INTERVIU Actorul Denis Hanganu: „În ţara noastră s-a cam pierdut respectul pentru breasla artiştilor”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Actorul Denis Hanganu    FOTO Arhiva personală
Actorul Denis Hanganu    FOTO Arhiva personală

Denis Hanganu, unul dintre actorii de succes din noua generaţie, spune că problemele cu care el şi colegii lui s-au confruntat în ultimul an îl fac să creadă că este momentul ca românii să privească altfel segmentul cultural, pentru a putea evolua ca societate.

Născut şi crescut într-un sat vasluian, chiar la graniţa cu Republica Moldova, actorul Denis Hanganu (26 de ani) mărturiseşte că a avut parte de o copilărie care l-a călit şi l-a pregătit pentru viaţă. 

Când era mic, îşi dorea să devină detectiv. Oficial nu s-a întâmplat, însă a investigat de-a lungul anilor mai multe tipologii de oameni, din domenii total diferite. La liceu, după orele în care studia ştiinţele exacte, Denis urca pe scena primăriei Huşi, acolo unde făcea primii paşi în lumea actoriei. 

După ce a jucat teatru de amatori pe toată perioada liceului, a intrat primul la Facultatea de Teatru din Iaşi, dar a preferat să studieze la Bucureşti. Ulterior, a fost distribuit în numeroase spectacole de teatru, făcându-se remarcat în faţa publicului larg odată cu rolul principal din serialul „Sacrificiul“, produs de Ruxandra Ion şi difuzat de Antena 1. 

„Weekend Adevărul“: Ce poţi să ne spui despre copilăria ta?

Denis Hanganu: M-am născut şi am crescut în satul Râşeşti din judeţul Vaslui, un sat aflat la 20 de kilometri de Huşi, oraşul în care am făcut Liceul Teoretic „Cuza Vodă“. E un loc special pentru mine, mi-amintesc mereu cu drag de el. Acum cu şi mai mult drag, având în vedere că acolo a rămas doar bunica. Mă năpădesc tot felul de gânduri când mă gândesc. Dar, da, acolo au fost începuturile mele, în Râşeşti. Iar pentru cei care reperează mai bine geografic: Vama Albiţa – punctul vamal estic al ţării de la frontiera cu Republica Moldova, locul unde se termină Uniunea Europeană.

Ce îţi doreai să faci în viaţă?

Mi-aş fi dorit să ajung detectiv sau ceva prin armată, nu ştiu exact să explic ce era în mintea mea de copil. În acelaşi timp, vedeam foarte multe filme de acţiune, îmi plăceau enorm, şi de multe ori mă închipuiam pe mine însumi în situaţiile prin care treceau personajele principale din filmele acelea. Cam astea erau dorinţele mele. Dar mereu am mers cu drumul. Lucrurile s-au întâmplat şi au venit pe măsura trecerii timpului. N-am stat să le planific, deşi sunt un om destul de meticulos. Şi, oricum, meseria pe care o practic acum este atât de subiectivă încât e greu să-ţi faci planuri. Sunt foarte mulţi factori implicaţi la mijloc.

Denis Hanganu

Actorul Denis Hanganu   FOTO Arhiva personală

Primul casting

De unde a răsărit dorinţa ta de a face actorie?

Dacă e să analizez retrospectiv, au fost câteva momente cheie în drumul meu spre actorie. Totul a pornit de la grădiniţă. Aveam şase ani – din câte îmi amintesc acum – şi nu ştiu ce rol am interpretat eu atunci, era ceva din „Iedul cu trei capre“ de Octav Pancu. Şi toată lumea mă lăuda! A contat mult pentru mine, eu fiind un copil destul de certat în familie, pentru că le cam răspundeam părinţilor, mă puneam în gură, cum spun moldovenii. Mai târziu, prin clasa a VII-a, doamna dirigintă mi-a dat un text de învăţat, a ieşit bine pentru auditoriu, şi iarăşi m-au lăudat.

Probabil că, primind atât de multe confirmări, s-or fi înlesnit, acolo, nişte gânduri în mintea mea. Totul a culminat cu a doua săptămână din clasa a IX-a – se întâmpla într-o luni –, când a venit Ionuţ Toader, un om pe care îl îndrăgesc foarte mult, şi a scris pe tablă: „Probă pentru trupa de teatru a liceului“. Îţi dai seama, pentru mine, la vremea respectivă, era ceva enorm. Ţin minte şi ora la care avea loc castingul: 13:30.

Şi ai mers la casting.

Da, m-am dus. Am luat castingul. Nu ştiu ce probă o fi fost aia, nu se compară cu una autentică sau cu vreuna dintre cele pe care le susţin acum. Am dat proba sub privirile profesoarelor de limba română din cadrul liceului şi sub cele ale colegilor de trupă mai mari. În cei patru ani de liceu am avut o activitate destul de intensă, inclusiv în clasa a XII-a. Am mers pe la festivaluri, am luat premii. Mă tot gândeam dacă să merg pe drumul ăsta. În final, după ce am terminat liceul, m-am înscris la Facultatea de Teatru din Iaşi, am intrat cu 10.

Şi, cu toate acestea, ai absolvit facultatea de Teatru din Bucureşti.

Da, luam mereu în calcul varianta asta, dar îmi era foarte frică să dau la Bucureşti. Într-un final, mi-am zis: „Hai că n-oi fi atât de prost în domeniul ăsta“. Aşa că am decis să încerc şi în Capitală. Ăsta a fost singurul motiv pentru care am încercat şi a doua variantă. Aici, la Bucureşti, singurul om pe care l-am cunoscut a fost Ionuţ Toader. Ţin minte şi acum că ne-am văzut de două ori înainte de admitere. Datorită sfaturilor lui am avut un real succes, pentru că m-am descurcat onorabil la admitere. Eu chiar am crezut că o să pic după ce am dat proba.

M-am întors acasă cu primul tren. Aveam un nod în gât, îmi ţineam plânsul. Mamei i-am zis că a fost: „Aşa şi aşa“. După o perioadă, am primit un telefon de la o colegă care mi-a zis că am intrat. Nu-mi venea să cred. E o întâmplare  fericită, care mi-a schimbat cursul vieţii.

denis hanganu

Actorul Denis Hanganu   FOTO Arhiva personală

 

În facultate a luat-o de la zero

Cum au fost începuturile în studenţie?

Când am intrat în facultate nu ştiam eu prea multe. Eram un adolescent din provincie, la fel ca alţi colegi de-ai mei. Cu toţii încercam să înţelegem ce e cu actoria asta. Cu timpul, sigur că am înţeles şi am deprins mai multe lucruri. A contat foarte mult mediul şi faptul că am cunoscut oameni minunaţi. Mă refer la profesorii care au fost la anul meu. Am avut norocul să lucrez cu toţi. Acum, s-a schimbat un pic sistemul.

Eu m-am bucurat însă de sfaturile şi lucrul efectiv cu toţi profesorii – oameni minunaţi. Chiar am avut ce învăţa, mai ales că veneam dintr-o trupă de teatru de amatori, cea din liceu. Aveam nişte preconcepţii despre ce înseamnă teatrul, cum e cu rolul, cum e cu actoria. Când am ajuns în facultate, am fost nevoit să stric tot, să dărâm aceste false idei şi să ajung la bază. Şi, împreună cu îndrumătorii de la clasă, am clădit, cărămidă cu cărămidă, o nouă idee, un nou concept despre această artă, unul corect de data asta.

Mai ales că tu veneai dintr-un liceu în care ai studiat un domeniu real. Ai fost la matematică-informatică, la polul opus faţă de teatru.

Da, mai mulţi factori au contribuit la alegerea facultăţii. Şi unul dintre aceştia a fost faptul că nu prea m-am înţeles cu domeniul pe care l-am terminat în cadrul liceului. Nu mi-a plăcut aşa de mult informatica, deşi luam în considerare să ajung IT-ist. Nu prea m-am înţeles cu profesoara. Este o amintire tristă, o spun cu toată sinceritatea. Şi uite că m-am orientat către partea aceasta artistică, unde mi-a plăcut că am găsit oameni mult mai deschişi la minte, oameni cu 

sufletul dornic de cunoaştere. 

Şi când spun „cunoaştere“, mă refer atât la cea psihologică, cât şi la cea emoţională – cred că e un bagaj foarte valoros. Eu n-am dat de lucrurile astea în cadrul profilului pe care l-am urmat la liceu şi mereu am suferit în interiorul meu – spun asta cu regret. Oamenii erau închişi. Mergeau pe principiul că dacă nu ai cunoştinţe din matematică, informatică, fizică, eşti zero. Uite că nu e aşa. 

Eu sunt o minimă dovadă vie a faptului că se poate şi fără atât de multe ştiinţe exacte. Nu zic că n-am învăţat sau că eram vreun corigent, Doamne fereşte, dar nu am tras la fel de tare precum unii dintre colegii de clasă, care se voiau şefi de promoţie. Reversul medaliei este că întâlneam unii oameni care poate în anumite momente m-au descurajat total, iar acum nu contenesc din a mă laudă. Lucrurile se schimbă. De asta spun mereu şi îndemn ca tinerii să fie lăsaţi să se exprime, să le fie acordate şanse şi să aibă posibilitatea de a înţelege lucrurile dincolo de bariere.

denis hanganu

Actorul Denis Hanganu   FOTO Arhiva personală

Într-un interviu spuneai că atunci când erai mic nu comunicai foarte mult şi interiorizai aproape orice sentiment. Te-a ajutat actoria să te exteriorizezi?

Da, enorm. Eu şi acum sunt unul dintre oamenii care nu se pot lăuda cu o fire dincolo de extreme. Nu sunt un tip extrovertit deloc, dimpotrivă. Sunt introvertit în ceea ce priveşte gândurile mele, sentimentele mele. Dar da, eram cu mult mai introvertit înainte să ajung la Bucureşti, la UNATC. Şi, repet, cu ajutorul oamenilor pe care i-am întâlnit aici, am învăţat şi am aplicat lucruri, care cred că au contribuit la felul meu de a mă dezvolta. 

Altfel, când eram mic, eram foarte închis. Am fost crescut cu punct şi cu virgulă – ca să fiu drăguţ în exprimare. Şi aveam o maturitate nespecifică vârstei. Sigur, vorbeam, comunicam, dar e o diferenţă. Nu mă puteam ataşa atât de uşor de oameni. Nu mă puteam integra tot timpul în anumite cercuri. Aş fi putut, dacă aş fi făcut un mic efort, dar nu simţeam natural să fac asta. După ce am mai crescut, lucrurile s-au schimbat total. Şi actoria m-a ajutat – sunt un cu totul alt om. Ce-i frumos e că am reuşit să schimb oameni foarte dragi mie – mă refer la părinţii mei. Am reuşit să-i schimb prin discursul pe care l-am avut de-a lungul anilor. Totul s-a schimbat în bine. Comunicarea rezolvă enorm de multe lucruri.

Documentarea, salvarea din haos

Nu putem să trecem cu vederea contextul în care ne aflăm – mă refer la pandemia de coronavirus. Cum a simţit actorul Denis Hanganu această perioadă?

Greu, dar încerc să mă conformez. Am văzut tot felul de cunoştinţe foarte active, mai ales pe reţelele de socializare, dându-şi cu părerea – şi pare că ştim foarte multe fără să ne documentăm. Anul 2020 a fost anul în care, printre altele, am învăţat să tac atunci când e nevoie şi să vorbesc doar după ce mă documentez bine. Cred că e foarte înţelept aşa, altfel, ne trezim în haos. 

Pandemia a căzut greu nu doar pentru mine, ci pentru întreaga breaslă – mai ales că nu s-au luat măsurile necesare. A fost o perioadă cu adevărat supărătoare pentru toată lumea. Am respectat tot ce era de respectat. Nu e rolul meu să conving masele, e rolul altora. Sper să se termine. Şi-aşa, oricum, în ţărişoara asta a noastră s-a cam pierdut respectul pentru breasla artiştilor, din varii motive. Şi-atunci, ar trebui să reclădim lucrurile – şi cred că ăsta-i un moment important. 

denis hanganu

Actorul Denis Hanganu   FOTO Arhiva personală

Cum a fost începutul anului 2021?

Cu speranţe şi promisiuni. Nu pot să aleg între cuvintele astea două. Amândouă sunt valabile pentru această primă parte a anului 2021. Cu promisiuni, pentru că au fost tot felul de negocieri pentru contracte ce vizează noi proiecte, şi-atunci încerc să aleg ce e mai bine pentru mine, ce e optim, ce mă şi mulţumeşte şi satisface în acelaşi timp, atât profesional, cât şi financiar, pentru că e un aspect foarte important, mai ales în perioada aceasta. Şi apoi e speranţa aferentă acestor proiecte pe care le negociez. Sper să iasă ceva bun. Nu pot să dau mai multe detalii, pentru că sunt cu contracte de confidenţialitate. Sperăm să vină mai multe proiecte pentru 2021 şi anii următori. 

„Sunt absolut încântat când mă aflu pe platoul de filmare“

De-a lungul timpului, dincolo de apariţiile tale pe scenele de teatru, ai făcut parte şi din proiecte televizate. Cum a fost trecerea de la scena de teatru la platoul de filmare?

Aşa este, nu am avut o foarte mare experienţă în ceea ce priveşte televiziunea sau platoul de filmare, dar nici nu mi-a fost greu să mă adaptez. Ştiam de prin facultate nişte lucruri. Am început cu nişte reclame şi m-am obişnuit. Sigur, nu se compară, experienţele sunt clar altele. Nu putem compara reclamele cu un lungmetraj, de exemplu. În schimb, îţi oferă acel tip de experienţă a sentimentului trăit pe platoul de filmare. Totul a venit de la sine. Iar eu sunt absolut încântat când mă aflu pe platou. Normal că atunci când am poposit în facultatea aceasta, după ce am luat admiterea, mă gândeam că inima şi gândul meu sunt îndreptate către teatru. Apoi, s-au schimbat preferinţele înspre film –  pentru că filmul rămâne. Mie îmi place să revăd nişte lucruri. Sunt foarte meticulos şi îmi place să mă analizez, să  mă pot critica atunci când vreau să evoluez –  în film poţi să faci asta.

La teatru e altă frumuseţe, fiecare seară e diferită, pentru că energia oamenilor din sală e mereu e diferită. Trăieşti momentul  respectiv. Nu există bariera ecranului pe care eşti nevoit s-o spargi. Eu un sentiment absolut special. Nu pot să descriu cât de frumos e să fii pe scena mare a Teatrului Naţional şi să vezi aproape o mie de oameni ovaţionându-te. Şi nu mă refer doar la mine, ci la întreaga distribuţie. Ne e greu să decidem: teatru sau film? De asta mulţi dintre noi ni le dorim pe amândouă.

denis hanganu

Actorul Denis Hanganu  FOTO Arhiva personală

La noi nu există super-staruri

Cum te împaci cu notorietatea pe care ţi-a adus-o televiziunea? S-a schimbat viaţa ta de când ai apărut pe micul ecran, în serialul „Sacrificiul“?

Viaţa mea nu s-a schimbat. E drept, nişte lucruri sunt altfel, aş fi ipocrit să nu recunosc. Vorbim, totuşi, de un soi de vizibilitate, foarte rapid crescută. Dar eu nu m-am schimbat, gândurile mele nu s-au schimbat, planurile mele nu s-au schimbat nici ele. Într-adevăr, înainte să fac parte din producţia serialului „Sacrificiul“ am întâlnit tot felul de opinii despre cum o să fie. Nu s-a întâmplat nimic. Adică eu nu cred să se fi întâmplat ceva special. 

Mie îmi face plăcere să vorbesc cu lumea, îmi face plăcere să fac poze. Sigur, dacă vorbim despre nişte super-staruri în adevăratul sens al cuvântului – ceea ce nu o să găsim pe la noi – lor li s-a schimbat viaţa. În rest, nu cred în pastila asta, cu vedetismul, la noi. Cred că lumea doar e învăţată cu  tipul ăsta de apreciere a oamenilor care au un soi de notorietate pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Se amăgesc cu sentimentul ăsta, însă oamenii uită foarte repede. Aşadar, eu nu m-am schimbat. Sunt acelaşi. Mă opresc, fac poze cu oamenii, dau autografe –  dar asta e o reală plăcere pentru mine. În rest, nimic nu e veşnic, lucrurile vin şi pleacă.

Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor să se îndrepte spre actorie?

Le spun să aibă încrederea la purtător şi să nu-şi piardă speranţa – asta este cel mai important. Să analizeze foarte bine lucrurile şi să-şi găsească în industria asta – dacă o putem numi aşa –, propriul loc, să vadă unde îşi pot face loc. Şi, ulterior, să şi-l consolideze, pentru că, după cum vedem, trecem prin perioade grele şi dacă nu ai un loc al tău de care să aparţii, pentru ca viaţa ta să fie sustenabilă într-o perioadă ca asta, e greu. Îi mai sfătuiesc să nu renunţe, dar să fie realişti în acelaşi timp, să pună lucrurile în balanţă. Vorbesc acum din perspectiva tânărului actor în România. 

A dat matematica pe actorie

Denis Hanganu 

Născut la 7 iunie 1994, Râşeşti, jud. Vaslui

A absolvit Colegiul Naţional „Cuza Vodă“ din Huşi. Între 2013 şi 2016 a fost student în cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „Ion Luca Caragiale“ din Bucureşti (UNATC), iar între 2016 şi 2018 şi-a continuat studiile de masterat la acelaşi profil al UNATC. 

A fost distribuit în numeroase spectacole de teatru, dar a fost şi protagonistul serialului „Sacrificiul“, difuzat de Antena 1.

Vă recomandăm să citiţi şi:

INTERVIU Pictorul Gabriel Gheorghiu: „Iubesc pictura şi fac copii cu ea” FOTO

     

Regizorul filmului „Colectiv“: „E o poveste universală, atâtea societăţi trăiesc în aceeaşi frică: cetăţeni vs cei care guvernează“

Iaşi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite