Iaşi

articolul anterior articolul urmator

Despre servantul public Gheorghe Nichita şi fratele „Mihăiţă” din Copou

3
23 May 2014 14:26:31
Daniel Şandru
„Întâmplător poate fi doar faptul că acolo, sus, în Copou, 
„Mihăiţă” încă e verde, privind spre înălţimi şi neştiind când va ajunge
 drujba servantului public Nichita şi la baza tulpinii sale” FOTO Facebook Daniel Şandru
„Întâmplător poate fi doar faptul că acolo, sus, în Copou, „Mihăiţă” încă e verde, privind spre înălţimi şi neştiind când va ajunge drujba servantului public Nichita şi la baza tulpinii sale” FOTO Facebook Daniel Şandru

După 25 de ani de nebunie „tranziţională”, Iaşul rămâne profund marcat de o comico-tragică tripletă: Simirad-Solcanu-Nichita.

Şi-au transmis peste timp, unul altuia, metehnele şi aerele de grandoare. În vreme ce ei făceau asta, din Iaşi s-a scurs întreaga substanţă: căzută în cenuşă, aria industrială a oraşului s-a axat pe servicii, de îndată ce acolo au apărut mall-uri (vara, magazinele sunt goale, dar holurile sunt pline, fiindcă aerul condiţionat nu costă; iarna, aceleaşi magazine devin „muzee”, dar holurile produc aceeaşi căldură la care oamenii speră când pleacă din apartamente, închizându-şi caloriferele); umilită şi lipsită de orizont, populaţia a migrat (Iaşul era al doilea oraş al ţării, ca densitate, de câţiva ani buni a coborât bine în clasament); transformată în „etichetă” numai bună de vândut prin campanii electorale, cultura a devenit o monedă de schimb pentru care acum, ca şi altădată, „naturelul simţitor” al intelectualilor propagandişti produce semnături de susţinere.

Astăzi, Iaşul nu mai este un oraş, ci este un soi de groapă peste care, din când în când, de regulă prin octombrie, se coboară, cu voie de la Primărie şi Mitropolie, mitul unui miracol. Iaşul este, mai cu seamă de când dl Gheorghe Nichita este, după lege, „primar”, o ciudată îmbinare de ev mediu şi postmodernitate. Iaşul este urâţit şi, doar aparent paradoxal, are aerul unei mahalale dintr-un film SF.

De la o vreme încoace, se întâmplă că domnul numit, după lege, „primar”, adică dl Gheorghe Nichita, are „viziuni”. Mai exact, de când cu „regionalizarea”. Fără să fi contat vreodată, în trecut, în politica mare, fără să conteze acum în politica mare, cel care ar trebui să înţeleagă faptul că „primar” înseamnă, de fapt, un individ ce se află în serviciul oamenilor (deopotrivă al celor care l-au ales, dar şi al celor care nu l-au ales, s-au abţinut ori nu s-au prezentat la vot), deci nimic altceva decât un servant public, dl Nichita vrea să supraliciteze „acasă”. I se pare că e simplu, încurajat fiind, din dreapta şi din stânga, de lipsa unei opoziţii politice, cel puţin până acum. Încurajat fiind de cultura asistenţială pe care a indus-o în oraş în cei zece ani de mandat. Încurajat fiind de egolatria în care se scaldă, ascuns după draperiile grele ale biroului din Palatul Roznovanu, sediu al reprezentanţilor cetăţenilor din municipiul Iaşi.

Cu toate aceste încurajări, primarul Nichita e lipsit de curaj. Ca atare, dumnealui nu are exerciţiul dialogului. Dumnealui „dispune”. Aşa „a dispus” ca teii de pe Bulevardul Ştefan cel Mare să fie tăiaţi şi să fie înlocuiţi cu salcâmi japonezi. La fel„ a dispus” ca vreo cinci sute de arbori din Copou să fie marcaţi spre a fi doborâţi, din câte se pare. „A dispus”, în aceeaşi manieră, că cei care au sesizat acest abuz ar fi „cretini şi isterici”. După asta, a decretat într-o conferinţă de presă că aceiaşi oameni se află „în eroare”, fiind „victime ale manipulărilor politice”. Ceea ce, chiar dacă ar fi adevărat, nu anulează în vreun fel insanitatea deciziilor acestui serv public a cărui fiecare acţiune înseamnă aprinderea becului de panică. Şi, totuşi, „primarul” dispune.

Tocmai pentru că trăiesc într-un oraş în care cel care, pe vremuri, îşi dorea să fie „un Simirad”, apoi „un Solcanu” (până la a căpăta, finalmente, conştinţă de sine şi a deveni „el însuşi”, adică Marele El) poate să decidă fără a întreba pe nimeni, am dispus şi eu, ca simplu cetăţean, că este  momentul să merg în parcul din Copou spre a face exact ceea ce şi alţi ieşeni (şi nu numai!) au făcut: să iau în grijă un „frate”, adică un arbore marcat de monomania servului public Gheorghe Nichita pentru betoane. L-am botezat „Mihăiţă”, iar similitudinea cu ceea ce înţeleg că ar fi fost numele de cod al informatorului Securităţii Gheorghe Nichita nu este deloc întâmplătoare. Întâmplător poate fi doar faptul că acolo, sus, în Copou, „Mihăiţă” încă e verde, privind spre înălţimi şi neştiind când va ajunge drujba servantului public Nichita şi la baza tulpinii sale.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

3 Comentarii

Ion Morjan
23.05.2014, 16:24:04

Sanctionati TOATE partidele (poate, cine stie, se vor desteapta) VOTAND, repet, VOTAND, si mai repet o data (poate e mai clar) VOTAND PE BUNE un candidat independent (E USOR SUNT DOAR 8(opt)). Experienta a mai fost facuta in Romania si a avut un succes imens. Vezi prezidentialele din 2000.

+1 (1 vot)
InimaRea
24.05.2014, 07:15:55

Da, dom profesor, e trist cît cuprinde că libertatea de după 1989 aduce izbitor cu nelibertatea dinainte. Că-n loc să ducă la demnitate, onoare, sincronism cu spiritul occidental, duse tot la autoritarism, egolatrism, micime umană de-o credeam dispărută încă de prin vremea fanarioților. Că răspîndește aceeași resemnare în fața Răului, același sentiment al neputinței și aceeași deznădejde de neam blestemat. Sub toate astea, colcăie primitivismul datului din coate și mișcatului din urechi. Peste toate, se-nalță ”Mihăiță” - un zombi proiectat de ceaușism să fie omul nou, ”constructor conștient al socialismului și comunismului”. Astea se duseră, rămase conștientul că totul se poate cînd ești pe cai mari, de unde se vede că-n țesătura ”omului nou”, urzeala e din mîrlănie politică și țopism intelectual. Nu-s dintre cei ce dau vina pe Secu pentru toate relele noastre. Mi se pare a exagera și forța, și importanța Secu, atît dinainte cît și după aceea. Ba-s convins că nu-i așa fiindcă mă oripilează concluzia logică - atunci, toți foștii securiști și armata lor de colaboratori ar trebui să se mîndrească de apartenență la ”Sistem”, să se considere cei mai buni români de vreme ce au pus mîna pe putere. N-are cum fi așa. E mai simplu și mai trist decît. E că se duse ceaușismul dar rămase rețeta succesului social, politic, economic: ticăloșia. Intri-n politică, e musai să fii ticălos - ori că erai, ori că devii, tot una-i. Intri-n afaceri, nu reziști fără ticoloșii, fără ticăloșie cît cuprinde. ”Mihăiță” e un ticălos. De-aia-mi și pare rău că se nimeri ca un biet copac să-i poarte păcatele, de parc-ar fi primarul copacilor sortiți tăierii. Ceea ce-mi pare mie că vă feriți a spune clar, e că nu o subită paranoia-l îndemnă pe ”Mihăiță” să se pună pe defrișat, ci o nebunie rece, calculată-n valută forte: e drept, ați spus c-ar fi oarece planuri ca-n locul copacilor să crească un mall - fie și-n Copou, ce-are? Dar n-ați spus apăsat că ”Mihăiță” are a face bani grei din tăierea copacilor, din tranzacționarea proprietății municipalității, care-ajunse bun al său personal, de parcă el ar fi ultimul primar al Ieșilor. După cum n-ați specificat că ”Mihăiță” nu-i numai Nechita, e tot consiliul acela al primăriei, plus cel județean; e tot ce-nseamnă politică în țara asta - devastatoare pornire de furnică roșie. Astfel că nu-i real că Nechita nu-nseamnă nimic în politica mare, și nu doar fiindcă-i din fruntea partidului aflat la guvernare. Înainte de toate, fiindcă-i alu ”Mihăiță” - neam ticălos cu care n-om avea liniște vreodată. Eu zic să-i însemnați și voi pe-ai voștri, noi toți să-i pe-ai noștri, și să ne și ținem de cuvînt - să-i tăiem de la rădăcină, să desțelenim pămîntul ăsta de iarba rea a ticăloșiei distrugătoare.

+1 (1 vot)
Vector Val
25.06.2014, 00:58:17

http://adevarul.ro/cultura/arte/sa-nu-ti-faci-chip-cioplit-1_53a955ed0d133766a8daed42/index.html