Cum se dezbate o moştenire în România, când sunt mai mulţi moştenitori. Paşii legali, explicaţi de un notar

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Notarul public Răzvan Antohie, membru al Camerei Notarilor Publici din judeţul Iaşi, explică, pentru Adevărul, una dintre procedurile care stârnesc adesea controverse în ţara noastră: dezbaterea unei moşteniri.

Dezbaterea moştenirii este procedura juridică prin care, notarul public sau instanţa de judecată, stabileşte, în urma decesului unei persoane, cine sunt moştenitorii şi care este intinderea masei succesorale, respectiv care sunt bunurile supuse dezbaterii de moştenire.

Notarul Răzvan Antohie arată că succesiunea se poate face pe cale contencioasă, adică atunci când moştenitorii nu se înţeleg şi se ajunge la instanţă, fie pe cale necontencioasă, atunci când dezbaterea moştenirii se face la notarul public şi este emis un certificat de moştenitor.

„Ca regulă generală, primii care vin la moştenirea unei persoane sunt copii defunctului. Aceştia se constituie în ceea ce Codul Civil numeşte clasa I de moştenitori. Ei îşi impart moştenirea în mod egal, în funcţie de numărul lor, şi o culeg fie singuri (atunci când toţi copii vin şi dobândesc în mod egal bunurile), fie împreună cu soţul supravieţuitor (situaţie în care aceştia culeg şi îşi împart în mod egal numai 3/4 din moştenire, diferenţa de 1/4 fiind culeasă de soţ)”, explică notarul Răzvan Antohie.

Acesta ne-a mai arătat că cea mai rapidă şi uşoară modalitate de dezbaterea a moştenirii este procedura notarială. Însă, pentru ca notarul public să poată dezbate succesiunea, este necesar ca toţi moştenitorii să vină să îşi dea semnătura în faţa acestuia. „Precizez că în materie de succesiune, notarii sunt limitaţi de competenţa teritorială, mai precis notarul competent a dezbate succesiunea este cel care îşi desfăşoară activitatea în circumscripţia judecătoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu”, a mai punctat Răzvan Antohie. 

Actele necesare pentru dezbaterea moştenirii sunt:

  • Anexa 24, care reprezintă un document prin care unitatea administrativ teritorială este sesizată cu privire la deschiderea procedurii succesorale. Ca regulă, aceasta se ridică de la primăria ultimului domiciliu a defunctului.
  • Certificat fiscal pe numele defunctului. Dacă în masa succesorală sunt şi bunuri imobile, atunci pe lângă certificatul fiscal luat de la direcţia de finanţe unde a avut ultimul domiciliu defunctului, mai este necesar şi certificat fiscal de la primăria unde defunctul avea înregistrate şi acelelalte bunuri imobile.
  • Un certificat fiscal de asemenea pe numele defunctului din partea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru a se dovedi dacă defunctul a avut înregistrate datorii şi la bugetul central, nu numai la bugetul local.
  • Actele de stare civilă (certificatul de deces, certificate de naştere, căsătorie etc.) prin care moştenitorii săfacă dovada gradului de rudenie cu defunctul.
  • Acte de proprietate complete pentru toate bunurile care întră în masa succesorală.
  • De asemenea, procedura succesorală presupune şi prezentarea a doi martori care l-au cunoscut pe defunctul şi care să confirme calitatea de moştenitori a celor ce solicită dezbaterea moştenirii.

„În funcţie de fiecare situaţie în parte, notarul public mai poate solicita şi alte acte. După îndeplinirea procedurii succesorale, se emite certificatul de moştenitor, în care sunt trecute bunurile sau cotele din bunuri după care s-au făcut moştenirea, moştenitorii şi cotele care se cuvin fiecăruia”, a conchis Antohie. 

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite