INTERVIU Scriitoarea spaniolă Maria Dueñas: „Sunt absolut fascinată de spaniola pe care o vorbiţi voi, românii“

Una dintre invitatele de la FILIT, cu titluri traduse în peste 35 de limbi, Maria Duenas, a vorbit într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“ despre succesul unui scriitor contemporan, despre sursele de inspiraţie, despre suişurile şi coborâşurile vieţii dedicate scrisului.

Scriitoarea spaniolă María Dueñas (55 de ani) a devenit cunoscută abia după vârsta de 45 de ani, este “o scriitoare tomnatică”, după cum singură se descrie. Ba putem spune că este şi norocoasă şi curajoasă, pentru că a dat totul cu romanul de debut, publicat în 2009, „El tiempo entre costuras“ (“Iubirile croitoresei”). Acesta a câştigat mai multe premii şi este una dintre cele mai vândute cărţi din ultimii ani din Spania. Tradus în 35 de limbi, “Iubirile croitoresei” a ajuns şi scenariu de telenovelă. De asemenea, a treia carte a Mariei, „La templanza“ (“Cumpătarea”), “un thriller pasionant, plin de aventură, conspiraţii şi romantism, o poveste despre curaj în faţa încercărilor vieţii şi despre un destin schimbat pentru totdeauna de forţa unei pasiuni”, a fost best-seller în Spania în 2015, beneficiind şi ea de o adaptare pentru un serial de televiziune. Născută 1964, în Puertollano, în provincia Ciudad Real, Dueñas provine dintr-o familie cu mulţi copii, fiind cel mai mare din cei opt. După terminarea studiilor, a urmat o carieră în ştiinţă, iar din 2003 a ajuns profesor de limba engleză la Universitatea din Murcia. Succesul literar neaşteptat a determint-o să renunţe, însă, la cariera universitară şi să se dedice exclusive scrisului. Când este întrebată, vorbeşte cu multă afecţiune despre familia sa, de la care a şi învăţat modestia şi cumpătarea. În interviul pentru Adevărul, în  cadrul FILIT, scriitoarea spaniolă povesteşte de despre tabieturile sale, despre relaţia pe care o are cu succesul, despre crezurile ca scriitor, despre traducerile făcute căţilor sale, despre rolul şi locul său în lumea în care trăieşte, despre cititorul român aşa cum l-a perceput ea şi despre inspiraţie, despre imaginaţie, despre destin, până la urmă. Cărţile sale îmbracă haina istoriei, sunt bine documentate şi plasate în anumite perioade istorice pentru a face lectura mai incitantă şi mai provocatoare. Cititorii români se bucură, până acum, de trei dintre romanele ei: „Iubirile croitoresei, “Ce avem şi ce uităm”, „Cumpătarea“.

„Weekend Adevărul“: Doamnă Dueñas, cărţile dumneavoastră au devenit best-seller-uri şi v-au adus celebritatea. Dar, cum era pentru dumneavoastră când vă formaţi ca personalitate şi vă alegeaţi un drum. Cum vă proiectaţi viaţa?

María Dueñas: Nici măcar nu mi-am imaginat că voi ajunge vreodată scriitoare. Am fost dintotdeauna o bună cititoare şi o mare admiratoare a scriitorilor şi a literaturii, dar nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge eu însămi să scriu.

Prologul unui succes la public

Totuşi, cum s-a produs întâlnirea dumneavoastră cu scrisul?

Sunt o scriitoare tomnatică, pot spune. Am început să scriu după ce am împlinit 45 de ani, şi s-a întamplat într-un moment în care eram împlinită pe plan profesional, îmi consolidasem cariera universitară. Mi-am scris primul roman gândindu-mă că scrisul va fi în paralel cu activitatea mea academică, în nici un caz ca o activitate separată. Însă, succesul neaşteptat al acestui prim roman m-a determinat să mă dedic exclusiv scrisului.

“Cititorii sunt atraşi  de ideea că personajele mele sunt profund încărcate de umanitate”

Care credeţi că au fost calităţile care v-au dus spre succes?

Nu am o formulă exactă, dar din ceea ce mi-au spus cititorii ar fi o combinaţie de mai multe elemente. Firul narativ care îi absoarbe, îi atrage şi îi dinamizează. De asemenea, cititorii sunt atraşi de ideea că personajele mele sunt profund încărcate de umanitate, cum suntem fiecare dintre noi, cu o parte de glorie, cu o parte de căderi. Un alt element important este contextul istoric, biografia personajelor, îmbrăcată în cărţile mele de un astfel de context.

Cine v-a ajutat cel mai mult în carieră, aveţi o persoană cu care vă sfătuiţi, în afară de editor, o persoană căreia îi daţi să citească manuscrisul înainte de a ieşi în lume?

La început, când eram proaspăt intrată în această lume şi puţin mai inocentă, mai ales la primul roman, “Iubirile croitoresei”, împărţeam fragmente din text mai multor persoane: familiei mele, soţului meu, surorilor mele, colegilor, prietenilor. Dar, o dată cu scrierea unui nou roman am devenit mai închisă, mai rezervată. Acum, ceea ce scriu citeşte doar editorul meu şi anumite fragmente soţul meu, dar nu textul în întregime. Devin din ce în ce ma închisă şi bănuiesc că următorul meu roman nu îl va mai citi nimeni până la final.

 "Cea mai importantă părere pentru mine este cea a editorului”

Dar, simţiţi că vă inflenţează impresiile de dinainte de publicare? Vă apasă anumite păreri?

Nu, pentru că opinia cea mai importantă pentru mine este cea a editorului. Astfel încât, înainte de apariţia romanului pe piaţă, datorită criteriilor foarte bune pe care le are editoarea mea, nu am nici un fel de emoţii.

Scriitoarea spaniolă María Dueñas la seara FILIT în dialog cu Robert Şerban FOTO FILIT

Ritmul de scriitor

După best seller-ul „Iubirile croitoresei”, cât de greu v-a fost să scrieţi altă carte, să vă reinventaţi?

Într-adevăr am avut nevoie să mă desprind puţin de acest roman, pentru că succesul a fost neaşteptat şi intens, m-a absorbit complet şi mi se cerea o parte a doua. Dar, eu am decis să nu continui cu aceeaşi poveste pentru că dădusem totul în acea poveste, eram obosită, simţeam nevoie de aer proaspăt. Toate acestea m-au făcut să caut o altă poveste.

Din momentul în care v-aţi dedicat scrisului, aţi avut momente în care v-aţi dorit să renunţaţi? Nu fi s-a părut extenuant succesul şi greu să continuaţi?

Nu. Anul cel mai dificil a fost cel de după publicarea romanului „Iubirile croitoresei”, pentru că am continuat să lucrez la universitate, iar succesul cărţii a venit cu o mulţime de obligaţii de promovare a cărţii, a trebuit să călătoresc mult. Acesta a fost momentul cel mai dificil, în care a trebuit să îmbin activitatea academică cu obligaţiile de scriitoare. În momentul în care am renunţat la munca la universitatea, totul a fost mai uşor.

“Imigraţia nu este un subiect foarte amplu tratat deocamdată în literatură”

Credeţi, aşadar, că un scriitor, în momentul în care îşi ascultă vocea creativă şi descoperă drumul spre succes, ar trebui să se dedice exclusiv scrisului?

Cred că este o decizie personală a fiecăruia, în cele din urmă. Depinde în mare parte de caracterul şi personalitatea fiecăruia.

Imigraţia este un subiect din ce în ce mai actual, îl atingeţi şi dumneavoastră. Dar, credeţi că este suficient tratat în literatură?

Într-adevăr, nu este un subiect foarte amplu tratat deocamdată în literatură, dar sper şi cred şi aştept să apară noi voci ale unor scriitori tineri care să abordeze această temă.

“Chiar după ce pui punct unui roman, povestea continuă să trăiască cu tine”

Ce sentimente vă încearcă după ce terminaţi de scris o carte. Aveţi nevoie de timp pentru a vă reaşeza emoţional?

Am nevoie de acest timp după fiecare roman, da. Chiar după ce pui punct unui roman, povestea continuă să trăiască cu tine, cu atât mai mult cu cât, după publicare, romanul trebuie promovat, vorbeşti constant despre acesta. Un  roman îmi iese din minte atunci când îmi clarific ce urmează, ce altă temă voi aborda în următoarea carte.

Vă   întreb   pentru   că   am   întâlnit   şi   scriitori   care   dedică   ani   întregi   unei   cărţi.   La dumneavoastră care ar fi ritmul? Depinde de la carte la carte?

În mod normal, atunci când public un roman, petrec 3-4 sau chiar 5 luni promovându-l. La începutul acestei perioade de promovare, romanul publicat mă ocupă mental în întregime. Însă, pe măsură ce trece timpul, deja se schiţează în mintea mea o altă poveste.

„Iubirile croitoresei”, de exemplu, în cât tip l-aţi scris?

A fost romanul pe care l-am scris în cel mai scurt timp, pentru simplul motiv că nu dispuneam de acest timp, fiind ocupată cu obligaţiile de la universitate şi pentru că personajele îmi erau, deja, bine conturate în minte. Am avut cam 3 sau 4 luni de documentare şi apoi aproximativ un an în care am scris propriu-zis la el.

“Scriitori ca mine preferă să vadă scrisul ca pe o experienţă mai apropiată de sfera privată”

Care credeţi că este rolul scriitorului, în lumea în care trăim?

Cred că este o chestiune de preferinţe, de personalitate. Există scriitori care sunt extrem de implicaţi în viaţa publică, au o opinie despre tot ceea ce se întamplă în lume, iau o anumită atitudine, şi scriitori ca mine care preferă să vadă scrisul ca pe o experienţă mai apropiată de sfera privată.

“Am o voce publică, dar prefer să o măsor şi să aleg discreţia”

Întreb şi pentru că, în zilele noastre, sunt şi foarte mulţi jurnalişti care se îndreaptă spre literature. E o întrepătrundere a acestor vocaţii?

Este adevărat. Mai ales astăzi, când accesul la reţelele de socializare permite oricui să se creadă jurnalist sau formator de opinie. În ceea ce mă priveşte, da, am o voce publică, dar prefer să o măsor şi să aleg discreţia.

Succesul nu este ceva uşor de gestionat. Pe dumneavoastră v-a schimbat?

Cred că nu. M-am străduit să nu mă schimb. Îmi amintesc de tata, care ne-a părăsit acum doi ani şi care a fost o persoană foarte importantă pentru mine. Se bucura pentru succesul meu, dar îmi reamintea întotdeauna că trebuie să rămân lucidă şi cu picioarele pe pământ. De aceea, cred că am gestionat propriul succes destul de bine, mai ales că succesul unui scriitor nu este acelaşi lucru cu succesul unui muzician, de exemplu.

Personajele Mariei Dueñas, între imaginaţie şi muncă de cercetare

Descrierile amănunţite, detaliile sunt foarte importante în cărţile dumneavoastră. Cum vă construiţi personajele şi situaţiile. Cât e imaginaţie şi cât e muncă de cercetare?

Este o combinaţie între cele două elemente care vine natural pentru mine. Înainte de a începe să scriu, personajele sunt destul de clare în mintea mea, dar pe măsură ce înaintez în poveste, ele îşi definesc şi mai clar liniile.

Aveţi blocaje în scris, cum scăpaţi de ele?

Nu îmi permit să am, pentru că nu dispun de foarte mult timp. În general, nu am acest tip de blocaje, sunt norocasă să am o imaginaţie destul de bogată, de fertilă. Chiar dacă mai sunt şi zile mai puţin productive, în general scrisul meu e fluid.

“Puţini dintre cei care m-au tradus m-au căutat pentru a mă întreba detalii legate de carte”

Cărţile dumneavoastră sunt traduse în peste 30 de limbi. Ce relaţie aveţi cu traducătorii, primiţi des întrebări de la ei în procesul de înţelegere a cărţii?

Este un lucru care m-a surprins, pentru că, deşi sunt înconjurată de traducători, puţini dintre cei care m-au tradus m-au căutat pentru a mă întreba detalii legate de carte. De exemplu, pentru ultimul meu roman tradus în afara ţării, m-a căutat doar traducătoarea de limbă italiană. Totuşi, în toate ţările în care merg şi în care am fost tardusă, mi se spune că traducerile sunt excelente, iar eu am încredere în această muncă a traducătorului. În afară de spaniolă, mai vorbesc şi engleză, aşa că peste traducerile în engleză trec şi eu înainte. Dacă observ că este ceva care nu reflectă îndeaproape textul original, pot interveni pe aceste traduceri.

“Cred că aş putea să scriu şi romane în limba engleză, dar nu aş putea să transmit în această limbă toată subtilitatea şi bogăţia pe care le trasmit folosind limba maternă”

Limba maternă vă este patrie sau vă este la fel de confortabil să scrieţi şi în altă limbă?

Am scris  multe   lucrări ştiinţifice în  engleză,   a   doua   limbă   pe   care   o   străpânesc  bine   după   spaniolă. Cred că aş putea să scriu şi romane în limba engleză, dar mă tem că nu aş putea să transmit în această limbă toată subtilitatea şi bogăţia pe care le trasmit folosind limba maternă.

Pentru   că,   aşa   cum   spuneam   mai   devreme,   sunteţi   extrem de   atentă   la   detalii,   la complexitatea poveştii, credeţi că omul modern mai este intersat de poveste, de carte în format tradiţional?

Cred că da. Este drept că trăim vremuri dificile, de continuă schimbare, dar, în acelaşi timp, atracţia pentru istorie, pentru poveste, pentru contactul cu alte lumi  rămâne. De exemplu, una dintre cărţile foarte citite din Spania, care a câştigat şi premii literare anul trecut, pune în prim-plan istoria romanilor. Am văzut chiar dimineaţă în The Guardian, cred, o listă a celor mai citite romane din secolul XXI, iar în capul listei este „Wolf hall” de Hilary Mantel care ne duce undeva în secolul al XVI-lea. Prin urmare, cred că istoria ne ţine în continuare viu interesul.

“Cartea în format digital a câştigat mai puţin teren decât se aştepta şi convieţuieşte foarte bine cu cea în format tradiţional”

Dar, în viziunea dumneavoastră, cartea în format tradiţional va rezista timpului, tehnologiei?

Când m-am apucat eu de scris, acum vreo 10 ani, se spunea că această carte pe hârtie va dispărea în 10 ani, că ebook-urile vor domina piaţa. De fapt, acest lucru nu s-a întâmplat. Cartea în format digital a câştigat teren, dar mai puţin decât se aştepta şi convieţuieşte foarte bine cu cea în format tradiţional.Consider că toate aceste viziuni apocaliptice trebuie temperate, pentru că oamenii sunt inteligenţi şi nu îşi uită istoria. Cartea este foarte importantă pentru noi toţi, nu ne putem lipsi de ea.

Dumneavoastră cum vă place să citiţi, în format tradiţional  sau în format electronic? Vă place să simţiţi mirosul cărţilor?

În mod normal da, îmi place să merg în librării, să caut cărţi în format tradiţional pe care să le citesc, dar atunci când nu am timp apelez la ebook-uri. În drumul spre Iaşi, de exemplu, mi-am adus o carte groasă pe hârtie şi am crezut că îmi va ajunge pentru toate cele 5 zie de festival. Însă, m-a prins atât de tare, încât am terminat-o. De aceea, pentru întoarcere a trebuit să îmi descarc o carte în format electronic. Aşa încât, ca cititoare sunt bucuroasă că există ambele formate, le pot folosi cum am nevoie, fără ca o variantă să o elimine pe cealaltă.

Scriitoarea spaniolă María Dueñas  FOTO FILIT

În ipostaza de cititor, ce scriitori vă atrag interesul?

Citesc câte puţin din toate: literatură spaniolă, literatură internaţională, presă.

“După ce cunosc o ţară nouă, plec de acolo cu cărţile unui scriitor autohton pe care să îl citesc”

Pentru că vă aflaţi la Iaşi, în România, spuneţi-ne dacă v-aţi întâlnit până acum în lecturile dumneavoastră şi cu literatura română?

Mi-e ruşine să spun, dar nu am citit nici un scriitor român. Voiam să caut aici la FILIT scriitori români traduşi în limba engleză. Fac foarte des acest lucru, după ce cunosc o ţară nouă, plec de acolo cu cărţile unui scriitor autohton pe care să îl citesc.

“Sunt absolut fascinată de spaniola pe care o vorbiţi voi românii. Noi spaniolii suntem mult mai stângaci în stăpânirea limbilor străine."

Dar despre România ce ştiaţi, înainte de a ajunge aici, şi cu ce impresii plecaţi?

Aveam o oarecare conexiune cu România pentru că sora mea locuieşte în Bucureşti de doi ani, lucrează în domeniul comercial la Ambasada Spaniei. Când a venit, nu cunoştea nici ţara, nici oamenii, dar acum este absolut îndrăgostită de aceste locuri şi încântată să trăiască aici. Ne-a transmis şi nouă celor din familie această încântare a ei, astfel încât am venit eu acum şi urmează să ajungă întreaga mea familie. Ea este nerebdătoare să ne arate locurile de aici. Deci, pot spune că aveam o opinie pozitivă despre România înainte de a ajunge la Iaşi, iar aceste zile petrecute la FILIT nu fac decât să întărească această opinie. Sunt absolut fascinată de spaniola pe care o vorbiţi voi românii. Am văzut asta şi după seara FILIT în care am fost invitată, în momentul în care am dat autografe pe cărţi. Mulţi oameni tineri care vorbeau bine spaniola. Noi spaniolii suntem mult mai stângaci în stăpânirea limbilor străine.

Autoarea best seller-ului “Iubirile croitoresei”, tradus în peste 35 de limbi

Numele: Maria Dueñas

Data şi locul naşterii: 1954, Puertollano, Spania

Studiile şi cariera: 

Din 2003 a ajuns profesor de limba engleză la Universitatea din Murcia.

În 2009 cunoaşte un succes fulgerător cu primul său roman, “Iubirile croitoresei” şi renunţă la cariera academică pentru a se dedica scrisului.

Următoarele sale romane,  “Misión Olvido” (“Ce avem şi ce uităm”), publicat în 2012 şi “La templanza” ( “Cumpătarea”), apărut în 2015, sunt, de asemenea, un succes de public.

Locuieşte în: Cartagena, Spania

Mai puteţi citi: 

INTERVIU Scriitorul Mihail Şişkin: "Acum, în Rusia, statul este ucigaş în masă"