VIDEO Noua şosea construită în Ţinutul Pădurenilor, scurtătura prin munţi între două destinaţii de poveste
0Un drum de şapte kilometri, aproape impracticabil pe timp de iarnă, se transformă treptat într-o şosea modernă, o scurtătură între două dintre cele mai faimoase destinaţii turistice.
Cea mai nouă şosea din Ţinutul Pădurenilor a prins contur.
Drumul Comunal 110 Ghelari – Plop – Govâjdia, o scurtătură de şapte kilometri pe Valea Reţişoarei, a fost asfaltat în cea mai mare parte, iar în aceste zile drumarii continuă lucrările de asfaltare şi de amenajare a rigolelor. Vor urma construcţia unui podeţ pe Valea Ritişoarei şi a unui pod peste pârâul Nădrab, la intrarea în Govâjdia.
Primarul comunei Ghelari, Ioan Bulbucan, susţine că în acest an lucrările la noua şosea ar putea fi finalizate, lucru care depinde şi de fondurile alocate Prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală II.
Investiţia se ridică la aproape şapte milioane de lei şi prevede transformarea drumului de pământ aproape impracticabil pentru autoturisme într-o şosea modernă. Termenul de realizare a proiectului este de 24 de luni de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor.
De construcţia noii şosele din Ţinutul Pădurenilor se vor putea bucura în special oamenii din satul Plop, care se numără printre aşezările pitoreşti din Ţinutul Pădurenilor, aproape inaccesibile iarna. Mai puţin de zece familii trăiesc aici, însă în ultimii ani, printre localnici au ajuns străini din Canada, Luxemburg şi Belgia. Lângă casele vechi de peste un secol, din lemn, au apărut câteva vile de vacanţă cu două nivele, în timp ce alte clădiri au fost recondiţionate. Satul Plop a fost atestat încă de la mijlocul secolului al XV-lea, iar localnicii s-au ocupat de secole cu creşterea animalelor. Alţii lucrau în vale, la minele de fier ale Ghelariului, la cariera de la Lelese sau la furnalul de la Govâjdia, aflate în vecinătate. Fostele centre industriale s-au închis, iar aşezările din jur s-au stins şi ele treptat.
Catedrala Ţinutului Pădurenilor
De asemenea, noua şosea va lega două dintre cele mai populare atracţii turistice din Hunedoara, iar drumul dintre ele va putea fi parcurs în doar 10 minute.
Satul Ghelari ocupă colinele din jurul unei cariere miniere uriaşe, care seamănă cu un cazan. În vale, se întind rămăşiţele clădirilor din cărămidă, înfiinţate în vremea austro-ungarilor şi ale construcţiilor din beton ridicate în anii regimului comunist, când peste 4.000 de oameni lucrau în exploatările miniere. Valea a rămas pustie în ultimii ani şi este folosită vara ca loc pentru competiţiile de enduro, la care participă sute de motociclişti din numeroase ţări. Asupra ei veghează una dintre cele mai neobişnuite biserici din ţară. Catedrala ortodoxă îşi înalţă turlele albe cu acoperişuri strălucitoare la aproape 50 de metri. Interiorul i-a fost împodobit cu picturi care se întind pe 4.000 de metri pătraţi şi cu icoane la poleirea cărora s-au folosit patru kilograme de aur. Construcţia aşezământului a început în 1939, cu marmură adusă de la cariera din satul învecinat Alun şi cu materiale transportate cu funicularele din Hunedoara. Din cauza numeroaselor galerii miniere săpate sub Ghelari, catedrala aproape s-a prăbuşit în anii ’70, dar, treptat, a fost reparată şi tranformată într-o „bijuterie“ a Ţinutului Pădurenilor.
Legendarul furnal de la Govăjdia
Satul Govăjdia se află la 20 de kilometri de Hunedoara, iar casele sale sunt înşiruite într-o vale mărginită de versanţi prăpăstioşi, acoperiţi cu păduri întinse, umbrită în cea mai mare parte a zilei. Locul păstrează o adevărată comoară a industriei din vremea Imperiului Austro-Ungar: un furnal unic prin vechimea şi starea sa de conservare. Furnalul de la Govăjdia a fost construit între anii 1806 şi 1810 pe amplasamentul unui fost atelier de fier din Evul Mediu.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, furnalul, alimentat cu minereu de fier de la vechile mine din Munţii Poiana Ruscă, producea anual peste 8.000 de tone de fontă cenuşie. Exponatele realizate aici au fost prezentate la Expoziţia Universală de la Paris, din 1889, pentru care a fost ridicat Turnul Eiffel, iar o legendă plăcută localnicilor spune că piese din fontă fabricate la Govăjdia au fost folosite la construcţia turnului-simbol al Franţei. Furnalul şi-a încetat funcţionarea la începutul secolului XX, odată cu dezvoltarea Uzinelor de fier de la Hunedoara, devenite principalul producător de fontă din Imperiul Austro-Ungar. Cuptorul său uriaş s-a păstrat intact şi le oferă vizitatorilor săi o mărturie vie despre industria fierului din urmă cu două secole.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
