Uriaşa carieră de dolomită din munţii Hunedoarei. Cum arată Crăciuneasa la două decenii de la părăsire VIDEO
0
Judeţul Hunedoara este împânzit de rămăşiţe ale exploatărilor miniere care au funcţionat la capacitate maximă în comunism. Un astfel de loc, abandonat de aproape două decenii, dar spectaculos prin înfăţişarea şi povestea sa, se află în munţii Hunedoarei.
Mii de oameni au lucrat în a doua jumătate a secolului XX în uriaşa carieră de dolomită de la Crăciuneasa, aflată la 20 de kilometri de Hunedoara, în Munţii Poiana Ruscă.
La marginea satelor Govăjdia şi Cerişor de pe valea Nădrabului, un versant întreg a fost dinamitat şi excavat pentru extragerea dolomitei în producerea materialelor de construcţie şi în oţelăriile Combinatului siderurgic din Hunedoara.
Secretele „perlelor“ industriei româneşti din anii interbelici. Cum au ajuns marile uzine pe mâna sovieticilor
În jurul carierei întinsă pe circa 100 de hectare, înconjurată de stânci şi versanţi prăpăstioşi, acoperiţi de pădure, s-a dezvoltat un centru industrial legat de Hunedoara printr-o cale ferată îngustă, care a funcţionat timp de un secol, începând din anul 1900.
Calea ferată minieră avea capătul de linie chiar la poalele carierei, iar vagoanele de marfă erau încărcate aici cu dolomita şi piatra încărcată cu ajutorul excavatoarelor şi cu lopeţile. Începând din anii ´50, sute de familii venite din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării s-au stabilit aici, în ţinutul din munţi, pentru a lucra în minele de fier din Teliuc şi Ghelari, la exploatările forestiere şi în carierele de talc, marmură şi dolomită din împrejurimi.
Blocul muncitoresc de la poalele carierei. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„Am muncit la piatră, cu sapa şi târnăcopul aproepe 30 de ani şi am fost obişnuită cu traiul greu, cu frigul de pe carieră, căci săpam şi încărcam şi iarna, pe ger”, relata Ana (88 de ani), ultima locatară a blocului muncitoresc al angajaţilor exploatării, o clădire rămasă nelocuită în prezent.
Crăciuneasa în 1998: FOTO: Gyllenberg, Bo / Järnvägsmuseet (Muzeul feroviar)
De la începutul anilor 2000, cariera de calcar şi dolomită de la Crăciuneasa a intrat în conservare. Tot atunci, calea ferată minieră care lega Hunedoara de exploatarea din vecinătatea Furnalului de la Govăjdia a fost dezafectată. Câteva clădiri uriaşe de beton, ruinate şi distruse parţial de cei care ua vrut să scoată fierul vechi din ele, au rămas agăţate de munte. Au fost folosite timp de aproape jumătate de secol la încărcarea în vagoane a milioane tone de piatră scoasă din munte.
La aproape două decenii de la intrarea în conservare a carierei, sălbăticia a pus stăpânire pe versantul modelat de oameni. Brazii, mestecenii şi fagii au crescut în voie pe terase şi printre stânci, iar păsările şi animalele sălbatice şi-au găsit aici un nou habitat. Toamna, pâlcurile de copaci împodobesc în culori vii întreaga privelişte.
Cariera de piatră. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Pe versantul opus al carierei, dincolo de ruinele industriale şi miniere şi de cele câteva gospodării risipite în văi, şerpuieşte pe aproape un kilometru halda de steril a carierei din Valea Nădrabului, una dintre cele mai mari depozite de steril provenite din prelucrarea rocilor de construcţie. Halda, extrem de erodată, oferă şi ea o privelişte la fel de stranie ca a uriaşei cariere din apropierea ei.
FOTO: Daniel Guţă, Adevărul
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
