Cum au rămas fără bănci elevii de clasa I la o şcoală prestigioasă din Iaşi. Copiii stau pe perne după ce părinţii şi profesorii „s-au luat“ de la bani

Pe perne, în loc de pupitre şi scaune, aşa învaţă elevii clasei I-a B de la Liceul de Artă „Octav Băncilă“ din Iaşi. Şi asta nu pentru că ar fi o metodă inovatoare în desfăşurarea procesului educativ, ci pentru faptul că micuţii au început anul şcolar într-o clasa goală.

Cu doar câteva zile înainte că sunetul clopoţelului să se facă auzit, părinţii împreună cu învăţătoarea au ajuns la concluzia că băncile existente în clasa sunt improprii. 

„Sala avea bănci, doar că dimensiunea era adecvată copiilor mari şi asta pentru că la Liceul Octav Băncilă învaţă şi copii din clasele I-IV şi copiii de liceu. Părinţii au spus că li se pare impropriu că un copil de 6 ani să stea în bancă la aceeaşi înălţime cu un copil de 16 ani, de exemplu. Şi atunci domnul director a spus că dacă îşi doresc bănci speciale, acestea trebuiesc făcute pentru că nu au fonduri din care să asigurăm bănci pe toate dimensiunile. Am decis împreună cu părinţii, la şedinţă, să facem bănci pe dimensiunea lor", a spus Miora Roman, învăţătoare la clasa I-a B de la Liceul de Artă Octav Băncilă.

Tot de comun acord cu cadrele didactice, părinţii au hotărât să finanţeze şi schimbarea parchetului şi să mai cumpere o instalaţie de aer condiţionat. Notă finală de plată pentru fiecare elev a ajuns însă la 400 de lei, fapt ce a stârnit revolta mai multor părinţi.

“Chiar înainte să înceapă şcoala, soţia a primit nişte notificări pe telefon în ceea ce priveşte o şedinţă urgentă cum că nu avem la dispoziţie o sală sau ar fi o sală, dar nu este echipată cu ceea ce trebuie. Din păcate, în acea zi nu au reuşit să ajungem la şedinţă. Şcoala a început pe 9 septembrie şi cu două-trei zile înainte s-a întrunit această şedinţă după care am aflat că noi, ca şi părinţi, trebuie să susţinem financiar echiparea sălii de clasă cu bănci, cu scaune, cu aer condiţionat. Pentru noi a fost un şoc pentru că de când suntem şi cu toată lumea pe care o considerăm normală, am considerat că un astfel de aspect într-o şcoală de stat nu este admisibil. Se pare însă că profesorii şi ceilalţi părinţi sunt de acord şi pot să accepte aşa ceva, că şcoala să nu le pună la dispoziţie o sală de clasă”, spune S.M., tatăl unui copil din clasa I-a B.

Pentru tatăl revoltat, care este om de afaceri, nu suma în sine este o problemă, ci faptul că acest lucru se întâmplă la o instituţie de învăţământ de stat, unde întreg procesul educaţional este gratuit. Conducerea Liceului de Artă Octav Băncilă nu este străină de situaţia de la clasa I-a B şi consideră că revolta tatălui este una singulară în colectivul respectiv. „Dacă mănâncă ciuperci... Părinţii trebuie să înţeleagă foarte clar. Ei au venit şi au solicitat ca mobilierul din clasa a I-a B să fie dat cadou unei alte clase pentru că ei fac mobilier. Şi au stabilit chestiunea asta împreună. Dacă este cineva care nu a fost la şedinţa cu învăţătoarea şi se joacă de-a şcoala, îmi pare rău. Deci mobilierul respectiv a fost mutat cu o zi înainte de începerea şcolii în altă clasă”, declară Gheorghiţă Vornicu, directorul Liceului de Artă „Octav Băncilă”. 

Sărăcia lucie din sistemul de învăţământ în ceea ce priveşte dotarea şcolilor cu materiale didactice este deja cunoscută. Pe lângă bănci, lambriuri schimbate, table noi sau retroproiectoare, părinţii din mai toate şcolile din Iaşi sunt pregătiţi de regulă la deschiderea fiecărui an şcolar cu portofelul plin. Şi asta pentru că, deşi este gratuit prin lege, învăţământul românesc continuă să sufere din lipsa e bani.

„Materialele didactice în general le achiziţionăm din buzunarul propriu. Foarte puţine am mai primit în ultimii ani de la minister. De exemplu, eu lucrez de 30 de ani în învăţământ şi pot să spun că nu am primit nici măcar o dată un alfabetar de la minister. Au fost câţiva ani, dar îi numeri pe degete, în care am primit 100 de euro pentru achiziţionarea de materiale didactice. Dar nu au fost mai mult de trei ani. Anul acesta, pentru prima dată ni s-au oferit şi nouă, cadrelor didactice, un set de manuale după care studiază copiii. Dar în mod clar nu e insuficient doar asta. Din păcate, şcoala nu poate asigura ,de exemplu, nici instrumentele de scris la tablă. Ori le cumperi din fondurile personale ori din fondurile părinţilor”, spune învăţătoarea Mioara Roman.