Ieşeanul doctor în Teologie ajuns în marile zone de conflict ale lumii: „Criza refugiaţilor e un turnesol pentru Europa. Arată lipsa de coerenţă, lipsa unui lider”
0
Dănuţ Mănăstireanu (60 ani), cu o vastă experienţă în zonele de conflict şi la catedrele universităţilor care au cursuri de istoria religiilor, îşi expune punctul de vedere în privinţa crizei imigranţilor din Siria şi a evoluţiei religiilor în Europa.
Dănuţ Mănăstireanu (60 ani), doctor în teologie, profesor şi director pentru credinţă şi dezvoltare, Regiunea Europei de Est şi a Orientului apropiat la World Vision International este direct implicat în problemele pe care le întâmpină în Europa refugiaţii din Orient, cunoaşte în profunzime, prin natura formării sale, aspectele vieţii spirituale şi ale religiilor lumii, criza de leadership la nivel mondial, extremismul şi intoleranţa religioasă, sentimentele care domină societatea în care trăim, motivele pentru care avem astăzi în Europa o acută criză a imigranţilor, cauzele războiului din Siria, percepţia greşită pe care o au europenii când vine vorba de Islam.
Cu o vastă experienţă pe zonele de conflict, teologie şi campanii umanitare, Dănuţ Mănăstireanu crede că mersul la biserică nu defineşte viaţa spirituală a individului, că instituţionalizarea credinţei duce, de multe ori, la o înstrăinare a omului de Dumnezeu, că Europa şi lumea se confruntă cu o criză identitară, în primul rând, care nu poate fi rezolvată fără ajutorul unor lideri care să înţeleagă masele, fără o acceptare a diversităţii religioase.
Adevărul: În cei peste 60 de ani de viaţă aţi trecut prin multe, aţi cunoscut oameni şi culturi diverse. Pornind de la această experienţă, cum aţi defini credinţa? Ce ar trebui să facem pentru a avea o viaţă spirituală sănătoasă?
Dănuţ Mănăstireanu: Credinţa este răspunsul nostru la ceea ce înţelegem despre Dumnezeu, despre realitatea ultimă, despre revelaţia lui Dumnezeu în istorie, despre Scriptură. Este, pentru mine, ca o mână întinsă, pentru a accepta realitatea. Credinţa este o dotare naturală a omului. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre faptul că Dumnezeu se descoperă pe sine în foarte multe forme. Prima dintre ele, cea mai elementară, este în natură.
E drept, aşadar, că multe conflicte religioase apar din cauza faptului că unele popoare se cred mai aproape de Dumnezeu, prin religia lor, decât altele?
Cred că sunt multe cauze ale intoleranţei religioase. Eu sunt un duşman înverşunat al fundamentalismului sub toate formele lui. Pentru noi, fundamentalismul este ce fac islamiştii, însă avem propriile noastre fundamentalisme. Avem fundamentalismul creştin, fie el ortodox, catholic, protestant, există, de asemenea, fundamentalisme seculariste, deşi seculariştii contestă faptul că ideologia pe care au adoptat-o este una de natură religioasă, aşa cum comuniştii contestă că ideologia lor este una religioasă.
Este un fapt coerent, stabilit că există o dimensiune religioasă şi a marxismului şi a secularismului. Deci, intoleranţele şi fundamentalismele nu sunt exclusiv apanajele religiilor instituţionalizate. Există un soi de intoleranţă care trece dincolo de religios, intoleranţa mea faţă de celălalt care este altfel decât mine. Şi, adesea, această intoleranţă este înrădăcinată în ignoranţă. Când nu ştiu cine este celălalt, reacţia instinctivă, primitivă este de a-mi fi teamă de el.
Dănuţ Mănăstireanu (centru) alături de patriarhul georgian Ilia FOTO Arhiva personală
“Există un soi de intoleranţă care trece dincolo de religios, intoleranţa mea faţă de celălalt care este altfel”
Luând ca punct de reper această intoleranţă faţă de celălalt, observăm cu toţii că extremismul s-a accentuat în lumea actuală. Ca doctor în teologie, cum vedeţi dumneavoastră evoluţia religiilor, la sfârşitul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea?
E un fenomen straniu. Modernitatea a postulat, cumva, dispariţia religiosului. Ori, lumea contemporană este mult mai religioasă decât cea din secolul al XVIII-lea. Dar, cred că Eliade avea multă dreptate când spunea că religiosul este strâns legat de identitatea noastră, de structura noastră omenească. Nici un alt animal nu îşi îngroapă morţii. Resurgenţa asta a religiilor este un reflex din disperare, o reacţie la lipsa de sens pe care a adus-o modernitatea. Este evident că modernitatea nu a reuşit să rezolve marile dileme umane şi prima reacţie de dezamăgire a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, mai ales odată cu primul Război Mondial care a produs un şoc lumii moderne.
Ştiinţa, raţiunea, Luminile trebuiau să aducă o perioadă de pace şi ele au adus, se vede, două războaie mondiale şi nu ştim dacă nu cumva mai urmează unul. Ori, asta a născut un soi de disperare şi de lipsă de sens. Numai că, resurgenţa asta a religiilor nu este una aşezată pe fundamente coerente. De foarte multe ori, avem de-a face cu un ataşament emoţional care nu este bazat pe o cunoaştere coerentă a religiilor. De exemplu, foarte puţini dintre cei care sunt fanatici adepţi ai Islamului în momentul actual înţeleg istoria acestei religii.
“Perioada de glorie a Islamului a fost cea medievală, când a dat filosofi, poeţi, medici, artişti”
Dintre toate aceste religii, Islamul pare a duce la o profundă criză religioasă. Cum vedeţi evoluţia Islamului în viitorul apropiat?
Islamul nu este, evident, în perioada sa de glorie. Perioada sa de aur a fost cea medievală, când a dat filosofi, poeţi, medici, artişti. Acum trăim, din acest punct de vedere, un timp al derutei. Eu lucrez în mai multe ţări islamice şi am avut şansa de a întâlni teologi, lideri religioşi, laici coerenţi, moderaţi, eleganţi, educaţi. Din pacate, ei nu sunt vocea principală în Islam, în momentul actual, şi nici nu sunt cei care primesc drept la microfon în lumea occidentală. Este scos în faţă, în mass-media, extremismul pentru că face audienţă. Legat de acest aspect, port o vinovăţie cu mine pentru toată viaţa. Am cunoscut în urmă cu 10 ani, la o întâlnire de formare World Vision, un medic pakistanez.
Apoi, când am vizitat Pakistanul, m-am văzut cu el, într-o perioadă în care armata pakistaneză ducea o campanie pentru eliberarea unei zone care fusese ocupată de talibani, Valea Swat. Acest doctor se ocupa, alături de Serviciile Secrete, de dezintoxicarea ideologică a talibanilor. Dr. Farooq era un om care a scris enorm despre Islam, dintr-o perspectivă moderată. Şi mi-a mărturisit, la câteva luni de la întâlnirea noastră, că a devenit duşmanul numărul 1 al talibanilor, iar dacă nu va pleca din Pakistan va fi asasinat. Mi-a cerut ajutorul. M-am adresat, la rândul meu, mai multor intituţii care mi-au spus că nu se ocupă de asemenea lucruri. Şi am lăsat lucrurile aşa. Câteva săptămâni mai tarziu, prietenul meu era asasinat în faţa biroului său din Islamabad. Există o mulţime de asemenea oameni în lumea islamică, care îşi asumă riscuri uriaşe. Noi aici nu plătim nici un preţ, stăm în confort şi criticăm Islamul.
“Pe măsură ce creşte ignoranţa religioasă, creşte şi riscul unor conflicte religioase”
Ce îi indeamnă până la urmă pe aceşti fudamentalişti islamici în luptă?
Avem de-a face cu o aruncare complet iraţională în ceva care le promite, ştiu eu, Paradisul. Dar, acelaşi lucru se întâmplă în creştinism, în alte forme, poate nu atât de violente în această epocă. Şi creştinismul şi iudaismul au fost la fel de violente. Acest impuls al violenţei se află în fiecare religie şi, în anumite momente, poate fi exacerbat. De fapt, Rene Girard povesteşte despre asta în Violenţa şi sacrul şi în alte cărţi ale lui. Este, până la urmă, un fenomen uman general. Mi se pare că, pe măsură ce creşte ignoranţa religioasă, creşte şi riscul unor conflicte religioase.
Unul dintre fenomenele interesante pe care le urmăresc în ultima vreme este un grup din Marea Britanie, Lapidomedia, care încearcă să promoveze alfabetizarea media în materie religioasă. Pentru că, oamenii de media, din pricina ignoranţei în materie religioasă, adeseori promovează în public extremismul. Dacă nu revenim la o înţelegere coerentă a religiosului, înradăcinată istoric şi echilibrată şi dacă nu încercăm să exorcizam temerile astea iraţionale cu care operăm în spaţiul religios, riscul de conflicte religioase va creşte foarte mult.
Refugiaţi în Serbia, la graniţa cu Ungaria FOTO World Vision International
Este Islamul un pericol pentru Europa?
Aici este important să se facă distincţie între Islam, ca religie, şi Islamism, ca ideologie fundamentalistă şi extremistă. Dar, să nu uităm că nu numai islamiştii sunt violenţi. Haideţi să ne amintim de cucerirea de către catolici a Americii de Sud sau de felul în care ortodoxia a pătruns în România, cu sabia bulgară, în secolele VII-VIII. Aşa de uşor uităm istoria şi o intrumentăm pentru a ieşi în avantaj.
Dacă pe moderaţi nu prea doreşte nimeni să îi susţină, de unde găsesc aceşti extremişti islamici resursele finaciare pentru a acţiona?
Petrol, petrol, petrol. O parte din aceste resurse militare vin chiar de la americani. Cum au apărut talibanii? Au fost instrumentaţi de occidentali pentru a lupta împotriva trupelor sovietice în Afganistan. Aceşti occidentali au încercat în aceste zone de conflict să îi întoarcă pe unii împotriva altora şi s-au dedat la tot felul de inginerii sociale care se întorc, întotdeauna, împotriva iniţiatorilor.
O CRIZĂ MONDIALĂ A VALORILOR
De la vieţile noastre nereflectate, la criza imigranţilor, care parcă ne-a luat prin surprindere, deşi nu era greu de prevăzut, cum o putem înţelege mai bine?
Mie mi se pare că avem de-a face, în primul rând, cu o criză a valorilor. Trăim într-o epocă de derută, în care structurile lumii sunt puse sub semnul întrebării, se refac, iar omul se simte victimă. Întrebarea este ce facem noi în acest moment, pentru a ne salva. Aşa cum spunea domnul Andrei Pleşu în Minima moralia, apelăm la eroisme minime sau la compromisuri maxime?
Refugiaţi în Serbia, la graniţa cu Ungaria FOTO World Vision International
“În Rusia există un cult al lui Putin, un grup de măicuţe i-au făcut icoană”
Criza de leadership care se observă la nivelul Uniunii Europeane duce la apariţia unor contraexemple şi la incapacitatea gestionării unor situaţii de criză, cum este cea a emigranţilor din Siria.
Da, asta se întâmplă în momentul de faţă în Rusia cu Putin, care este venerat, pur şi simplu. Nivelul de popularitate al acestui iresponsabil este incredibil. Oameni inteligenţi îl venerează, de-a dreptul. Există un cult al lui, există un grup de măicuţe care i-au făcut icoană. Sper, totuşi ca omul asta să nu îşi extindă prea mult popularitatea. Mă bazez pe faptul că serviciile secrete ruseşti nu sunt foarte bucuroase de deserviciile pe care acesta le aduce Rusiei. Din nefericire, nu are o contrapondere la nivel de leadership, la nivel european.
Cu Putin “în coaste”, începe să slăbească în intensitate influenţa Uniunii Europene şi a liderilor săi la nivel european şi mondial. Se exacerbează naţionalismul în Europa?
Cred că dacă Uniunea Europeană s-ar întoarce la ideea sa de bază, care a fost un proiect eminamente creştin la origini, bazat pe subsidiaritate, nu pe o birocraţie excesivă, Europa ar avea şanse să redevină o forţă pentru a contrabalansa Rusia, China şi America. Deocamdată, suntem într-o teribilă degringoladă.
“Avem o Europă ultrabirocratică, ce încearcă să se substituie corpusurilor naţionale şi asta nu va crea decât confuzie şi exacerbarea naţionalismelor”
Criza imigranţilor accentueză această degringoladă?
Criza imigranţilor este un fel de turnesol pentru Europa: ea scoate în evidenţă lipsa de coerenţă, lipsa unui proiect, lipsa unităţii, de fapt. În momentul în care această tulburare a apărut la porţile Europei, s-au văzut fisurile. În momentul în care naţionalismele sunt exacerbate, ajungem la situaţii teribile. Asta s-a întâmplat în Iugoslavia, asta s-a întâmplat în Rusia la căderea comunismului şi se poate întâmpla oricând, din nou, în Europa. Deocamdată avem o Europă ultrabirocratică, care încearcă să se substituie corpusurilor naţionale şi asta nu va crea decât confuzie şi exacerbarea naţionalismelor. Nu cred că perioada pe care o traversăm este una de bun augur pentru Europa unită.
De ce vin, totuşi, cu atâta speranţă cei dintr-o civilizaţie total diferită, cu alte principii morale, înspre Europa?
Vin în ţări în care există o structură socială coerentă, în care omul se poate afirma. E un fel de compliment adus Europei. Unele dintre ţările din care vin aceşti oameni au fost bogate, la un moment dat şi stabile. Siria, sigur, sub o dictatură, a fost, totuşi, o ţară destul de stabilă. Biserica şi-a sacrificat acolo anumite lucruri esenţiale pentru identitatea ei, ca să aibă un spaţiu în care să supravieţuiască. Iar acum plăteşte preţul pentru asta, din nefericire. Europa este atrăgătoare tocmai din pricina unor lucruri care s-au construit pe o înţelegere creştină a socialului.
Dar ţările mai apropiate de Siria, şi teritorial şi spiritual, de ce au încetat să fie tentante pentru aceşti emigranţi?
Turcia are aproape două milioane de emigranţi, iar Libanul are un emigrant la doi libanezi. Sunt aproape patru ani de conflict în acea zonă. Emigranţii s-au dus, în primă fază în Irak. Sunt destui şi în ţările din Golf. Ţările respective sunt bogate pentru că au petrol, dar infrastructura nu este una care să încurajeze bunăstarea individuală.
O mamă şi copiii săi în Iordania FOTO World Vision International
Vor reuşi aceşti emigranţi să se integreze în Europa, tocmai pentru că au dus până acum o viaţă atât de diferită faţă de cea de aici?
Nu sunt foarte sigur. În primul rând, pentru că Europa nu este pregătită să privească alteritatea ca pe o şansă şi apoi pentru că mulţi emigranţi nu sunt pregătiţi pentru viaţa în Europa. Cei mai mulţi, mai ales cei fără prea multă educaţie, vor trăi în ghetouri din care se vor recruta adepţii extremismului, vor fi dezamăgiţi, aşa cum sunt mulţi dintre cei care, deşi trăiesc în comunităţile din Europa, aleg să se alăture extremismului.
Deci este justificată, până într-un punct, frica europenilor de emigranţi?
Frica este o reacţie instinctuală la necunoscut, dar haideţi să ne uităm la cifre. Numărul celor care bat la porţile Europei este infim, nu este nici măcar un procent. Dacă un procent poate destabiliza 99 de procente, ceva nu e în regulă nu cu cei 1%, ci cu cei 99%.
Unde greşeşte Europa în gestionarea acestei crize a emigranţilor?
Europa a reacţionat cu egoism. Încearcă să îşi păstreze viaţa liniştită. Tocmai de aceea, soluţia pentru emigranţi nu este în Europa, sunt de acord cu cei care spun asta, soluţia este în Siria. Dar, de ce nu am început să lucrăm la soluţia în Siria acum trei ani de zile? Pentru că nu ne-a păsat, n-a fost problema noastră. Între timp, a devenit problema noastră. De asta, lipsa unui lider la nivel european se vede acum. Noi nu avem lideri care să vadă departe. Avem oameni care privesc la interesele egoiste şi pe termen scurt ale naţiunii lor. Europa a greşit, încă de la început, prin lipsa de implicare, iar astăzi singura soluţie pe care o găseşte este una birocratică. Alocăm cote. Dar nu rezolvăm nimic. Unii vor refuza cotele, aşa cum s-a întâmplat, deja.
Cine este Dănuţ Mănăstirenau: o vastă experienţă pe zonele de conflict, teologie şi campanii umanitare
Nume: Dănuţ Mănăstireanu
Data şi locul naşterii: 30 noiembrie 1954, Iaşi, România
Starea civilă: Căsătorit
Studii:
- 1994–2004 – Studii de doctorat în teologie (Ph.D.) – London School of Theology, colegiu asociat cu Universitatea Brunel din Londra. Tema lucrării de doctorat: Un model perihoretic al Bisericii. Eclesiologia trinitariană a Pr. Dumitru Stăniloae (absolvirea, promoţia 2005)
- 1993–1994 – Masterat în teologie (M.A.) – Specializarea, Aspecte ale interpretării biblice, London Bible College, colegiu asociat cu Universitatea Brunel, Londra. Tema dizertaţiei: Locul Scripturii în tradiţia ortodoxă (absolvirea, promoţia 1995)
- 1974–1978 – Licenţă în Ştiinţe economice (BA) – Specialitatea Economia industriei, construcţiilor şi transporturilor, Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iaşi
- 1965–1973 – Studii primare şi gimnaziale – Şcoala generală „Petru Poni“, Iaşi
Cariera:
- 1999–prezent – Director pentru credinţă şi dezvoltare, Regiunea Europei de est şi a Orientului apropiat, World Vision International
- 2008–prezent – Lector universitar la Facultatea de teologie evanghelică, Osijek, Croaţia
- 2007–prezent – Coordonator doctorat, Seminarul Teologic Baptist Internaţional (IBTS), Praga, Cehia
- 2007–2008 – Lector universitar la Universitatea Oradea, România
- 2006–2007 – Lector universitar la Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, România
- 2005–2008 – Lector universitar la Eastern University, Statele Unite ale Americii
- 1998–1999 – Profesor de educaţie religioasă, Colegiul Richard Wurmbrand, Iaşi
Locuieşte în: Iaşi
Mai puteţi citi:
Dosarul imigranţilor. Cine sunt, de unde vin, cum gestionăm această temă
Se încarcă comentariile...
