Mituri demontate din psihologie. Câtă sinceritate „scoate“ serul adevărului din oameni, în realitate

Foto: AFP

Cunoscutele „seruri ale adevărului” care apar în numeroase filme de acţiune ca o injecţie menită să-l facă pe om incapabil să mintă, pot extrage, de fapt, şi minciuni, după cum spun specialiştii.

Primele încercări de a-i dovedi pe „mincinoşi”, datează din antichitate. Este celebră, de pildă, expresia „in vino veritas”, (în vin se află adevărul”) al lui Plinius cel Bătrân, important şi renumit erudit al Imperiului Roman, în ideea că, atunci când o persoană se află sub influenţa alcoolului, frânele sale inhibitorii sunt relaxate, şi poate dezvălui cu uşurinţă lucruri pe care nu le-ar spune atunci când e sobră.

Respiraţia diavolului

Primul drog folosit vreodată în interogatorii a fost, însă, scopolamina, care se obţine prin prelucrarea frunzelor unui copac foarte comun în America de Sud, numit „borrachero”, (copacul care te îmbată) şi utilizat iniţial de obstetricieni pentru a produce o stare de relaxare în timpul naşterii sau pentru a combate răul de mare. 

Scopolamina se vinde şi în prezent, pe străzile Columbiei, sub numele de „respiraţia diavolului”, şi este extrem de periculoasă, având un efect de hipnoză asupra victimelor, care nu îşi dau seama ce fac, scrie Daily Mail, arătând că în trecut columbienii le drogau cu „respiraţia diavolului” pe soţiile liderilor morţi, pe care le convingeau să intre în mormânt şi să fie îngropate de vii alături de soţii lor. 

Cert este că, prima utilizare a substanţei ca „ser al adevărului” datează din 1922 şi a fost un experiment al obtetricianului Robert House, din Dallas, pe  persoane arestate, descoperind că declaraţiile date de aceştia sub influenţa substanţei coincid cu probele aflate în dosar.

Metode de tortură

Ulterior, au fost căutate substanţe similare cu scopolamina. Aşa s-a ajuns la amitalul sau pentotalul de sodiu, care inducea o stare de relaxare pacienţilor, înlăturând anxietatea, care a şi fost utilizat în timpul celui de-al II-lea război mondial, pentru tratarea soldaţilor traumatizaţi de experienţele trăite.

Potrivit scientia.ro, naziştii au experimentat mescalina, care producea simptome similare cu ale LSD-ului în lagărul de la Dachau, iar CIA şi armata americană testau alternative ca LSD-ul şi canabisul, care au devenit la un moment dat nelipsite pentru interogatorii, în timp ce KGB s-ar fi folosit de SP-17, atât pentru interogatorii, cât şi pentru a-şi testa proprii agenţi. 

Toate erau, însă, instrumente de tortură, iar SP-17 s-a dovedit extrem de eficientă datorită absenţei gustului sau mirosului atunci când era adăugat  în secret în băutura ţintei. În plus, SP-17 avea capacitatea de a dezlega limbile şi de a şterge toate amintirile victimei din timpul interogatoriului.

Doar un mit

„La fel ca detectorul de minciuni, serul adevărului induce o stare similară cu transa hipnotică. În această stare individul este mai deschis dar poate da răspunsuri despre care crede că sunt adevărate, dar care nu au legătură cu realitatea”, susţine psihologul orădean Răzvan T. Coloja. 

Iar partea proastă, spune tot el,  e că serul adevărului scoate din om nu doar răspunsuri sincere ci şi răspunsuri pe care subiectul doar le percepe ca fiind adevărate. Pe româneşte, serul adevărului poate extrage şi minciuni. 

„Un om care crede că a văzut un alt om fiind lovit de maşină deşi a perceput doar cu coada ochiului accidentul va avea tendinţa să reconstruiască scena-lipsă cu elemente din memorie (scrâşnetul roţilor) şi declaraţiile altor martori în aşa fel încât în cele din urmă devine convins că a asistat fără de tăgadă, <pe viu>, la accidentul în cauză. Prin urmare, sub influenţa <serului adevărului> va declara că da – a văzut cu ochii lui întreaga scenă şi a observat în detaliu maşina lovind un pieton”, explică psihologul

Aceste memorii false sunt şi ele extrase de pentotalul de sodiu iar administratorul serului şi interogatorul subiectului vor avea tendinţa să le noteze ca pe un adevăr incontestabil deşi, în realitate, sunt doar invenţii.