VIDEO Golgota aurului. Cum se vede lumea de pe conul vulcanic care a făcut celebru un sat din Munţii Metaliferi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O cruce de lemn străjuieşte pe vulcanul Săcărâmbului. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
O cruce de lemn străjuieşte pe vulcanul Săcărâmbului. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Conul vulcanic în jurul căruia a luat fiinţă satul Săcărâmb din Munţii Metaliferi se numără printre cele mai fascinante locuri din România. De la înălţimea lui se dezvăluie privelişti impresionante, iar în adâncuri au fost descoperite cele mai mari bogăţii minerale ale ţării.

Vulcanul Săcărâmbului a fost nelipsit de-a lungul ultimelor secole din ilustratele şi gravurile care înfăţişau satul din munţi, faimos în lume pentru bogăţia zăcămintelor de metale preţioase. Localnicii l-au numit Calvaria Mare (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei, dealul pe care a fost răstignit Iisus Hristos) şi au aşezat o cruce din lemn pe cea mai înaltă stâncă a sa.

Unii cercetători au ajuns la concluzia că masivul cu formă ciudată este o rămăşiţă a unui con vulcanic cu altitudinea de peste 3.000 de metri, devastat de exploziile din cele mai vechi timpuri, un vulcan care continuă să îşi manifeste energiile şi care a dat numele de zonă climaterică Săcărâmbului, loc considerat unul dintre locurile cele mai benefice pentru sănătate.

De la mijlocul secolului al XVIII-lea, Calvaria a atras o mulţime de savanţi occidentali, după ce în adâncurile sale au fost descoperite zăcăminte bogate de metale preţioase: aur, argint, telur, săcărâmbit, silvanit, scorodit, pirofirit, rodonit, stibiuconi, valentinit şi alte numeroase tipuri de minereuri, unele descoperite aici pentru prima dată în lume. Chiar daacă drumul spre Săcărâmb era dificil în secolele XVII - XVIII, locul a fost prezent în aproape toate cronicile de călătorie ale marilor oameni de ştiinţă occidentali care au vizitat în acele vremuri ţinuturile Transilvaniei.

Săcărâmb, Calvaria Mare

Drumul spre Calvaria Mare
Peste 40 de tone de aur au fost extrase din minele Săcărâmbului numai în secolul al XIX-lea. Exploatările miniere din jurul satului de munte au continuat până la începutul anilor 2.000. De atunci, fosta aşezare bogată şi cosmopolită din Munţii Metaliferi a devenit un loc al foştilor mineri, al călătorilor interesaţi de istorie şi al amatorilor de frumos. Simbolul său a rămas un punct de atracţie pentru turişti, chiar dacă mulţi dintre ei preferă să îl fotografieze de la distanţă.

image
image
image

Drumul spre „Golgota” Săcărâmbului trece pe la poalele dealului numit „Calvaria Mică”, pe care străjuieşte o veche biserică romano-catolică, despre care se spune că a fost ctitorită de împărăteasa Maria Tereza. Coboară pe lângă rămăşiţele unor clădiri miniere vechi şi ale composesoratului, pe lângă parcul în care a fost ridicat un monument ridicat în memoria lui Joseph Franzenau, o personalitate a locului din secolul XIX şi se strecoară apoi printre case vechi minereşti şi vile noi spre satul învecinat Vărmaga. De la ultima casă, o potecă urcă în zig zag prin pădure spre vârful Calvariei Mari.

image

Din loc în loc, săgeţile roşii de pe copaci îi ajută pe străini să nu se rătăcească. Ascensiunea durează circa 20 de minute şi se încheie pe stânci, în dreptul crucii din lemn care marchează vârful dealului. Sus, călătorii sunt întâmpinaţi de panorama Văii Mureşului, a Munţilor Apuseni şi a Munţilor Poiana Ruscă, de priveliştea Cetăţii Devei, a vechilor biserici din Săcărâmb şi a altor locuri impresionante.

Povestea Săcărâmbului

Ignaz von Born, unul dintre marii oameni de ştiinţă ai secolului ai XVIII-lea, a călătorit în Transilvania şi Banat în vara anului 1770 şi a lăsat posterităţii mărturii inedite despre viaţa localnicilor. Baronul născut în Transilvania, dar stabillit în Viena a publicat volumul „Travels through the Banat of Temeswar; Transylvania and Hungary in the year 1770” (Călătorii în Banatul Timişoarei, Transilvania şi Ungaria), la Londra, în 1777. În paginile sale, dezvăluia povestea Săcărâmbului, unde tatăl său înfiinţase o mină de aur.

image

„Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un valah numit Armenian John (n.r. Ion Armean) a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă deasupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros pentru ca să dea atenţie spuselor acestui om de trea­bă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani; în cele din urmă, s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o ultimă încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur, ce se înfăţişa sub forma unor lamele negre; din cauza aceasta, l-au privit mai întâi ca minereu de fier cu mică şi nu s-au convins de contrariu decât după ce l-au încercat în foc. Această desco­perire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare”, scria von Born, într-una dintre epistolele sale.

sacaramb foto daniel guta

Vă recomandăm să citiţi şi:

Mituri despre ţiganii din trecut. Cum au refuzat numele de „noii ţărani“ şi au transformat casele primite în grajduri

Relatările străinilor despre comunităţile de ţigani din secolele trecute îi prezentau pe aceştia în ipostaze ieşite din comun. Iubeau aurul, caii şi muzica, erau sălbatici şi murdari, erau meşteri iscusiţi, dar nu le plăcea munca, au fost robi şi călăi, iar în general, pitorescul lor îi contraria pe străini.

Româncele, descrise de călătorii străini: moldovencele - fanatice şi umilite, fetele din Ţara Românească le suceau minţile, Medgidia - plină de prostituate

Româncele au impresionat dintotdeauna prin frumuseţea lor, potrivit mărturiilor autorilor străini care au călătorit în ultimele secole pe teritoriile actuale ale României. Comportamentul femeilor i-a impresionat, însă, şi negativ pe aceştia.

Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit

Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.

Hunedoara secolului XIX, descrisă de un londonez: şocat de traiul ţiganilor, dar fascinat de castel şi de ţinutul aurului

Un publicist şi geolog englez a dezvăluit într-un jurnal de călătorie apărut în Londra, în 1862, cât de mare a fost şocul primelor sale întâlniri cu comunităţile de ţigani care locuiau în tabere de corturi pe malul râurilor Mureş şi Strei şi la marginea orăşelelor hunedorene ale secolului XIX.


 

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite