VIDEO Cea mai mare catastrofă minieră din secolul XX, ascunsă de comunişti şi neglijată după 1990. Satul care şi-a uitat cei 89 de morţi, îngropaţi în steril
0Apoape jumătate de secol de uitare au trecut de la cel mai mare dezastru minier petrecut în România secolului XX. În comunism, catastrofa de la Certej, soldată cu 89 de morţi şi zeci de răniţi, a fost ascunsă de ochii lumii, iar după 1990, autorităţile nu au fost interesate de ea.
Puţin peste 3.000 de oameni locuiesc în Certeju de Sus, locul celui mai mare dezastru miner înregistrat în ultimul secol. În urmă cu 46 de ani, într-o dimineaţă de sâmbătă, în jurul orei 5:00, 89 de oameni au murit aici, după ce barajul iazului de decantare al minei Certej s-a surpat, iar sute de mii de metri cubi de steril şi mâl s-au prăvălit peste cartierul de la poalele lui.
Tragedia ţinută la secret
Cele mai multe dintre victime au fost femei şi copii, surprinşi dormind în locuinţele căminelor muncitoreşti. Alţi aproape 100 de localnici răniţi au fost scoşi de sub dărâmăturile provocate de avalanşa care a distrus, în numai 15 minute, zeci de imobile aflate pe o rază de cinci kilometri.
Autorităţile regimului comunist s-au străduit să ţină secretă catastrofa şi urmările ei, astfel că niciun ziar românesc al vremii nu a relatat despre ea. Doar agenţiile de presă informau, pe scurt, despre zecile de morţi şi răniţi din judeţul Hunedoara şi despre cum militarii şi muncitorii au fost mobilizaţi în zonă pentru a scoate supravieţuitorii şi a recupera cadavrele de sub dărâmături. În zilele următoare dezastrului, morţii au fost culeşi de sub dărâmături şi din nămolul în care au fost îngropaţi, cei mai mulţi au fost aduşi în căminul cultural, iar după identificarea lor, au fost îngropaţi în cimitirul satului. Ani în şir apoi, sub regimul comunist, nu a îndrăznit nimeni să facă publice poveştile celor morţi, iar după 1990 puţini au mai fost interesaţi.
Morţii uitaţi ai Certejului
Luni s-au împlint 46 de ani de la marea tragedie, iar localnicii din Certej păr să o fi uitat. Cei care au condus primăria comunei nu au fost vreodată interesaţi de comemorarea victimelor.
„În sat nu găsiţi niciun monument dedicat celor aproape 100 de morţi după catastrofa din 1971. Sunt câteva cruci în cimitir la mormintele acestora, dar nu mai are nimeni grijă de ele. Alţii au fost aruncaţi în groapă fără să mai ştie nimeni cine au fost. Nu îmi amintesc să fi fost vreun eveniment mai special de comemorare a acestora deşi e mare păcat că au murit aşa”, povesteşte Vasile, un fost miner din Certej, ieşit la pensie de peste un deceniu. În cimitirul vechi al satului, câteva cruci de fier amintesc numele unor familii îngropate la comun, după ce au sfârşit în dezastrul din 1971. Numele a doi tineri, soţ şi soţie, şi ai copiilor lor, unul în vârstă de o lună şi celălalt de patru ani, morţi în 30 octombrie 1971, a rămas pe o cruce ruginită, sub care au mai fost îngropate şi alte victime ale tragediei. Nu au fost aprinse lumânări la căpătâiul celor puşi în groapa comună nici măcar în ziua „comemorării” lor.
Cartierul sărac care ascunde urmările tragediei
În locul celor şase blocuri şi al caselor devastate după revărsarea iazului de steril au fost construite alte clădiri de locuinţe, care oferă localnicilor un confort redus. „În zilele reci de iarnă, rămânem fără apă, pentru că instalaţiile îngheaţă. Cei mai mulţi dintre noi, deşi locuim la bloc, avem sobe pe lemne, astfel că în aceste zile, ne facem provizii pentru foc. Tăiem lemnele în faţa blocurilor şi le depozităm în scară sau în casă cât avem loc. Avem câteva magazine şi baruri, unde ne mai trece timpul. Puţini mai stau să se gândească la ce a fost aici în anii 1970”, spune Ioan, un alt pensionar care locuieşte la bloc.
Minele din zona Certej au funcţionat până în urmă cu un deceniu. Ruinele clădirilor industriale ocupă suprafeţe întinse la marginea satului. Tot aici se află şi un punct muzeistic dedicat istoriei minei, inaugurat chiar în 1971, cu ocazia împlinirii a 225 de ani de la începerea exploatării de la Certej – Săcărâmb. Muzeul a rămas închis de mai mulţi ani şi, oricum, nicio piesă din el nu aminteşte de catastrofa din anul deschiderii sale.
De câţiva ani, localitatea aflată la circa 20 de kilometri de municipiul Deva a revenit în centrul atenţiei, o dată cu proiectul unei companii miniere, care doreşte să exploateze minereurile auro-argintifere în perimetrul de la Certej.
46 de ani de la tragedie
În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, iazul de decantare supraîncărcat cu steril (trebuia de mai mulţi ani scos din exploatare), la poalele căruia au fost construite mai multe blocuri pentru oamenii care lucrau în minele de aur şi cupru din zonă s-a revărsat peste cartierul muncitoresc. Cele peste 300.000 de metri cubi de steril au ras totul în calea lor, în numai un sfert de oră. Valul de zgură toxică a acoperit şi a distrus şase blocuri, un cămin de nefamilişti şi peste 50 de gospodării. Din cele 89 de victime ucise în urma catastrofei, aproape jumătate erau elevi şi preşcolari, iar aproape un sfert erau femei, casnice.
Potrivit anchetatorilor, cei mai mulţi dintre morţi au fost depozitaţi în căminul cultural, unde au fost spălaţi, îmbrăcaţi în salopete şi apoi predaţi familiilor pentru a fi înhumaţi. Câteva imagini păstrate în dosarul de anchetă arată zeci de trupuri de copii, femei şi bărbaţi aşezate laolaltă pe jos. În zilele care au urmat tragediei, zona Certejului a fost izolată de autorităţi, pe durata anchetelor şi a operaţiunilor de înlăturare a mâlului. Nu au fost găsiţi vinovaţi pentru catastrofa de la Certej, evenimentul fiind considerat unul „fortuit”, cauzat de supraîncărcarea iazului de decantare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se împlinesc 46 de ani de la catastrofa de la Certej. În dimineaţa zilei de 30 octombrie 1971, barajul iazului de steril de la marginea localităţii miniere s-a rupt iar avalanşa de mîl toxic a ucis 89 de oameni şi a rănit alţi aproape 100, majoritatea dintre victime fiind copii.
Aroape 100 de oameni au murit în urma celei mai mari catastrofe miniere din ultima jumătate de secol. În dimineaţa de 30 octombrie 1971, mâlul toxic din iazul de decantare al Exploatării miniere de la Certej – Săcărâmb a înghiţit un cartier muncitoresc. Arhivele fostei Securităţi păstrează o serie de note informative despre urmările tragediei colective şi despre modul cum au reacţionat autorităţile în faţa acesteia.
Ruinele fostei biserici greco-catolice din Săcărâmb s-au prăbuşit, după aproape jumătate de secol de la incendiul care a dus la distrugerea completă a aşezării. Este un semn prevestitor de rele, spun unii dintre localnici, cu gândul la catastrofa de la poalele Săcărâmbului, care a urmat mistuirii bisericii din 1970. Un an mai târziu, în toamna târzie a anului 1971 aproape 100 de oameni au murit în urma revărsării iazului de decantare din Certej.
Se încarcă comentariile...
