Secretul celui mai enigmatic monument antic: marele templu din Sarmizegetusa Regia. Calendar sau altar dacic?
0
Cel mai misterios monument din Sarmizegetusa Regia este „marele cerc de piatră”. De-a lungul celor peste două secole de la descoperirea lui, oamenii de ştiinţă nu s-au putut pune de acord ce reprezenta şi cum arăta în realitate vestigiul antic.
Marele cerc de piatră şi andezit din Sarmizegetusa Regia, cu un diametru de aproape 30 de metri, a fost descoperit la începutul anilor 1800, în urma primelor săpături sistematice care au avut loc în aşezarea antică. Fiscul austriac a organizat în anii 1803 – 1804 primul şantier arheologic la Sarmizegetusa Regia (Grădiştea de munte), pentru a scoate la iveală „oraşul necunoscut până atunci”, potrivit lui Paul Torok, procuratorul domeniului fiscal al Hunedoarei. Aşezarea din Munţii Orăştiei, răscolită de localnicii cuprinşi de febra aurului, a fost pusă sub pază pentru a fi cercetată temeinic de specialişti. Aurul pe care toată lumea îl căuta nu a fost găsit, în schimb au fost scoase la iveală rămăşiţele unor temple, ale zidurilor aşezării, un turn şi o baie romană.
Cercul de piatră a fost cercetat pentru prima dată în toamna anului 1804 de lucrătorii Fiscului austriac, care i-au dat două interpretări. „Cea dintâi spune că este vorba de o clădire de cult. Denumirea de „biserică” este una generică pentru o construcţie cu rol religios şi evident nu trimite la un mnument creştin. Cea de-a doua interpretare – atelierul unui pietrar – este la fel de importantă, chiar dacă nu este cea corectă. Răzvan Mateescu (n.r. arheolog) crede că aceasta se datorează numărului mare de pietre din structura cercului şi cizelării lor, care erau, în ochii reprezentanţilor Fiscului, semne ale activităţii unui meşter priceput”, scrie istoricul Aurora Peţan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii” (Dacica, 2018).
Templu, circus, monument funerar, calendar
O altă interpretare dată monumentului a fost menţionată de arhitectul M. Pechy în 1805, care susţine că ar fi reprezentat un templu. În mijlocul său ar fi existat un altar, cu patru scări. Muncitorii ar fi săpat în 1804 un puţ adânc în locul unde ar fi existat altarul, sperând să găsească obiecte de valoare. Au descoperit doar câteva piese metalice, arăta autoarea volumului „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii”. Ani mai târziu, alţi cercetători din secolul al XIX-lea au concluzionat că structura circulară era un templu sau o arenă (circus). La începutul secolului XX, istoricul Vasile Pârvan îl considera un monument funerar, iar arheologul D.M. Teodorescu a concluzionat că este un sanctuar solar.
La începutul anilor 1950, echipele de arheologi conduse de Constantin Daicoviciu l-au dezvelit aproape complet. Aici au fost descoperite o platformă, considerată loc de acces în sanctuar, şi o vatră e foc în spaţiul dintre cercul şi potcoava stâlpilor de lemn. Templul antic compus din trei cercuri concentrice (unul din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit şi unul din stâlpi groşi din lemn), care aveau în centru o construcţie din stâlpi groşi din lemn, în forma unei potcoave, ar fi folosit la numărarea zilelor din an şi la calcule astronomice, susţineau unii istorici. „Confirmarea cea mai strălucită a spuselor lui Iordanes despre preocupările ştiinţifice (şi în special astronomice) la daci o constituie însă marele sanctuar rotund din incinta sacră a Sarmizegetusei. Considerat multă vreme ca o enigmă, lui i s-au atribuit, ipotetic, cele mai diverse destinaţii, de la aceea de circ până la aceea de necropolă sau de altar al zeului solar. Academicianul C. Daicoviciu a făcut un mare pas înainte afirmând legătura acestui sanctuar cu calendarul. În realitate e vorba nu numai de o simplă legătură; monumentul e un adevărat sanctuar-calendar al dacilor”, afirma Hadrian Daicoviciu, în volumul „Dacii” (1965, Editura Ştiinţifică).
Semnificaţia stâlpilor de lemn
La trei decenii după dezvelirea sa, monumentul a fost restaurat, dându-i-se noua înfăţişare, ce poate fi văzută şi în prezent. În anii 1980 şi 1981, restauratorii din Sarmizegetusa Regia au întregit cu ciment soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn de diferite dimensiuni în interiorul cercului de piatră, au înlocuit blocurile degradate cu replici. Alegerea montării stâlpilor din lemn pentru a pune în valoare vestigiile sanctuarului antic din Sarmizegetusa Regia a fost explicată de arheologii care au participat la proiectul derulat în anii 1980.
„Ambele înălţimi, cea maximă şi cea minimă au fost reprezentate. Trecerea între acestea două a fost reprezentată prin intercalarea unor stâlpi de înălţime intermediară, descriind prin vârfurile lor curbe parabolice în spaţiu, din considerentul că în acest fel formele nou create se încadrează armonios formelor sitului constituit. Soluţia a fost aplicată şi cercului şi potcoavei, cu grija ca părţile înalte să nu se înscrie în simetriile sanctuarului spre a sugera o legătură cu acestea. Pozarea unor stâlpi cu înălţime mare are şi rostul de a crea o sugestie corespunzătoare adepţilor teoriei sanctuarului acoperit fiind în acest caz necesară şi plauzibilăr. Majoritatea stâlpilor sunt însă cei cu înălţime mică asigurând legarea imaginii acestui sanctuar cu restul monumentelor incintei”, informa arhitectul Cristian Călinescu, în lucrarea cu titlul „Consolidarea, conservarea şi valorificarea Complexului arheologic Sarmizegetusa – Grădiştea Muncelului” (Revista Muzeelor şi Monumentelor - 1982).
Reabilitat după modelul din anii 1980
În toamna anului 2017, au avut loc lucrări de înlocuire a vechilor stâlpi din lemn la marele templu circular. Au fost montaţi 112 noi stâlpi din lemn de stejar, de diferite dimensiuni, pentru a înlocui stâlpii din anii 1980, distruşi sau putreziţi cu trecerea timpului. „Soluţia a fost alesă pentru a sugera vizitatorilor faptul că acolo a existat o structură construită. Ea sugerează volumetria interioară a acestui edificiu din antichitate, îi redă contururile şi descrie perimetrul încăperilor interioare”, informa istoricul Gelu Florea, coordonatorul şantierului arheologic de la Sarmizegetusa Regia. Marele templu circular îşi va schimba din nou înfăţişarea, nu doar prin suprafaţa minerală care va înlocui vegetaţia, ci şi prin stabilirea unei înălţimi unitare a stâlpilor din lemn, informau recent specialiştii Institutului Naţional al Patrimoniului.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
