O tânără psiholog din Iaşi a fost dată în judecată de o mătuşă pentru că n-a plătit pomenile de la înmormântarea tatălui. Cum s-a terminat „procesul colivei“

O femeie de vârsta a treia din judeţul Iaşi a dat-o în judecată pe nepoata sa cerându-i înapoi banii pe care i-a cheltuit cu înmormântarea şi pomenile tatălui ei. La proces au fost audiaţi inclusiv săteni care au participat la praznicele organizate în memoria mortului.

Paraschiva B. s-a supărat că nepoata sa a acceptat calitatea de moştenitor a defunctului său tată, chiar dacă tânara, care este psiholog, nu a fost de acord să contribuie la plata ritualurilor creşti­neşti. După dezbaterea moştenirii, Paraschiva B. a fost obligată să plătească o sultă de 6.000 de lei nepoatei sale, pe care a acuzat-o că ar fi trebuit să plătească pentru înmormântare şi pomeni.

În cererea adresată Judecătoriei Iaşi, a spus că ar fi cheltuit în total 14.000 de lei pentru a respecta datinile creştineşti speficife înmormântării, în condiţiile în care ajutorul de înmormântare a fost de 2.400 de lei.

Cum s-a apărat nepoata

Cea dată în judecată, Mădălina B., a precizat în instanţă că a avut doar relaţii formale cu tatăl ei, mama sa divorţând da el încă din 1987. „Pe tot parcursul vieţii, tatăl nu a manifestat niciun interes în a se implica în viaţa pârâtei, ceea ce a condus la o înstrăinare de familia paternă. Mătuşa sa a înştiinţat-o despre deces în condiţii care au făcut impo­sibilă participarea sa la înmormântare, pârâta fiind oricum străină de acele locuri şi acei oameni (...) Prin cerere, mătuşa face alegaţii nesusţinute şi transformă o formă de milostenie într-o modalitate de încasare a unor sume de bani“, a spus tânăra, conform motivării Judecătoriei Iaşi.

Doi săteni care au fost la pomeni au venit totuşi în sala de judecată şi au dat detalii despre evenimentele funeste. 

„O cunosc pe reclamantă de aproape 50 de ani. Am participat la înmormântarea fratelui său B.A. şi la câteva dintre praznicele ulterioare (de 40 de zile, de 6 luni, de un an şi de doi ani). La înmormântare nu a fost şi fiica defunctului. Reclamanta este cea care s-a ocupat de organizarea înmormântării, fiind ajutată şi de fiică, de ginere, de nepoată şi de două vecine, nu şi de fiica defunctului“, a spus un martor.

Ce a stabilit instanţa

Judecătoria Iaşi a stabilit că, potrivit unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), fiica defunctului, în calitate de moştenitoare, ar fi avut obligaţia de a acoperi cheltuielile legate de rutialurile funeste.

„În calitate de fiică a defunctului B.A., avea obligaţia legală de a suporta cheltuielile de ocazionate de înmormântarea tatălui său, precum şi pe cele ocazionate de ritualurile de pomenire. Cum aceste cheltuieli au fost efectuate de mătuşa sa, înlăturată de la moştenirea defunctului chiar de pârâtă, rezultă că ea a beneficiat de o îmbogăţire, iar mătuşa sa de o pierdere corespunzătoare“, au stabilit magistraţii, care au citat dintr-o decizia a Înaltei Curţi care a stabilit că „sarcinile moştenirii includ şi cheltuielile legate de înmormân­tarea defunctului, atât cele de în­mormântare propriu-zisă, cât şi cele ce ţin de respectarea tradiţiilor religioase“.

Judecătorii au respins, totuşi, ce­rerea de chemare în judecată deoarece Paraschiva B. nu a dovedit, cu documente, decât cheltuirea unei sume de 700 de lei. „În mod cert, ar fi fost util de la reclamantă să păstreze facturile şi chitanţele obţinute, mai ales de la furnizorii de servicii funerare cu care este de presupus că a organizat înmormântarea, chiar şi martorii declarând că s-a apelat la firme de specialitate. Prin urmare, instanţa nu poate reţine decât că reclamanta nu şi-a probat pretenţiile corespunzător, iar suma de 700 de lei se prezumă că a fost achitată din ajutorul de înmormântare pe care ea recunoaşte că l-a încasat“, a mai motivat judecătorul de caz.

Paraschiva B. mai are la dispoziţie o cale de atac, decizia Judecătoriei Iaşi nefiind definitivă.