Topul „apariţiilor divine“ care i-au cutremurat pe români: sfântul cu barba până la pământ şi coamă de leu şi extraterestrul duhovnicului Ilie Cleopa
0Arsenie Boca şi Petrache Lupu ar fi fost protagoniştii celor mai mediatizate „minuni” din trecutul românilor: fiinţe nepământeşti cu înfăţişări diafane, inspirate din mitologie. Şi alţi duhovnici au relatat experienţe asemănătoare.
În ultimii ani dinaintea celui De-al Doilea Război Mondial, o poienţă de la marginea satului Maglavit devenise loc de pelerinaj pentru mulţimi impresionante, atrase de „fenomenul divin” al cărui martor a fost un tânăr cioban. Petrache Lupu avea 28 de ani, era peltic şi suferea de o formă de debilitate, însă apariţia misterioasă din locul numit „La buturugi” – o pădure de salcâmi de pe malul Dunării, i-a schimbat viaţa.
Moşul cu barba până la brâu
„În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria medicul Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit”, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.
Petrache i-a povestit preotului din sat că personajul care i-a apărut cu înfăţişarea diafană l-a avertizat că „va fi foc” dacă oamenii nu se îndreaptă în credinţă. În săptămânile următoare, Petrache a fost martorul a încă două astfel de apariţii, iar întâmplările mediatizare în presa vremii l-au transformat pe cioban într-un adevărat erou. Ziarele i-au creat lui Petrache Lupu imaginea de vindecător şi prooroc, iar autorităţile vremii şi reprezentanţii Bisericii defilau prin faţa zecilor de mii de pelerini, cu tânărul sătean.
Arsenie Boca şi „pleiada de minuni”
Arsenie Boca a fost martorul unor experienţe neobişnuite în vremea în care slujea a slujit la o mănăstire de pe Muntele Athos. Într-una din seri, tânărului călugăr la acea vreme un personaj divin i-ar fi apărut pe drumul spre chilia sa. „Într-adevăr lângă noi era o făptură parcă om, parcă fiară, cu barba până la pământ şi un păr ca o coamă de leu. Împingea cu noi la bolovan. El era cel care făcea ca bolovanul să meargă parcă tras de cineva de sus. M-am cutremurat, că aveam lângă mine un Sfânt, un prooroc care-mi ştie trecutul şi numele”, relata Arsenie Boca, într-un manuscris.
O altă poveste controversată îl are ca protagonist pe acelaşi Arsenie Boca, despre care apropiaţii săi susţin că s-ar fi teleportat pentru a asista la înmormântarea mamei sale, din iarna anului 1951, în satul Hălmagiu. „Când era la Canal, părintele muncea din greu şi îşi depăşea întotdeauna norma şi era foarte apreciat de cei care îl păzeau. Odată a terminat mult mai devreme norma şi a zis celui ce-l păzea: „Îmi dai voie să mă odihnesc puţin?". Acela l-a lăsat să se odihnească. A văzut apoi că trece o oră, trec două şi au intrat în panică cei cel păzeau pe Părintele. L-au căutat şi nu l-au găsit nicăieri, le era frică de faptul că, fiind pedepsiţi pentru neatenţie, o să intre în locul lui. La un moment dat, Părintele a apărut şi i-a zis paznicului: <<Ti-am cerut voie să mă odihnesc, mi-ai dat voie, de ce m-ai mai căutat?>> Dar l-au chestionat paznicii mai în amănunt şi până la urmă părintele a spus că a fost la înmormântarea mamei sale! S-au interesat şi într-adevăr la orele acelea părintele fusese la înmormântare!”, susţin autorii volumului „Mărturii din Ţara Făgăraşului despre părintele Arsenie Boca”.
Ilie Cleopa şi extraterestrul
Şi alţi duhovnici ai românilor au relatat despre experienţe similare. Călugărul Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria din Neamţ, relata într-o lucrare autobiografică despre o întâlnirea cu fiinţe misterioase, divine, care ar fi avut loc într-o noapte din Postul Crăciunului.
„Eram într-o noapte la ora unu în bordei… când deodată aud: buf, buf, buf! Se cutremura pământul. Eu am ieşit să văd ce se aude, dar când am deschis uşa la bordei am văzut afară o lumină mare şi în lumină, o maşină de alamă cu multe roţi. Din ea a coborât un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi şi pe jumătate negri, care numai atât a zis apăsat: <Ce cauţi aici?>. Atunci mi-am adus aminte ce zic Sfinţii Părinţi. Că dacă ai Sfintele Taine, Îl ai pe Hristos viu! Eu aveam Sfintele Taine într-o scorbură de brad în bordei. Şi când am văzut aşa, am intrat repede înăuntru, am cuprins bradul cu Sfintele Taine în braţe şi numai atât am zis: <<Doamne Iisuse, nu mă lăsa!>>. Să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la uşă!”, relata duhovnicul, în cartea biografică scrisă de arhimandritul Ioanichie Bălan. Creatura a plecat în cele din urmă. „Şi când m-am uitat din nou afară, l-am văzut cum se dădea înapoi alungat de puterea lui Hristos. Lângă bordei era o râpă mare unde a căzut acel duh necurat. Dar cum a căzut? Când a ajuns la râpă, s-a dat de trei ori peste cap cu tot cu maşină şi pe urmă a căzut şi s-a făcut un zgomot mare de mi-au ţiuit urechile până a doua zi la ora unu”, povestea părintele Cleopa.
Vă recomandăm şi:
Ucenica lui Arsenie Boca, maica Zamfira îşi are locul de veci la Mănăstirea Prislop, alături de mormântul părintelui. I-a fost alături timp de peste 40 de ani, din primele zile în care a ajuns la mănăstire şi până la moartea duhovnicului. Povestea ei de viaţă este cutremurătoare. Potrivit unor mărturii, a fost salvată de la moarte de părintele Arsenie Boca şi, la rândul ei, a fost ucenica şi “îngerul păzitor” al acestuia.
Două fotografii rare care înfăţişează înmormântarea părintelui Arsenie Boca la Mănăstirea Prislop (Hunedoara) au fost publicate în premieră, la 25 de ani de moartea duhovnicului.
Arsenie Boca, omul care a dus o lumânare aprinsă prin furtună
Este considerat de mulţi credincioşi drept „ultimul sfânt al românilor“. Duhovnicul Arsenie Boca şi-a dus viaţa printre fapte considerate miracole de cei care le-au văzut şi vorbe cu tâlc, balansându-se între renumele profetic şi durerile simţite în temniţele comuniste.
Se încarcă comentariile...
