10 obiceiuri profund româneşti, de care românii se dezvaţă la Londra
0
O tânără din România, care locuieşte de patru ani la Londra, a scris pentru matador.com, unul dintre cele mai importante portaluri independente de turism din lume, un decalog al obiceiurilor tipic româneşti la care a renunţat după ce s-a mutat în Anglia.
Portalul de turism matadornetwork.com, unul dintre cele mai importante din lume pe acest profil, a publicat un articol intitulat în original "10 Romanian habits I lost when I moved to London", scris de o tânără jurnalistă freelancer din România, Georgiana Borca (foto jos - arhivă personală).
Matador, după cum îşi prezintă administratorii afacerea, este unul dintre cele mai importante site-uri independente de turism din lume, cu peste 9 milioane de vizitatori unici lunar. Lucrează cu o reţea extinsă de colaboratori, care redau experienţe culturale din toate colţurile lumii.
Publicăm, mai jos, lista celor 10 obiceiuri pe care tânăra din România, originară din Sighetu Marmaţiei şi care trăieşte de 4 ani la Londra, le consideră tipic româneşti, şi de care a scăpat de când se află în Anglia.
1. Să-mi pese de părerea oamenilor din jur atunci când port o conversaţie
În România obişnuiam să vorbesc mereu cu grijă. Nu intra în discuţie să vorbim în public despre probleme familiale sau drame cu iubiţi. În Londra, nu am nicio problemă să vorbesc cu prietena mea pe stradă despre relaţii de cuplu, probleme medicale sau despre noaptea petrecută de colega ei de apartament cu băiatul tatuat. Mai ales că vorbim în limba natală şi sunt şanse scăzute ca cineva să înţeleagă despre ce e vorba. Libertatea de exprimare este, cu siguranţă, un beneficiu de care profit din plin aici.
2. Să păstrez toate pungile de plastic, sticlele şi borcanele
Conceptul de reciclare este viu şi în plină putere la Londra, aşa că nu este nevoie să păstrez un sac conţinând sute de pungi de plastic de toate mărimile şi formele posibile. Fiecare magazin îţi înmânează la plecare o sacoşă gratis, motiv pentru care nu este nevoie să-mi amintesc la ieşirea din casă să iau cu mine o punguţă, pentru că "nu se ştie" ce-aş putea găsi de cumpărat pe drum.
3. De ziua mea, eu dau de băut!
Aşa mai vii de acasă! De ziua mea îmi închiriez un loc drăguţ, aleg un DJ pe placul meu şi toată lumea care vine la petrecere îşi plăteşte băutura. Pe deasupra, prietenii mei din Londra îmi mai şi cumpără de băut. Duse sunt zilele în care trebuie să-mi storc creierii gândindu-mă pe cine să invit la petrecere din cauza bugetului redus şi în care nu-mi permiteam să achit decât nota prietenilor mei apropiaţi.
4. Duminicile sunt rezervate prânzurilor nesfârşite cu familia
În România, aproape nimeni nu lucrează duminica. Dacă e frumos afară, se merge la un grătar. Dacă e vreme urâtă, se mânâncă în casă felul unu, felul doi şi desert - toate gătite de cu dimineaţă. O duminică englezească este dedicată mai mult dormitului, apoi se merge şi se mănâncă ceva uşor într-o cafenea drăguţă, timp în care se lecturează Sunday Times. Unele familii englezeşti mai păstrează tradiţia fripturii în familie, dar eu încă n-am cunoscut astfel de familii, aşa că duminicile mele sunt mult mai uşoare.
5. În oraş se mânâncă doar cu ocazii speciale
Obişnuiam ca, acasă, să nu mânânc în oraş decât dacă era ziua de naştere a cuiva (mai ales că acel cineva plătea consumaţia) sau când cineva venea în vizită din afara oraşului. Londra nu-mi lasă timp să mai gătesc, aşa că a devenit o rutină să mănânc la restaurant. Preţul este convenabil aici. Las restaurantele de fiţe pentru ocazii speciale şi caut locuri mai puţin scumpe situate în zone elegante pentru când cineva îmi vine în vizită.
6. Când comand o cafea, primesc exact o cafea
Şi, de obicei, în România, cafeaua este de un singur tip: normală, nimic special. În Londra, sortimente de tip Starbucks se găsesc în fiecare cafenea, la fel ca şi în casele londonezilor de rând. Sunt o mulţime din care poţi alege: cu lapte, cappuccino, espresso, espresso macchiato, espresso dublu, milky coffee, americano with hot milk, americano with cold milk, black americano etc. Ca să nu mai spun de gama largă de tipuri lapte la alegere.
7. Când invitatul îţi spune "Nu!" atunci când îl serveşti cu mâncare sau băutură, tu interpretezi răspunsul drept un "Da!" sigur
Acasă, când îşi vine cineva în vizită pe nepregătite, te simţi obligat să umpli masa cu mâncare gustoasă şi băutură. Schimbarea se produce în câteva secunde. Să ai oaspeţi în Londra este, însă, un lucru rar. Şi când se întâmplă, ştii că vor veni şi prepari ceva. Ei se aşteaptă la asta, este şi motivul pentru care vin. Este foarte simplu aici. Nimeni nu vine neanunţat şi, dacă cineva spune că nu doreşte nimic, te bucuri că tocmai ţi-ai asigurat prânzul pentru a doua zi.
8. Să petrec până se crapă de ziuă
Viaţa de noapte în Londra înseamnă să bei de la 9.00 seara până la 2.00 dimineaţa într-un pub sau club din zona centrală. Sunt maxim trei oameni implicaţi şi, când vine vremea să se plece acasă, toată lumea o apucă pe un drum diferit, cu autobuzul sau UBER. Românilor, pe de altă parte, le place să petreacă până la 6.00 dimineaţa. Apoi se adună într-un grup de minim şase oameni şi pleacă acasă pe jos. Cel care locuieşte cel mai aproape de club este cel mai norocos pentru că ceilalţi îl pot vedea intrând în casă în siguranţă.
9. Să port o mulţime de haine pe mine iarna
În România, obişnuiam să mă îmbrac cu tricou, bluză, vestă şi apoi cu geacă. Niciodată nu mă încalţam cu altceva decât cu cizme. Dacă un român este văzut iarna pe stradă fără ceva pe cap şi fular, este catalogat automat drept nebun. Săptămâna trecută au fost 9 grade Celsius la Londra şi am văzut chiar câteva femei purtând balerini fără şosete. Aici nimănui nu-i pasă cum te îmbraci. Poţi să mergi la alimentara de pe colţ în pijamale şi nimeni nu va rosti un cuvânt. Nu-i nevoie să porţi mii de haine chiar dacă dă îngheţul, gândul că oamenii se îmbracă în haine lejere iarna este suficient să te încălzească.
10. Când pleci în călătorie, cel puţin trei oameni te însoţesc la autobuz, tren sau la aeroport ca să-şi ia rămas bun
De cele mai multe ori se lasă şi cu râuri cu lacrimi şi trăieşti cu senzaţia că pleci pentru totdeauna. Londra ştie că te vei întoarce mereu, aşa că nu este nevoie de lacrimi. Oricum, nimeni n-are vreme pentru un drum de despărţire la King’s Cross sau Paddington şi nici măcar să-ţi facă cu mâna din casă în timp ce te urci în taxi. Eşti suficient de mare să ştii drumul şi singur/ă, plus că mai ai şi smartphone-ul, pentru numele lui Dumnezeu!
Se încarcă comentariile...
