Secretul comorilor uriaşe de aur găsite în Râpa cu galbeni, locul tainic din preajma Sarmizegetusei Regia
0
Râpa cu Galbeni, un loc tainic din preajma Sarmizegetusei Regia, păstrează povestea unora dintre comorile uriaşe de aur descoperite de-a lungul timpului în ţinutul cetăţilor dacice.
De peste două secole, împrejurimile Sarmizgetusei Regia au fost scotocite intens de vânătorii de comori, iar o mulţime de locuri din vecinătatea capitalei dacice din Munţii Orăştiei au păstrat legende şi mărturii ale aurului scos la iveală de-a lungul timpului.
Fotografii document din Sarmizegetusa anilor ´80. Heliportul lui Ceauşescu şi fetele la plajă FOTO
Fagi uriaşi tăiaţi la Sarmizegetusa. Şirul lung de distrugeri cauzate de prăbuşirile arborilor FOTO
Râpa cu galbeni şi Valea Mică, două locuri învecinate de pe Valea Anineşului, din Munţii Orăştiei, ascunse şi greu accesibile, au rămas în istorie datorită descoperirilor unor mari tezaure de aur, pe care localnicii nu le-au mai putut păstra sub tăcere, aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri.
Râpa cu Galbeni
Comoara din Râpa cu galbeni ar fi fost descoperită în anul 1790, la sfârşitul lunii iulie, în urma unei furtuni care a dus la dezrădăcinarea unui paltin secular, care creştea la marginea unei vâlcele, scrie arheologul Aurora Peţan, în volumul „Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii” (Dacica, 2018), citând mărturiile vremii.
„În acea zonă, situată undeva la izvoarele Văii Mici (afluent pe dreapta al Văii Anineşului), îşi ridicase stână un oier din Strugari (Ludeştii de Sus), pe nume Alion Bodea. Acesta luase în arendă câteva păşuni în zona Vârtoapelor şi a Comărnicelului Cetei şi îşi aducea acolo turmele la păşunat pe timpul verii. În timpul furtunii, la stână se afla doar una dintre fetiţele lui, pe nume Sânziana. Aceasta s-a adăpostit cu mieii în peştera din Capul Pietrii, pe timpul furtunii, timp în care o parte a terenului pe care se afla ţarcul oilor s-a surpat, odată cu prăbuşirea paltinului. Întoarsă la stână după furtună, fetiţa a observat că malul nou format, adânc de 7 – 8 metri, era acoperit cu pete galbene strălucitoare, care se întindeau şi pe mare parte a văii: un uriaş tezaur format din monede de aur fusese scos la suprafaţă. Multe dintre monede erau prinse în bulgări mai mari sau mai mici”, scrie autoarea volumului Sarmizegetusa Regia. Redescoperirea Cetăţii”.
Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat
Fetiţa a mers în grabă să îşi anunţe tatăl aflat cu turna de oi pe Comărnicelul Cetei, iar până seara, acesta a cules o mare parte a tezaurelor, pe care l-a depozitat în oalele şi butoaiele de la stână. A doua zi dimineaţa, ciobanul a încărcat aurul în căruţă şi l-a transportat la Strugari. Povestea spune că ar fi avut nevoie de patru zile pentru a duce întreaga comoară acasă, iar o altă variantă a legendei arată că acesta ar fi ascuns o parte a aurului într-o peşteră, care de atunci îi poartă numele.
Păduri în preajma Sarmizegetusei Regia. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Descoperirea a fost tăinută multă vreme. Averea lui Bodea a prosperat vizibil, dar asta nu a mirat pe nimeni, fiindcă era un om foarte gospodar. Secretul a ieşit la iveală după mulţi ani. Locul în care a fost găsită comoara a fost numit, de atunci, Râpa cu galbeni, iar din aceeaşi zonă provin o serie de artefacte dacice (un depozit de piese de fier), găsite ulterior, întâmplător (sau prin braconaj)”, informa Aurora Peţan.
Comoara din Valea Mică
Prin anul 1802, în Valea Mică, într-un loc foarte apropiat sau chiar identic cu Râpa cu Galbeni, doi copii care păstoreau porcii au descoperit o altă comoară uriaşă, de monede Lysimach. Descoperirea este consemnată de reprezentanţii Fiscului austriac, în documentele vremii.
„Era la începutul lunii septembrie a anului 1802 când Ilisie, băiatul de 15 ani al lui Arimie Popa din Ocolişul Mic, împreună cu Gheorghe, băiatul de 13 ani al preotului din Vâlcelele Bune, Popa Gheorghe, umblau cu porcii în acea zonă. Când băiatul cel mare s-a aşezat să-şi lege opincile, pe un versant mai abrupt, a văzut pe frunzele căzute la pământ o monedă de aur scoasă din pământ probabil de porcii care scurmaseră pe acolo. Cunoscând de la bătrâni poveştile despre banii răi, pierduţi, păziţi de diavol, copiii au fugiţi speriaţi la stână. Tatăl lui Ilisie, care nu era străin de practicile căutătorilor de comori, s-a dus la locul descoperirii abia după Sfântul Mihail (29 septembrie), când pe munţi umblau mai puţini oameni. Conform interogatoriilor rezumate de Jako S., Arimie Popa a scormonit pământul cu un par ascuţit până a dat de mai multe monede pseudo-Lysimachos, mai precis 264 la număr. Mai găseşte încă pe atâtea după ce face un al doilea drum înainte de sosirea îngheţului şi, conform declaraţiei sale, încă aproximativ 100 de monede la o a treia căutare, înainte de venirea primăverii. Popa se temea că şi celălalt copil îşi va duce tatăl la locul descoperirii, aşa încât s-a dus de trei ori acolo, pentru a se asigura că nu ia altcineva comoara”, scrie arheologul Aurora Peţan.
Păduri în preajma Sarmizegetusei Regia. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Goana după aur în jurul Sarmizegetusei Regia
Secretul comorii din Valea Mică nu a putut fi păstrat. Un duşman l-a denunţat pe Arimie Popa, iar în primăvara anului următor, acesta a fost anchetat şi a trebuit să verse o parte din comoară (280 de galbeni) monetăriei din Alba Iulia. Se crede însă că grămezile de galbeni descoperite de localnic au fost mult mai mari decât cele despre care acesta a mărturisit. La scurt timp, procuratorul fiscal Paul Torok, deplasat în zonă, a cerut interzicerea căutăriii de comori în preajma ruinelor de la Sarmizegetusa Regia, însă goana după aur de la începutul secolului al XIX-lea a luat amploare în rândul localnicilor.
Galbeni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna Sigismund Jako în volumul „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966). Autorităţile au pus, pentru prima dată, ruinele sub pază, pentru a opri avântul căutătorilor de comori. „Oamenii ieşeau din sate noaptea, pe furiş, şi înfruntau munţii ce-şi dormeau somnul iernatic. Nici ploile de toamnă, apele mari, drumurile de neumblat, nici frigul năprasnic, nici primejdiile din pădurile pline de fiare nu puteau speria iobagii apăsaţi de sărăcie, în goana lor după noroc”, scria Sigismund Jako. De atunci au început primele săpături sistematice la Sarmizegetusa regia, care au dus, nu la descoperirea unor comori de aur, ci la scoaterea la iveală a monumentelor şi zidurilor sale.
Vă recomandăm să citiţi şi:
A doua cădere a Sarmizegetusei Regia. De ce s-a degradat rapid cel mai valoros sit antic din România
Se încarcă comentariile...
