Mulţi copii, puţină şcoală: Cum se extinde analfabetismul funcţional într-un sat din Iaşi
0
Mulţi dintre oamenii care nu au multe clase trăiesc la limita supravieţuirii, iar în cazul în care devin părinţi preferă ca cei mici să contribuie la bugetul casei, muncind şi ei. Aşa se extinde analfabetismul.
În România, trăiesc aproximativ 250.000 de analfabeţi. Printre aceştia, se numără mulţi părinţi care nu ştiu să scrie şi să citească, neputând astfel contribui la educaţia copiilor.
Un studiu realizat de UNESCO pune semnul egal între analfabetism şi sărăcie. Astfel, mulţi dintre oamenii care nu au multe clase trăiesc la limita supravieţuirii şi preferă ca cei mici să contribuie la bugetul casei, muncind şi ei.
Din datele Institutului Naţional de Statistică, aflăm că judeţul din România cu cel mai mare procent de analfabeţi este Giurgiu. E urmat de Călăraşi, Ialomiţa şi de Teleorman. La capătul opus sunt Braşov, Sibiu şi Cluj. Nici judeţul Iaşi nu este lipsit de analfabetism. De exemplu, în satul Crucea din comuna ieşeană Lungani puţini sunt cei care au terminat opt clase, iar dintre cei care au 3-4 clase terminate foarte puţini sunt cei care ştiu să scrie şi să citească.
De asemenea, rezultatele PISA 2018 la Citire arată că România a obţinut un scor de 428 de puncte, în scădere cu 6 puncte faţă de testarea PISA 2015, cu 10 puncte mai puţin decât la PISA 2012, conform datelor publicate de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE).
Acest lucru înseamnă că deşi pot citi, ei nu reuşesc să folosească informaţia dobândită pentru a rezolva probleme de zi-cu-zi. De exemplu, nu pot înţelege instrucţiunile dintr-un manual sau nu pot alege ruta optimă de deplasare, folosind o hartă.
Trei clase şi patru copii
În această situaţie se află Vitoria Zagan, o femeie de 46 de ani din comuna ieşeană Lungani, mamă a patru copii. Femeia spune că are numai trei clase. Nici gând să se poată ocupa de temele celor patru copii ai săi.
N-a fost niciodată angajată, a muncit doar cu ziua şi încearcă să se descurce din ajutorul social. „Suntem necăjiţi. Luăm bani de la primărie de când s-a făcut ajutorul ăsta social. Am trei clase, nu mă angajează nimeni. Nu am lucrat niciodată“, spune femeie.
Cei şase membri ai familiei Zagan n-au curent electric acasă. „Stăm în două cămăruţe, nu avem lumină. Ştie domnul primar că nu am de unde să trag lumină. M-ar costa peste 10.000 de lei“, explică Vitoria.
Situaţia nu este singulară. Toţi cei din satul Crucea, comuna ieşeană Lungani, au renunţat să mai viseze. Nici nu au învăţat să facă asta, puţini sunt cei care s-au ţinut de şcoală. Motiv pentru care, în comuna ieşeană Lungani sunt înregistraţi 386 de asistaţi social, fapt care o clasează pe primul loc în judeţ la acest capitol.
Cristi, un băiat de 13 ani din sat, este singurul care visează la un viitor mai bun: „Părinţii mei nu lucrează. Luăm ajutor social. Eu vreau să plec de aici. Vreau să mă fac cântăreţ, mi-au spus două profesoare că am voce”.
Se încarcă comentariile...
