Hunedoara

articolul anterior articolul urmator

Splendoarea unui loc tainic din Ţinutul momârlanilor, unde oamenii trăiesc ca în vremea strămoşilor VIDEO

4
19 Jan 2021 21:36:43
Autor: Daniel Guţă
Curmătura Jieţului. Foto: Vasile Laurenţiu Sorin.
Curmătura Jieţului. Foto: Vasile Laurenţiu Sorin.

Vasile Sorin, un localnic din Petrila pasionat de fotografie şi drumeţii, a făcut cunoscut unul dintre frumoase locuri din Valea Jiului – un colţ de Rai ascuns în ţinutul momârlanilor.

Runcu Mare, satul ascuns din Ţinutul Pădurenilor. Splendoarea iernii în locul care sfidează sălbăticia VIDEO


GALERIE FOTO DIN CURMĂTURILE JIEŢULUI

De la marginea oraşelor învecinate Petrila şi Petroşani, o şosea de munte (DN 7A) se afundă în sălbăticie, traversând Cheile Jieţului de la poalele Masivului Parâng şi urcând apoi spre faimoasa Transalpina.

După ce lasă în urmă aşezările din Valea Jiului, drumul, care însoţeşte pârâul Jieţ spre izvorul său, se strecoară printre versanţii abrupţi şi stâncoşi, împodobiţi cu păduri dese, care strălucesc acoperite cu zăpada grea. Din loc în loc, mici cascade tulbură liniştea ţinutului ascuns al pădurii şi îşi impresionează oaspeţii prin figurile de gheaţă create de natură în vreme de iarnă.
 


Spre Cheile Jieţului. Foto: Vasile Laurenţiu Sorin.

Poteci spre sălbăticie

Câteva poteci desprinse din şosea duc spre locuri şi mai sălbatice. Unele urcă spre Curmăturile Jieţului şi Muncelul Jieţului, unde momârlanii, vechii locuitori ai Văii Jiului, îşi păstoresc de secole turmele de oi şi celelalte animale.


La fân. Foto: Vasile Laurenţiu Sorin.

Iarna a transformat aceste locuri tainice din ţinutul momârlanilor într-un Colţ de Rai, iar unul dintre oamenii care în ultimii ani le-a făcut cunoscute românilor, în toată splendoarea lor este Vasile Laurenţiu Sorin, un localnic din Petrila pasionat de fotografie şi drumeţii.

Îndrăgostit de locurile de la poalele munţilor Parâng, „fotograful de serviciu” al zonei parcurge adesea, cu bicicleta, drumul spre Cheile Jieţului şi se întoarce acasă cu o mulţime de fotografii şi filmuleţe, pe care le publică pe paginile de socializare. Imaginile realizate de Vasile Sorin dezvăluie lumea arhaică a oamenilor muntelui, care trăiesc în mijlocul unor locuri impresionante. La Curmăturile Jieţului, hunedoreanul şi-a însoţit prietenii la strânsul fânului, pe care oamenii l-au încărcat în căruţe trase de cai puternici, prin zăpada de jumătate de metru.

„Ţinutul momârlanilor, în Curmăturile Jieţului, este unul dintre cele mai spectaculoase şi deosebite locuri de pe meleagurile româneşti, un loc uitat de lume în care l-am găsit pe nea Ion Dobre cu oiţele şi câinii dânsului! Am urcat după fân împreună cu fiul şi ginerele dumnealui şi am descoperit acest loc unic”, povesteşte Vasile Laurenţiu Sorin.

Din peisajele din zona Jieţului, sunt aproape nelipsite turmele de oi, pădurea şi animalele sălbatice, un mic univers nealterat încă de lumea modernă.


Curmătura Jieţului. Foto: Vasiel Laurenţiu Sorin.

Cine sunt momârlanii – stăpânii ţinuturilor din munţi

Momârlanii sunt o comunitate aparte din România, ce reprezintă băştinaşii din vechile sate ale Văii Jiului. Ei au fost primii locuitori ai aşezărilor de munte, cu mult timp înainte ca ţinutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale ţării şi din întreg Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei. Urmaşii dacilor, aşa cum sunt numiţi momârlanii, au păstrat tradiţii vechi, fascinante pentru cei care le vizitează locurile. Momârlanii şi-au ridicat casele la fel cum o făceau strămoşii daci, portul tradiţional le era asemănător cu cel al dacilor înfăţişaţi în scenele Columnei lui Traian, iar morţii şi-i îngropau în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de linişte. Comunitatea momârlanilor este însă din ce în ce mai restrânsă, însă unii dintre ei au ţinut la obiceiurile şi tradiţiile strămoşeşti.


Vasile Laurenţiu Sorin.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Poveştile fascinante despre momârlani, urmaşii dacilor în Valea Jiului. „Ciobanul dăruit cu puterea vrăjitoriei“ al lui Jules Verne, păstorii miţoşi descrişi de Iorga

Istoria fabuloasă a românilor, relatată de „The Times” în 1867: „Sunt convinşi pe deplin că ei sunt descendenţii puri ai vechilor stăpâni ai lumii!”

Iadul negru al Petroşaniului, descris de Nicolae Iorga: "mulţimea lucrează chinuită în pământ, la cărbunele negru care umple de duhoare aerul umed"

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Jassy Man
20.01.2021, 07:13:21

Ce fotografii de poveste! Oamenii aia au rezistat acolo de mii de ani, sper sa nu-i destrame`` progresul`` si tehnica asta nebuna a lumii de azi. Multi ma gandesc ca din spatele calculatorului isi zic ca-s primitivi, eu ma gandesc ca-s mai liberi si mai sanatosi decat marea majoritate. Am o vaga banuiala ca in viitorul destul de apropiat locuri ca acestea se vor repopula si la greu! Chiar si calutzii se vor imulti pe acolo, pe langa ca sunt ``bio`` si ``verzi``, pe coclauri ca alea nici o shareta electrica nu se poate catzara. Poate doar cu drone, cine stie...!

-3 (3 voturi)
Popa Pius
20.01.2021, 07:52:20

Vai și amar de viața lor. Ca turist e mișto să stai vreo 4-5 zile pe acolo, dar să trăiești o viață întreagă în chin și lipsuri, muncă în zadar și apoi fără sprijin mai ales la bătrînețe, e crunt. Urmărește emisiunea Ditei Dinesz cu cei uitați de soartă prin munți...

+1 (3 voturi)
Adrian Foangǎ
20.01.2021, 10:08:43

Corect. Stau cateva zile, fac 300 de poze, si cred ca au descoperita paradisul. Eu pe astia care mor dupa 'viata idilica' din satele ramase ca in evul mediu, i-as obliga sa traiasca acolo un an. Dupa o luna vor fugi mancand pamantul...

-1 (1 vot)
Coco
20.01.2021, 11:22:55

Man, privesti idilic lucrurile. Acesti munteni au viata grea, iarna mai ales. Daca s-ar pompa economic incat tinerii localnici sa-si faca locuinte durabile ca sa-si permita 5-6 copii poate ar fi o solutie ca doar cresterea animalelor nu-i suficient.Civilizatia cu confortul ei alunga oamenii tocmai din acele locuri prin care a dainuit neamul nostru. Noi n-am cercetat suficient cetatile dacice , ucrainienii sunt cu mult inaintea noastra. În vreme ce marile noastre cetăţi da­cice sunt cercetate în proporţii ridicol de mici, chiar sub 10% din teritoriul lor estimat, în U­craina avem o ce­tate dacică explo­rată pe mai bine de jumătate din suprafaţa sa! “Noi avem aici, în Transcarpatia, mai multe urme da­cice decât urme slave! Dacă mai săpăm un pic la Mala Kopanya şi mai facem câteva descoperiri pre­cum cele din ultimii ani, am putea ajunge la con­clu­zia că dacii au venit de aici la Sarmizegetusa, nu in­vers”, spune, glumind, tânărul arheolog Igor Prokh­nenko, asistentul profesorului Kotigorosko. Mă pri­meşte în holul rectoratului Universităţii din Ujgorod, într-o sâmbătă dimi­neaţa. E zi liberă, nu e ţipenie de om în uni­ver­sitate, dar când e vorba despre daci, Igor e în stare să lase totul baltă. El va fi ghidul meu prin frumosul muzeu improvizat într-una dintre sălile de consiliu ale rectoratului. Am cele mai bu­ne referinţe despre el, mi-e plină tolba de vorbe de drag, transmise din Ro­mânia, de omologii săi ar­heologi. “E un om cu care poţi vorbi zile întregi des­pre daci”… Igor e jovial în tot ce face. Felul lui deschis şi extrem de admi­rativ în care vorbeşte despre daci, inclusiv din perspectiva comparaţiilor cu slavii, din care el însuşi se trage, i-au adus, nu o dată, criticile colegilor ucrai­neni sau mai ales ruşi.nteresantă este însă descoperirea unui mare număr de monede de argint, numite de “tipul Medieşu Aurit”. Asta suge­rează că tipul de monedă pe care îl foloseau dacii nord-vestici, din Maramureş până în Slovacia de azi, era confecţionat chiar la Mala Kopanya. “Dreptul de a bate monedă este un semn de independenţă politică. Ca urmare, putem aprecia că grandioasa fortificaţie de la Mala Kopanya a avut rolul unui important centru politic al Daciei nord-vestice, în care conducătorii zonei îşi băteau propria mo­nedă”. Deşi la Mala Kopanya se sapă încă din anii ’50, marile descoperiri au apărut recent, în 2012, când a fost dezgropată o mare cantitate de aur dacic. Cele mai spectaculoase piese sunt fragmente dintr-un colan, două brăţări şi un pandantiv. După desco­peririle recente din zona Munţilor Orăştiei, acestea reprezintă cea mai mare cantitate de piese de aur gă­sită într-o cetate dacică! “Este, de departe, cea mai importantă descoperire, pentru că atestă nivelul de dezvoltare a dacilor din această zonă. Colanul de aur, ale cărui fragmente păstrate au o greutate de peste 500 de grame, a avut o greutate iniţială ce poa­te fi estimată la 2-3 kilograme!”, îmi spune, la în­toarcerea în ţară, arheologul Liviu Marta. Atât istoricii ucraineni, cât şi cei români consideră că acest colan de aur ar putea fi însemnul unui rege sau, în orice caz, al unui mare conducător sau preot dac. am facut paranteza cu cetatea din Ucraina pentru ca nu cumva peste vreo 100 de anisa vorbim despre momarlani la fel ca despre daci daca nu sprijinim acele sate de munteni sa renasca si nu numai ale momarlanilor.

+1 (1 vot)
Modifică Setările