VIDEO Locurile antice secrete din umbra Sarmizegetusei Regia. Unde este marele zid dacic, necunoscut de români
0Ruinele celor mai faimoase cetăţi dacice din România pot fi vizitate în Munţii Orăştiei. Locul din munţi este împânzit de vestigii antice, unele impresionante, dar necunoscute românilor.
Ruinele de la Sarmizegetusa Regia, fostul centru economic şi religios din vremea regelui Decebal, au fost în ultimii ani cel mai vizitat monument istoric din Munţii Orăştiei.
Oaspeţii aşezării dacice găsesc aici, înconjurate de păduri întinse care acoperă vârfurile montane, rămăşiţele unui oraş înfloritor, cu temple şi sanctuare misterioase, descoperit parţial de arheologii care l-au cercetat în ultimele două secole. Blidaru, Costeşti – Cetăţuie şi Piatra Roşie, alte trei foste cetăţi dacice din Munţii Orăştiei, incluse alături de Sarmizegetusa Regia în patrimoniul mondial UNESCO, se numără şi ele printre atracţiile turistice populare din zonă.
Însă Munţii Orăştiei sunt împânziţi de vestigii antice impresionante, ascunse în păduri şi pe versanţi, cele mai multe lăsate în grija nimănui, pe care turiştii neinstruiţi nu au şanse să le găsească. Poveştile monumentelor valoroase şi potecile care duc la ele sunt cunoscute adesea doar de localnici, de bătrânii satelor din munţi. Altele au fost cercetate de arheologi, însă au rămas în umbra capitalei dacilor.
Feţele Albe. FOTO: Adevărul
Feţele Albe, locul preoteselor dace
Doar un indicator aflat pe marginea şoselei spre Sarmizegetusa Regia, la doi kilometri de parcarea de la poalele cetăţii dacice, le arată călătorilor direcţia spre Feţele Albe, o aşezare bine ascunsă în pădure, care nu a mai fost cercetată de arheologi din anii ’60. După aproape o oră de urcuş pe o cărare care se afundă în pădure, călătorii dau de ruinele unei cetăţi antice dispuse pe cel puţin patru terase, din care se disting zidurile groase de calcar şi rămăşiţele unui sanctuar. În Antichitate aici se aflau zeci de locuinţe şi cel puţin două temple, dar şi un sistem de captare a apei prin conducte.
„Noi spunem, potrivit tradiţiei, că numele locului vine de la fetele albe la faţă care slujeau în cetate. Aveau feţele albe pentru că nu ieşeau niciodată din acel loc, nu se arătau lumii“, povestea o localnică. Legenda a făcut ca locul să fie căutat de amatorii de ritualuri, iar în urmă cu un an, în timpul unei astfel de manifestări, monumentul a fost mistuit de un incendiu puternic. Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru distrugeri.
Feţele Albe. FOTO: Adevărul
Zidul dacic de 2,5 kilometri
În apropiere de cetatea dacică Piatra Roşie şi de peştera Cioclovina se află una dintre cele mai impresionante construcţii păstrate din vremea dacilor: un zid antic de piatră, de 2,5 kilometri care porneşte din vecinătatea peşterii şi urcă abrupt prin pădure spre Dealul Mesteacănului şi vârfurile montane din zonă. Nu sunt indicatoare spre el, iar turiştii care îl caută se pot rătăci uşor. „Zidul principal, a cărui lungime este de peste 2,5 km a fost numit de localnici Troianul. Grosimea lui, la bază, este cuprinsă între 10 şi 14 metri, iar înălţimea, în forma actuală, măsoară de la 0,80 m la 3,0 m”, informează muzeograful Daniel Iancu. Zidul menit să apere cetăţile dacice a fost distrus şi incendiat de romani, dar ruinele sale oferă informaţii preţioase depre putereamiltară a dacilor.
Zidul dacic. Foto: Primăria Boşorod.
Turnul din Poiana Perţii
În Poiana Perţii, un loc învecinat cetăţii dacice Blidaru, se află un turn antic misterios, puţin cercetat de-a lungul timpului. Monumentul istoric ar putea reprezenta una dintre atracţiile turstice ale zonei, însă puţini români ştiu despre existenţa sa şi mai puţini cunosc locul unde se află. Arheologul Aurora Peţan a publicat puvestea Turnului dacic din Poiana Perţii, pe care îl consideră unul dintre cele mai impresionante şi mai puţin cunoscute monumente dacice din zona capitalei Regatului Dac.
Turnul din Poiana Perţii. Foto: Aurora Peţan
Turnul a fost cercetat în anii ’50 de istoricul Constantin Daicoviciu, iar la începutul anilor ’80 a fost inclus într-un proiect de reabilitare. „Monumentul a rămas practic necunoscut pentru turişti, dar cu siguranţă şi pentru mulţi dintre specialiştii care se ocupă de această epocă. Ce s-a întâmplat în cele trei decenii şi jumătate? Turnul s-a ruinat iar şi a fost năpădit de vegetaţie. Totuşi, construcţia dacică este impresionantă şi poate fi văzută chiar din poteca spre cetate, dacă ştii unde să te uiţi. Poate că dacă nu ar fi existat intervenţia din 1980, astăzi nu am fi văzut mare lucru”, informează Aurora Peţan.
Foto: Aurora Peţan
Măgura Călanului
Cariera antică de unde au fost extrase blocurile de calcar folosite la construcţia cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei a rămas un loc aproape necunoscut turiştilor care ajung în Hunedoara. Se află pe Valea Streiului, la câţiva kilometri de oraşul Călan şi la peste 40 de kilometri de Sarmizegetusa Regia, una dintre destinaţiile în care ajungeau materialele aduse din Măgura Călanului.Ascunsă în cea mai mare parte de pădure, cariera a fost una dintre cele mai importante exploatări din urmă cu două milenii.
Aproape 20.000 de metri cubi de piatră provenită de aici au fost folosiţi la construcţiile dacilor, un volum impresionant, potrivit arheologilor, ţinând cont că blocurile de calcar au fost transportate pe distanţe pe distanţe de 45 – 90 de kilometri. Pietrele tăiate şi şlefuite la Măgura Călanului compuneau zidurile puternice ale cetăţilor dacice ori au fost folosite la înzestrarea aşezărilor cu terase, turnuri, trepte, drumuri pavate şi sanctuare.
Măgura Călanului. FOTO: ADEVĂRUL
Poiana Omului
Drumul forestier spre Poiana Omului urcă de la marginea satului Prihodişte, din dreptul clădirii unei vechi şcoli, de la ferestrele căreia se deschide panorama vârfurilor pe care dacii şi-au înfiinţat cetăţile. Drumul de pământ desparte o pădure de fag şi una de conifere, se afundă în codrii întunecoşi şi apoi îi poartă pe călători în luminişul de unde se deschide Poiana Omului, întinsă pe câteva zeci de hectare, ocupate adesea de turme de oi şi de cai liberi lăsaţi să pască pe covorul de iarbă proaspătă.
Locul este înconjurat de munţi, de pădure, de pâlcuri de fagi despre care bătrânii satelor spun că aduc aminte de o scenă de pe Columna lui Traian, a pâlcurilor de soldaţi romani care priveau moartea lui Decebal. Legendele locului spun că aici s-ar fi sinucis regele dac, după ce a pierdut Sarmizegetusa Regia, relata Vladimir Brilinsky, fostul administrator al Sarmizegetusei Regia.
Platoul Vârtoapelor
Pădurile din vecinătatea cetăţilor dacice oferă oaspeţilor lor motive întemeiate pentru a le explora. Un astfel de loc este Platoul Vârtoapelor, aflat pe raza comunei Orăştioara de Sus, la capătul unui drum de două ore, pe jos, prin pădure, care porneşte din satul Grădiştea de Munte. Cel mai adesea, Platoul Vârtoapelor este vizitat primăvara. De la sfârşitul lunii martie, după ce zăpada s-a topit iar natura începe să capete culorile crude ale începutului de primăvară, poiana se acoperă cu covoare uriaşe de ghiocei, transformând Vârtoapele într-o destinaţie atractivă pentru excursionişti. O legendă spune că în jurul datei Echinocţiului de primăvară, zânele ies din ascunzişuri şi îşi împrăştie cununi de flori peste acest ţinut, de aceea oamenii i-au dat locului şi numele de „Sub Cununi”, povestea Vladimir Brilinsky.
FOTO: Remus Suciu.
Vârful lui Hulpe
Nu departe de Sarmizegetusa Regia se află vârful lui Hulpe, o aşezare dacică puţin cunoscută de turişti, spre care duce un drum forestier ce porneşte din satul Grădiştea de munte. „Enigmatica cetate dacică de pe Vârful lui Hulpe este cea mai apropiată cetate de Sarmizegetusa Regia. Nu a fost niciodată cercetată de arheologi şi nu a fost nici măcar vizitată de aceştia, în ultimii 50 de ani, fapt ce reiese din informaţiile publicate. Puţini sunt cei care ştiu cu adevărat unde se află această cetate (iar între aceştia nu se numără cei care au furnizat informaţiile pentru Repertoriul Arheologic Naţional, în care cetatea este localizată pe Dealul Ulmului). Cetatea este înconjurată de numeroase aşezări mai mici sau mai mari, compacte sau răsfirate, între care se numără a doua aşezare ca mărime după cea de pe Dealul Grădiştii, alcătuită din cca 40 de terase. Nici aici nu s-au făcut niciodată cercetări, cu excepţia a două sondaje în anul 1958”, scire arheolohgul Aurora Peţan.
Foto: Aurora Peţan
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
