Legenda fetelor înghiţite de Piatra Grăitoare. De ce urcă în vârful Munţilor Apuseni tinerele care vor să se mărite
0Munţii Apuseni adăpostesc locuri unice, de o frumuseţe rară, cu multă linişte şi o îmbinare armonioasă între plaiuri şi abrupturi. Legendele din jurul lor nu sunt puţine. Cea mai răspândită este cea a uriaşilor care şi-au dus veacul aici, însă o legendă are şi Piatra Grăitoare, un loc tot mai vizitat de turişti, în special iarna.
Legenda spune că două tinere de la Arieşeni au fost trimise cu vitele la păscut, pe munte. Într-una din zile, cele două fete au pierdut viţeii. I-au căutat în zadar, iar de frica părinţilor au ales să nu mai meargă acasă. Tot rătăcind ele pe munte au ajuns lână nişte stânci mari. Supărate fiind au început să plângă.
“Se spune că ar fi fost odată două fete de la moţi, de la Arieşeni, şi ca surate mergeau împreună cu vitele la păscut pă munte. Vacile aveau viţei mici. Într-o zi or pierdut viţăii. De frica părinţilor, fetele tot căutând şi nevăzând viţeii, s-or hotărât să nu mai meargă acasă. Şi tăt rătăcind pă culmea muntelui or ajuns la nişte stânci mari. Şi cum erau amărâte, fetele or început să-şi plângă năcazurile zicând:
«Crapă, Doamne, piatra-n două şi ne băgăm amândouă!
Crapă, Doamne, piatra-n una şi ne băgăm barem una!»”, scrie Miron Pompiliu, în cartea „Antologie de cultură populară bihoreană – Legende“.
Legenda spune că în cele din urmă piatra ar fi crăpat, iar fetele ar fi intrat în ea. Tot legenda mai spune că fetele tinere, care vor să se căsătorească, merg la Piatra Grăitoare să le ghicească norocul.
Piatra Grăitoare FOTO Drimba Daniel
“Să zice că piatra ar fi crăpat şi fetele ar fi intrat în ea; amândouă. Ar fi rămas semn afară cozile fetelor. Ieste şi nişte vorbe cu Piatra Grăitoare pă care le spun fetele dă măritat când ajung p-aici:
«Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune-mi cine ţi-i norocu tău
Ca să ştiu cine-i a mneu ?
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune-mi cine mi-o fi norocu
Că şi io ştiu unde ţi-i locu ?
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune cine te-o-nşelat şi-mpietrită te-o lăsat ?
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune cum sânt ochii lui
Că şi io acum ţi-o spui
Albaştri ca şi-naltu cerului.
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune-mi cum sânt buzele lui ?
De o spui, de nu o spui dulci-s io ţi-o spui.
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Spune-mi cu cine să mă însoţesc
Ca tine să n-o păţesc ?
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Vrei să-mi spui tu oare
Unde-s chicile tale, fată mare ?
Fată-n piatră grăitoare, fată mare
Ai ghicit la toţi norocu
Şi noi ştim c-aista-i locu
Pietrii grăitoare»”, mai scrie Miron Pompiliu, în cartea Antologie de cultură populară bihoreană – Legende
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
