Arestat în lotul părintelui Arsenie Boca, preotul Nicolae Bordaşiu vine la Oradea

Nicolae Ioan Bordaşiu, preot la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti şi fost deţinut politic, vine la Oradea. A fost deţinut timp de 7 ani, în mai multe închisori comuniste, inclusiv la Oradea. Părintele a făcut parte din grupul în care s-a regăsit şi părintele Arsenie Boca. De aproape 50 de ani el slujeşte la Biserica Sfântul Silvestru din Bucureşti.

Conferinţa Academiei Civice va avea loc în sala mare a Primăriei, astăzi, de la ora 17, în colaborare  cu Asociaţia” Cei 40 de Mucenici” Oradea şi cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România – Filiala Bihor.

Nicolae Ioan Bordaşiu frecventează Mănăstirea Antim din Bucureşti, acolo unde a luat fiinţă mişcarea „Rugul Aprins”. Mişcarea a intrat în vizorul Securităţii. „Fiind preşedintele Asociaţiei Studenţilor în Teologie, împreună cu alţii: Braga Roman, Plămădeală Leonida, Stelian Manolache etc., am redactat nişte fluturaşi, manifeste împotriva manifestaţiilor de 1 mai, care era în sâmbăta Paştelui”, mărturiseşte părintele Bordaşiu.

Simţind că arestarea sa e iminentă, tânărul Bordaşiu a încercat să se ascundă, în perioada 1948-1955, în satul bihorean Husasău de Criş.

“Dar nu e uşor să stai ascuns şi singur atâţia ani de zile. Şapte ani am ieşit din casă doar noaptea şi nu am avut nimic de citit, decât Sfânta Scriptură”, mărturiseşte părintele.

Va fi anchetat în acelaşi lot cu Arsenie Boca, care va ajunge şi el la Penitenciarul Oradea pe 17 decembrie 1955. Arsenie Boca va fi părăsit temniţa de pe Criş pe 7 aprilie 1956.

“La Penitenciarul Oradea, celula cred că avea 4X3, cu ferestre mici. Avea un fel de priciuri, unde dormeam unul lângă altul. WC era la capătul coridorului. Mâncarea era săracă, de trei ori pe zi. Dimineaţa – terci sau cafea de orez; la masă (prânz) – un fel de ciorbă de cca 700 gr., iar seara un fel de mâncare scăzută, cam 400 gr. Pâine sau turtoi. Nu era niciodată suficient”, mărturiseşte părintele Bordaşiu.

Întrebat care au fost cele mai grele momente din perioada de detenţie, părintele a răspuns: “ziua în care mi s-au pus lanţurile la Penitenciarul Timişoara, înainte de a pleca prin Jilava, la Oradea. Mi s-a părut cea mai mare degradare a fiinţei umane”.