Lyme, boala cu 1000 de feţe declanşată de căpuşe. Vara, cel mai periculos anotimp

FOTO: doc.ro

Căpuşele sunt unele dintre principalele pericole ale sezonului cald - multe dintre ele poartă bacteria care declanşează boala Lyme, ale cărei simptome sunt adesea confundate cu alte afecţiuni.

Sute de pacienţi ajung la urgenţe în fiecare an, mai ales vara, din cauza muşcăturilor de căpuşă. O astfel de muşcătură poate cauza simptome similare cu ale gripei şi poate provoca boli grave, precum Lyme. 

Riscul de a fi muşcat de o căpuşă creşte în timpul verii şi în zilele călduroase din cauza stilului mai sumar de îmbrăcăminte, dar şi a activităţilor în aer liber, în zone populate de coloniile de căpuşe. 

Specialiştii recomandă ca în locurile de risc să fie purtate haine deschise la culoare, cu pantaloni lungi, introduşi în şosete cu textură mai deasă. De asemenea, se recomandă pantofii deschişi la culoare, fără orificii sau decupaje. 

Indiciu: gripa de vară

„Trebuie acordată o mare atenţie la locurile de joacă ale celor mici – 58 de copii au ajuns deja într-o singură zi la Urgenţă. Recomand evitarea zonelor în care riscul de a fi muşcaţi de căpuşe este mare, precum în zona spaţiilor verzi, a tufişurilor sau sub arbori. 

La întoarcerea de la joacă, recomand întotdeauna examinarea copiilor. Căpuşa adultă este vizibilă pe piele şi trebuie scoasă imediat. Nimfele sunt foarte greu de vizualizat, pentru că arată ca un punct negru cât un vârf de ac“, a declarat pentru „Adevârul“ doctorul Tudor Ciuhodaru, specializat în medicina de urgenţă, la Spitalul „Prof. Dr. Nicolae Oblu“ din Iaşi.

Specialiştii nu recomandă strângerea între degete a căpuşei care a muşcat, deoarece aceasta va pompa, în sângele victimei, din conţinutul său intestinal cu microbi.

„Căpuşa trebuie extrasă printr-o intervenţie chirurgicală cât mai urgentă. Dacă aţi încercat să scoateţi căpuşa cu penseta şi capul ei s-a rupt şi a rămas în piele, prezentarea la medic pentru extragerea chirurgicală este o urgenţă pentru prevenirea infecţiei şi a complicaţiilor. Trebuie consultat un medic, mai ales dacă apar modificări la nivelul muşcăturii sau apar simptomele variate ale aşa-numitei gripe de vară, însoţită de dureri musculare, transpiraţii sau nas înfundat“, a mai spus medicul ieşean. 

Specialiştii recomandă reţinerea datei la care a fost extrasă căpuşa şi urmărirea apariţiei oricăror simptome, atât la nivelul muşcăturii, cât şi unele generale, precum cele pseudogripale: febră, dureri de cap, dureri în gât, ganglioni inflamaţi, oboseală şi dureri musculare.

Muşcătură cu anestezie

Boala Lyme este activată de o bacterie numită Borrelia burgdorferi, care se transmite de obicei la om prin muşcătura unei căpuşe infectate. Căpuşele care sunt ataşate de pielea unui om şi se hrănesc cu sânge timp de până la 48 de ore pot transmite această bacterie, care intră prin piele şi ajunge în sânge. Infectarea poate fi prevenită prin îndepărtarea cât mai precoce a căpuşei. 

Afecţiunea este supranumită „boala cu 1.000 de feţe“ din cauza faptului că simptomele care apar în urma infectării cu Borrelia burgdorferi mimează alte boli, afectând întregul organism.

„Simptomatologia bolii Lyme este polimorfă şi realizează tablourile clinice a peste 200 de afecţiuni – nu degeaba este supranumită boala cu 1.000 de feţe. Mai puţin de 30% dintre cei care se îmbolnăvesc de Lyme după muşcătura de căpuşă îşi mai amintesc cum au contractat boala, din cauza secreţiei anestezice“, a mai declarat medicul Tudor Ciuhodaru. 

În cazul în care nu este tratată la timp, infecţia cu Borrelia burgdorferi poate afecta articulaţiile, inima şi sistemul nervos. De cele mai multe ori însă, boala răspunde tratamentului cu antibiotice. Medicii spun că pacienţii pot fi diagnosticaţi cu boală Lyme cronică la circa şase luni de la începerea simptomelor. Specialiştii susţin că mulţi pacienţi diagnosticaţi astfel suferă de fapt de oboseală cronică, afecţiune pentru care nu există tratament şi care reprezintă un diagnostic greu de acceptat.

Borrelioza Lyme cronică este un stadiu neobişnuit al bolii şi poate apărea după câţiva ani de la infecţia iniţială. Astfel, pacienţii pot fi diagnosticaţi cu acrodermatită cronică – o leziune progresivă a pielii. În general, aceasta apare la nivelul picioarelor, îndeosebi la persoanele în vârstă, începând cu o pigmentare albăstruie a pielii, urmată de o atrofie a epidermului – pielea devine subţire, strălucitoare, asemănătoare hârtiei. 

Semnul distinctiv al bolii Lyme este reprezentat de o pată roşie, cu un cerc alb la interior. La circa 48-72 de ore de la muşcătură, acest semn poate dispărea, tocmai de aceea specialiştii recomandă ca pata să fie fotografiată imediat după apariţie. Astfel, medicii pot stabili corect diagnosticul, imediat după întregul set de analize specifice. 

Prioritate europeană

Creşterea de trei ori, în anul 2010, a incidenţei acestei afecţiuni în România, comparativ cu anul precedent, a determinat introducerea Fişei de supraveghere a cazului de boală Lyme, pentru a obţine informaţii epidemiologice care, odată analizate, ar putea permite o înţelegere mai corectă şi recomandarea unor măsuri de sănătate publică. 

Supravegherea bolii Lyme, ca şi a altor boli transmise prin căpuşe, reprezintă o prioritate şi la nivel european. Aceasta este cea mai comună infecţie al cărei agent etiologic se transmite prin căpuşă, atât în Europa, cât şi în SUA, scrie în Metodologia de supraveghere a Bolii Lyme, făcută publică de Institutul Naţional de Sănătate Publică din România şi actualizată în luna februarie 2020. 

Conform unor studii, în sezonul cald, jumătatea de nord a României ar fi cea mai afectată de apariţia căpuşelor. 

Însă nu toate căpuşele - şi nu în toate teritoriile - sunt purtătoare ale microorganismelor borrelia. 

Atacul acestora în regiunile de şes şi de deal asupra animalelor şi omului se desfăşoară în două valuri: primul are loc în martie, ajunge la un maxim la jumătatea lunii mai, apoi regresează în iunie şi începutul lunii iulie. 

Al doilea atac al căpuşelor începe la finele lunii august, atinge un maxim la jumătatea lunii septembrie şi regresează în prima parte a lunii octombrie. În zonele montane, primul atac se extinde până în lunile iulie-august. 

Cum recunoaştem căpuşele

Căpuşele fac parte din clasa arahnidelor, fiind aşadar înrudite cu păianjenii, şi sunt paraziţi care se hrănesc cu ajutorul organismului parazitat. Ca dimensiuni, ele pot varia de la mărimea unei gămălii de ac, până la dimensiunea unei radiere de la un creion, iar creşterea acestora depinde de cantitatea de sânge cu care reuşesc să se hrănească. Căpuşele sunt în general maronii, dar, în funcţie de zonă şi de tipul de căpuşă, ele pot fi şi roşii spre maroniu sau chiar negre.

Vă recomandăm să citiţi şi: 

Proiectele abandonate ale Noului Drum al Mătăsii. China a lăsat în urmă „drumuri spre nicăieri” şi poduri ridicate pe jumătate în ţări înglodate în datorii

Este oare posibil un POLEXIT? Diplomaţia românească tace