VIDEO Cum arată „Golgota minerilor”. Priveliştile post-apocaliptice ale minei pe care oamenii vor să o readucă la viaţă
0Închisă de trei ani, Mina Petrila, locul uneia dintre marile tragedii din România ultimelor decenii, oferă oaspeţilor săi un peisaj cu totul neobişnuit.
Mina Petrila din Valea Jiului s-a înschis definitiv în toamna anului 2015, când, într-o ceremonie animată de muzica funebră a fanfarei, a fost adus din adâncurile minei ultimul vagonet de cărbune. De atunci, liniştea s-a instalat peste rămăşiţele exploatării miniere, care a „hrănit” timp de un secol şi jumătate oraşul aflat de cealaltă parte a Jiului de est.
Multe dintre construcţiile fostei mine de cărbune au intrat în conservare. Unele sunt adevărate monumente istorice sau adăpostesc maşinării şi instalaţii preţioase, care au funcţionat necontenit decenii în şir, încă de la începutul anilor 1940. Alte clădiri au fost demolate, lăsând în urma lor terenuri virane. Ori aşteaptă, ruinate, loviturile finale ale picoanelor.
Doar câteva spaţii au primit o nouă utilitate. Unul dintre acestea este staţia de salvare minieră care, de joi, a devenit muzeu dedicat salvatorilor minieri.
Muzeu printre ruine
„Muzeul Salvatorului Minier comemorează 10 ani de la explozia în care şi-au pierdut viaţa 13 mineri şi salvatori, în subteranul Minei Petrila”, a informat Planeta Petrila, o asociaţie care are drept scop promovarea patrimoniului local. În faţa noului muzeu şi la troiţa ridicată în memoria victimelor tragediei din 15 noiembrie 2008, a avut loc o slujbă religioasă în care au fost omagiaţi ortacii morţi în urmă cu un deceniu.
În acea sâmbătă, în jurul orei 15:00, o explozie produsă într-un abataj minier al Minei Petrila, în urma acumulărilor în exces de gaz metan, a provocat moartea a opt mineri. Alţi opt salvatori minieri aflaţi în subteran în acel moment au suferit arsuri grave, în urma deflagraţiei. Patru ore mai târziu, o altă explozie avea să curme viaţa altor cinci mineri şi salvatori din mină şi rănirea altor oameni. Cele două deflagraţii, soldate cu moartea celor 13 mineri şi rănirea altor 15, au avut loc la o adâncime de aproape 1.000 de metri şi au grăbit închiderea minei din Valea Jiului.
Golgota minerilor
Abandonată de trei ani, mina Petrila a rămas un loc plin de simboluri şi amintiri. Au recunoscut-o localnicii care, joi, au fost invitaţi să îi viziteze ruinele şi fostele secţii, într-o zi a porţilor deschise. Oamenii au urcat pe „planul înclinat”, folosit în trecut de miile de angajaţi care intrau şi ieşeau din subteran, rămas acum un labirint pustiu şi întunecos, împodobit cu fotografii ale foştilor ortaci şi cu un tablou al Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor. Pereţii prăfuiţi ai labirintului au păstrat mesaje neobişnuite: „Noroc rău”, „Golgota” şi, sub o bucată de geam spartă, „Când ţi-a bătut în geam iubirea”. În alte clădiri, oaspeţii se simt ca în anii 1950, când spaţiile minei au început să fie împânzite de mesajele mobilizatoare ale regimului comunist şi de mozaicuri inspirate de propaganda sovietică. Au fost păstrate ca amintiri.
Afară, câteva vagoane ruginite au rămas suspendate pe şinele vechi, descompletate, asunse printre buruieni sau acoperite cu movile de cărbune. În preajma lor, câteva clădiri înalte din beton, un puţ şi turnul vechi din cărămidă, se dezvăluie călătorilor ca nişte fantome. Doar haitele de câini mai ocupă terenul viran din jurul lor, stricând liniştea cartierelor Petrilei, de pe celălalt mal al Jiului.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
