FOTO Primarii vizionari ai Iaşiului. Cum s-a ruinat Scarlat Pastia din spirit civic şi cine a adus apa potabilă în oraş
0Instituţia primăriei funcţionează în Iaşi începând din 1864. În acest interval au existat 80 de mandate la şefia municipalităţii, însă doar o mână dintre edilii şefi rămân în istorie drept vizionari.
Primul primar al Iaşiului a fost Dimitrie Gusti, care a intrat în funcţie la data de 24 august 1864, a condus oraşul până în decembrie 1866 şi a revenit la conducerea primăriei în alte patru mandate. A fost un primar care a promovat cultura şi, printre altele, l-a făcut cetăţean de onoare al Iaşiului pe Vasile Alecsandri.
Însă Scarlat Pastia (1827-1900) este probabil primarul despre care se poate spune că s-a sacrificat cel mai mult pentru dezvoltarea Iaşiului, până într-acolo încât s-a ruinat.
A preluat conducerea Primăriei Iaşi în anul 1877 şi a rămas în funcţie până în 1879, dar a contribuit la proiecte edilitare importante chiar şi după ce şi-a încheiat mandatul.
În perioada în care a fost primar al oraşului, Scarlat Pastia a renunţat la salariu. Se întreţinea din veniturile obţinute ca avocat, precum şi din cele ale magazinelor deţinute în Piaţa Unirii, pe străzile Arcu şi Lăpuşneanu.
A fost preocupat îndeosebi de problema alimentării cu apă potabilă a oraşului şi a scris chiar un studiu pe această temă: “Despre originea apelor în Iaşi şi lucrările privitoare la îndestularea cu apă, 1677 – 1896”. În plus, a finanţat din fonduri proprii construcţia unor fântâni în cartierele Nicolina, Frumoasa şi Socola.
Scarlat Pastia a făcut donaţii consistente proaspetei înfiinţate, în 1860, Universităţi "Alexandru Ioan Cuza" şi a trimis la Paris tineri dotaţi „cu predispoziţii pentru meserii”.
De numele său se leagă şi înfiinţarea primului cimitir comunitar al Iaşiului, deschis la 1 septembrie 1876, pentru care donează Iaşului proprietatea sa din dealul Tătăraşilor şi pe care l-a numit "Eternitatea".
Este, de asemenea, ctitorul Bisericii „Sf. Gheorghe” sfinţită în 1875 în cimitirul Eternitatea şi membru al comitetului care a reuşit să reclădească ctitoria lui Veniamin Costache, care adăposteşte şi astăzi Mitropolia Moldovei.
Evenimentul care i-a adus respectul definitiv al contemporanilor a fost legat de incendiul care a cuprins şi distrus teatrul din Copou, singurul al oraşului la vremea respectivă. Pastia a decis să renunţe la prăvăliile din Piaţa Unirii, iar pe locul lor a înălţat, de asemenea din bani proprii, o clădire ce ar fi urmat să funcţioneze ca teatru.
Proiectul nu a fost realizat însă, iar în locul edificiului cultural, a ridicat Hotelul Traian. Cheltuielile de construcţie a hotelului au fost foarte mari şi practic l-au ruinat. A pierdut în final cele două hoteluri pe care le-au câştigat creditorii săi, însă a primit o cameră şi o masă gratuită zilnică la restaurantul Hotelului Traian. L-a contractat pentru lucrare pe celebrul francez Gustave Eiffel, care a terminat capodopera arhitectonică în 1882.
La 13 decembrie 1900, Scarlat Pastia a murit sărac şi uitat. Ironia sorţii a făcut ca mult timp să nu se ştie unde anume a fost înmormântat. După mai multe cercetări minuţioase, la 28 decembrie 1992, mormântul lui Scarlat Pastia din cimitirul "Eternitatea" a fost marcat cu o placă comemorativă şi sfinţit.
Probabil cel mai important primar al Iaşiului este Nicolae Gane (1838-1916), cel care a condus oraşul în cinci mandate:
- 17 iunie 1872 –19 mai 1876
- 27 aprilie – 23 iunie 1881
- 4 iunie 1887 – 4 martie 1888
- 19 noiembrie 1895 – 22 aprilie 1899
- 11 iulie 1907 – 6 ianuarie 1911.
Ca şi Scarlat Pastia, căruia i-a precedat la şefia oraşului, Nicolae Gane a fost preocupat de alimentarea cu apă şi de regularizarea râului Bahlui.
A început şi a definitivat lucrările de captare şi aducţiune a apei de la Timişeşti. De asemenea, a încheiat în anii 1872-1873 un contract de asfaltare şi întreţinere a străzilor şi trotuarelor cu un englez pe nume W.O. Callender, potrivit curierul-iasi.ro
Acest contract, care a fost aprobat de regele Carol I, prevedea că 25% din lucrare să fie plătită în numerar, iar restul în obligaţiuni comunale, amortizabile în 15 ani, cu dobândă de 6% pe an.
În perioada administraţiei sale, a fost întocmit un studiu asupra diverselor sisteme de tracţiune pentru realizarea transportului public urban. La data de 6 mai 1899, Gane a inaugurat Uzina Electrică Comunală, iar un an mai târziu începea exploatarea tramvaielor electrice.
La 1 decembrie 1896, a inaugurat clădirea Teatrului Naţional, operă a celebrilor arhitecţi vienezi Fellner şi Helmer.
Ioan Manciuc poate fi considerat primarul care a profitat de cutremurul din 1977 şi a modernizat Iaşiul cu buldozerele. Amprenta pusă pe imaginea oraşului este, practic, definitivă.
Istoria îl consemnează pe Ioan Manciuc ca fiind primarul care a schimbat radical imaginea Iaşului. Acesta a fost preşedinte al Consiliului Popular al Municipiului Iaşi, sau primar, aşa cum ştim noi astăzi, între 1970-1979.â
Nu există ieşean care să nu fi trecut cel puţin o dată prin pasajul subteran din Piaţa Unirii. Puţini ştiu însă că acesta a fost realizat în perioada comunistă, sub mandatul lui Ioan Manciuc. La acea vreme, pentru lucrare au fost alocate de la centru suma de 15 milioane de lei vechi.
Cutremurul din 1977, care a devastat România, i-a oferit lui Ioan Manciuc şansa să schimbe cu totul faţa Iaşiului. În acea perioadă, în Iaşi erau numai străzi înguste, populate în special de tarabele comercianţilor evrei. Un alt cunoscut bulevard din zilele noastre, Ştefan cel Mare, era de asemenea o străduţă îngustă, ce semăna mai degrabă cu o uliţă sătească.
După cutremurul din 1977, centrul Iaşului nu a suferit atât de mult ca alte zone din oraş. Manciuc a profitat însă de ocazie pentru a reamenaja centrul municipiului. În câteva zile, el a adus buldozere şi bile de metal pentru demolări şi pe motivul că edificiile vechi din centru au fost afectate de cutremur, a demolat clădirile vechi din centrul oraşului. Ulterior, a ridicat din temelii cam tot ceea ce înseamnă actualul centru al Iaşiului. A realizat acest lucru cu ajutorul banilor de la Guvern.
Tot atunci au fost construite cartierele Alexandru cel Bun şi Dacia, a fost lărgit Bulevardul Păcurari, care până atunci era doar o stradă îngustă. Tot sub mandatul lui Manciuc a fost reamenajat şi Bulevardul Independenţei, s-a început sistematizarea cartierului Tătăraşi. De asemenea, suburbiile Nicolina, Frumoasa şi CUG au fost integrate în municipiul Iaşi, construindu-se blocuri noi de locuinţe.
Tot în anii ‘70, au demarat lucrările la cele patru mari pasaje rutiere din Iaşi: Cerna, Poitiers, Cetăţuia şi Socola.
Realizările lui Ioan Manciuc ca primar (potrivit Wikipedia)
- amenajarea centrului civic al municipiului Iaşi
- construcţia şi dezvoltarea cartierului Alexandru cel Bun
- construcţia cartierului Dacia
- modernizarea cartierului Copou
- sistematizarea cartierului Tătăraşi
- integrarea în municipiul Iaşi a suburbiilor Nicolina, Frumoasa şi CUG, unde au fost construite blocuri de locuinţe
- construirea de blocuri noi de locuinţe în cartierele Păcurari, Tătăraşi şi Nicolina
- extinderea şi sistematizarea magistralei Socola
- lărgirea bulevardelor Ştefan cel Mare, Independenţei şi Păcurari
- amenajarea zonei Gării
- construirea pasajului subteran din Piaţa Unirii
- construirea Stadionului Constructorul (astăzi demolat) pentru cartierele nou-înfiinţate
- amenajarea râului Bahlui
- construirea bazinului de acumulare de la Cârlig
Se încarcă comentariile...
