Ultima vizită a lui Ceauşescu la Iaşi, cu trei luni înainte de Revoluţie. Un miting tensionat şi o vânătoare ratată la Poieni

Cuplul dictatorial a fost primit pe Aeroportul Iaşi cu tradiţionala pâine şi sare, iar mii de oameni au fost mobilizaţi la un miting gândit să salveze imaginea tot mai afectată a regimului FOTO Agerpres

13-14 septembrie 1989 sunt zilele în care Nicolae Ceuşescu a vizitat pentru ultima oară Iaşiul, într-o atmosferă extrem de tensionată, generată de cursul evenimentelor din ţările Europei de Est.

Iaşiul a fost ales în septembrie 1989 de către cuplul dictatorial pentru inaugurarea anului şcolar. Istoricii şi contemporanii evenimentului sunt de părere că apartatul de partid a gândit vizita la Iaşi ca o tentativă disperată de a spăla imaginea Ceauşeştilor.

Urma, în noiembrie 1989, Congresul al XIV-lea al Partidului Comunist, iar relaţiile dintre Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov, liderul URSS, se răciseră până la un prag fără precedent. Strategii politici ai regimului au văzut Moldova, ca o zonă aflată, pe de o parte, ceva mai departe  de "vântul" libertăţii care sufla dinspre Vest şi, pe de altă parte, un punct de intrare al "invadatorilor", agenţi de influenţă sovietici, despre care existau informaţii că se infiltraseră deja în România. De altfel, discursurile lui Nicolae Ceauşescu la Iaşi au fost presărate deseori cu sintagma "neamestecul în trebile interne".

Activul de partid de la Iaşi, condus de Maria Ghiţulică, ultimul prim-secretar comunist al judeţului, a mobilizat cu arcanul mii de oameni din întreprinderi, universităţi şi comune, într-un miting de o amploare fără precedent, în cursul căruia Ceauşescu dorea să-şi recâştige statutul de "tătuc" incontenstabil al patriei. 

Cu toate acestea, Securitatea locală, condusă de Constantin Ciurlău, a raportat la Bucureşti înainte de vizită că nemulţmurile populare au ajuns la un nivel periculos. "Nu s-a întâmplat nimic deosebit odată cu ultima vizită la Iaşi a lui Ceau­şescu. Singurul lucru care a fost se­sizat a fost că lumea era foarte ne­mul­ţumită. Noi am informat treaba asta şi am spus cui trebuia să lase lumea să dea scrisori, ca să nu se producă busculade. S-au dat atunci zeci de scrisori", a povestit Ciurlău în urmă cu câţiva ani pentru jurnalul.ro.

La trecerea convoiului oficial prin oraş au avut loc mai multe incidente, provocate de oameni care cereau fie să vorbească cu dictatorul, fie să-i înmâneze plângeri scrise. Un participant la miting a fost chiar trântit la pământ de securiştii din garda personală în momentul în care a încercat să se apropie de maşină, undeva în zona Sălii Sporturilor. "Cei din pază l-au trântit jos ca să nu poată înainta, şi i-au dat scrisoarea ei. A ie­şit puţin scandal, că a strigat lumea la ei, au zis, «Lăsaţi-l în pace să vorbească», dar nu i-au dat voie. Ceau­şeasca, crispată la faţă, a luat scri­soarea. S-a văzut că s-au speriat. De altfel, Ceauşescu trebuia să ţină un discurs în Comple­xul studenţesc Tu­dor Vladimirescu, dar s-a renun­ţat", a rememorat evenimentul Leonid Stratulat, fost fotoreporter la "Flacară Iaşului", singurul ziar local aprobat să fie tipărit în ultimii ani ai regimului.

Martorii la miting îşi amintesc că, deşi Nicolae Ceuşescu încerca să mimeze detaşarea, se putea citi pe figura lui îngrijoare şi faptul că era cu gândul în alte parte.

În cursul vizitei de la Iaşi, delegaţia oficială, din care au mai făcut parte Emil Bobu şi Silviu Curticeanu, membri ai CPEx, au mai trecut prin zona industrială a oraşului, înţesată de toţi coloşii economiei locale, precum şi pe la Paşcani, unde au fost primiţi de Nicolae Răţoi, unul dintre cei mai longevivi primari din România, care a prins mai multe mandate şi după 1989, iar acum a fost reales drept deputat în Parlamentul României.

Rătăcit în pădure la Dobrovăţ

În a doua zi a vizitei la Iaşi, 14 septembrie 1989, Ceauşescu au trecut şi pe la cabana sa de vânătoare de la Dobrovăţ, probabil cea mai frumoasă cabană de vânătoare, conform specialiştilot, din salba construită de dictator pe teritoriul României.

Ceau­şescu venea "la cerb", dar nu să vâneze, ci "doar să-i admi­re", povesteşte un pădurar care se îngrijea de cabană. Potrivit acestuia, dictatorul nu a ucis niciodată cerbi pe domeniul de la Po­ieni, doar îi admira. Avea chiar unul preferat, pe care îl botezase Flueraru: "Era trofeu de aur, dar nu l-a îm­puşcat. Era un foarte bun vânător şi foarte bun ţintaş. Cei care spun că îmbăta animalele sau că le îngrăşa ca să nu mai poată fugi sunt nişte mincinoşi. Ceauşescu vâna de-adevăratelea". 

La cabana Poieni (foto dreapta), din pădurea Dobrovăţ, cuplul dictatorial a sosit însoţit de doi câini şi de comandantul Miliţiei, colonelul Pleşa. Ceauşescu şi-a lăsat soţia la cabană şi a plecat împreună cu Pleşa, spre seară, la observator, să vadă cerbii. Şeful de ocol, care stătea la un canton silvic împreună cu un pădurar şi cu un brigadier, s-au trezit cu ei la uşă. Au înlemnit când însuşi Ceauşescu le-a cerut să-i însoţească pentru a vedea cerbii. De emoţie, şeful de ocol a rătăcit drumul şi, cum între timp se înnoptase, aprindea intermitent lanterna pentru a vedea cărarea.

Pleşa a intrat în panică şi i-a cerut s-o stingă, crezând că ar putea fi eventuale semne ale unui atentat. Inginerul, panicat, n-a putut fi convins să nu se mai joace cu lanterna decât după ce a fost ameninţat că va fi împuşcat. Şeful unităţii Antiterorism, Florin Vezeteu, a intrat în panică pentru că Ceauşescu întârzia să se întoarcă. A plecat târâş cu echipa pe care o coordona în căutarea dictatorului pentru a nu-l face să creadă că este urmărit de atentatori. Ceauşescu şi-a dat seama că s-a rătă­cit, dar şi-a păstrat calmul şi a încercat să facă haz de întâmplare abia când au ajuns, în cele din urmă, la cabană. Per total, vizita de la Iaşi a cuplului dictatorial, îşi amintesc martorii, nu şi-a îndeplint scopurile, acela de a-i relaxa pe principalii "actori" şi de a convinge populaţia că regimul comunist este încă viabil.