VIDEO Râul Zlaşti de la poalele Castelului Corvinilor a ajuns o groapă de gunoi. Ce aruncă oamenii în apele „râului de aur”
0
Eforturile depuse pentru decolmatarea şi ecologizarea râului Zlaşti nu i-au impresionat pe localnicii din Hunedoara şi din satele traversate de apele sale.
Râul Zlaşti, care curge pe la poalele Castelului Corvinilor, îşi trage numele dintr-un termen slavon pentru aur, pentru că aici, cu secole în urmă, oamenii exploatau aurul aluvionar. Strălucirea apelor care oglindesc cel mai vizitat monument istoric al Hunedoarei este murdărită adesea de localnici.
Albia Zlaştiului a fost transformată într-o întinsă groapă de gunoi, în ciuda numeroaselor campanii de ecologizare din ultimii ani. În luna februarie, albia Zlaştiului a fost decolmatată şi curăţată de deşeuri pe o distanţă de circa 500 de metri, din zona Castelului Corvinilor până la vărsarea râului în Cerna.
Au mai urmat alte acţiuni de ecologizare, iar localnicii au fost înştiinţaţi de autorităţi să nu mai arunce mizeria în râu. Hunedorenii şi localnicii din satele aflate în amonte nu au ţinut cont de avertizări. În apă au fost aruncaţi saci cu gunoaie menajere, cărucioare pentru copii, resturi de mobilier, iar pe râul, al cărui nivel a crescut în ultimele zile, plutesc nenumărate sticle de plastic. Multe dintre deşeuri ajung pe maluri, în timp ce altele urmează cursul spre râul Cerna.
Povestea râului Zlaşti
Râul Zlaşti, cu o lungime de aproximativ 50 de kilometri, izvorăşte din Munţii Poiana Ruscă şi traversează, de la izvoarele sale din Poiana Răchiţelii până la vărsarea în Cerna, mai multe sate din Ţinutul Pădurenilor. În Hunedoara, apele sale scaldă locurile de la poalele Castelului Corvinilor. Istoricul Nicole Iorga s-a numărat printre autorii impresionaţi de frumuseţea din trecut a râului.
„De mult, era aici lângă Cerna tulbure, lângă măruntul pârâu al Zlaştiului, cu numele vechiu moştenit de la slavi, un cuib de ţărănime luptătoare, gata să apere hotarul împotriva năvăşitorilor ce soseau din pasul lin al Banatului. Aveau drepturi pentru ostenelile lor şi regii le recunoşteau o nobleţe pe care n-o căpătau ieftin. Dintre aceşti ostaşi cu căciula în cap, opincile în picioare şi arcul pe umeri s-a ridicat Iancu, spre cel mai mare viitor pe care l-a avut între străini un român, un ţăran al nostru din Ardeal. Şi în pragul bătrâneţii, moartea l-a atins şi pe dânsul, dar nu acasă în cetăţuia de pe Zlaştiu, ci departe, în corturile de supt cetatea Belgradului sârbesc, dinaintea căreia el făcuse să fugă un sultan, unul dintre cei mai mari pe cari i-a avut Turcimea”, relata Nicolae Iorga, în volumul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”.
Vă recomandăm să citiţi şi:
VIDEO Soarta tristă a celui mai vechi dig din Hunedoara: a fost distrus în timp record
VIDEO Pârâul care trece prin curtea Castelului Corvinilor e sufocat de gunoaie
Se încarcă comentariile...
