Mărturii cutremurătoare la 80 de ani de la Pogromul din Iaşi. „Mi-am supt sângele, în loc de apă”
0
Sfârşitul lunii iunie 2021 marchează 80 de ani de la evenimentele tragice petrecute în anul 1941, atunci când a avut loc unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria României. Potrivit datelor oficiale, au fost ucişi peste 13.000 de evrei.
Reprezentanţi ai autorităţilor centrale şi locale, ai instituţiilor culturale, dar şi zeci de ieşeni au participat, alături de urmaşii victimelor răpuse în urma Pogromului de la Iaşi, la Marşul vieţii, început la Cimitirul Evreiesc din Iaşi şi continuat în mai multe cimitire evreieşti din judeţ. De asemenea, în cadrul acestor evenimente a fost inaugurat şi Muzeul de Istorie a Pogromului de la Iaşi, aflat în cadrul Casei Muzeelor.
La evenimentele organizate la Iaşi a luat parte şi Excelenţa Sa David Saranga, Ambasadorul Israelului în România.
„În acele timpuri, în Iaşi se auzeau focuri de armă, dar şi strigătele de ajutor ale evreilor alungaţi din caselor lor. La ordinul autorităţilor române, au fost condamnaţi la moarte. În mijlocul nopţii, mii de evrei au fost scoşi din case şi torturaţi. Cei care au supravieţuit gloanţelor au fost duşi la Gară şi urcaţi în «trenurile morţii», au fost plimbaţi către nicăieri, în canicula verii”, a transmis David Saranga, Ambasadorul Israelului în România.
„Au ticsit vagoanele cu oameni, într-o căldură insuportabilă”
Acesta a evidenţiat şi mărturia lui David Moritz, unul dintre supravieţuitorii Pogromului de la Iaşi.
„În iunie 1941 am fost dus, împreună cu tata şi cu un frate mai mare, la Chestură. Când am întrebat pentru ce ne duc şi de ce ne bat aşa de tare, mi-au răspuns: «Fiindcă sunteţi evrei! Noi nu avem nevoie de evrei!» După ce am fost bătuţi mult mai rău decât orice om care face fapte rele, ne-au dus de la Chestură, la Gară. Au ticsit vagoanele cu câte 120 de persoane, într-o căldură insuportabilă. La geamuri au fost bătute scânduri, să nu pătrundă niciun pic de aer”, se arată în mărturia lui David Moritz, care la acea dată avea doar 17 ani.
Mii de persoane au fost bătute pe stradă, alte câteva mii arestate şi duse la secţiile de poliţie, iar cei care au scăpat cu viaţă au fost trimişi în lagăre de muncă, spre Călăraşi.
David Moritz a lăsat ca mărturie faptul că el, alături de ceilalţi evrei, au fost plimbaţi prin canicula verii anilor '40, timp de patru zile şi patru nopţi, fără a avea dreptul la apă.
„La Roman au rămas în vagonul meu numai 6 inşi, în loc de 120, câţi eram la urcare! Mi-am tăiat pielea de la mâna stângă şi am supt sângele meu, în loc de apă. Fratele meu cel mare s-a prăbuşit în trenul care a plecat la Podu Iloaiei. Avea atunci 19 ani”, se mai arată în mărturia lui David Moritz.
Eroina evreilor de la Iaşi
O asistentă medicală, preşedinta Societăţii Române de Cruce Roşie din Roman, este considerată eroină a multor evrei care au fost luaţi de la Iaşi şi duşi către sudul ţării. În noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, Viorica Agarici se afla în Gara Roman, pentru a-i servi cu băuturi răcoritoare pe soldaţii români care se aflau în război şi se îndreptau spre frontul din Basarabia, imediat după ce România s-a alăturat Germaniei împotriva URSS.
Aceasta a auzit gemete şi strigăte de ajutor din vagoanele parcate în apropierea gării, acolo unde se aflau evrei, supravieţuitori ai Pogromului de la Iaşi, care se îndreptau spre Călăraşi. Viorica Agarici s-a dus imediat spre aceste vagoane şi le-a cerut militarilor români să deschidă vagoanele, pentru a-i putea ajuta pe evreii care aveau nevoie de îngrijiri medicale. Ea este considerată eroină a acelor oameni care au fost salvaţi înainte de a merge mai departe, spre lagărele de muncă unde aveau să fie trimişi la ordinele lui Ion Antonescu. Cadavrele au fost scoase din tren, iar cei rămaşi în viaţă au primit apă şi mâncare, mulţi dintre aceştia datorându-i viaţa Vioricăi Agarici.
Potrivit unui raport, se pare că doar 1.011 evrei din 5.000 au mai ajuns la destinaţie, din cei aflaţi în primul tren şi doar 700 de oameni din 2.700 au mai ajuns vii la destinaţie cu al doilea tren.
Viorica Agarici a decedat în prima zi a anului 1979, la vârsta de 92 de ani şi a primit titlul de Dreaptă între Popoare pe data de 3 ianuarie 1983.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Noi reguli la încheierea unui contract de energie electrică: Convenţia de consum devine obligatorie
Se încarcă comentariile...
