Niciun vinovat pentru tinerele sfârtecate pe câmp acum 17 ani. „Sora mea a încercat să se lupte cu criminalul. Părul lui a rămas în unghiile ei“

Campania „România infractorilor necunoscuţi“ continuă cu un caz de crimă petrecut acum 17 ani şi care nu a fost rezolvat nici până în ziua de azi. Este vorba despre două tinere de 18 ani sfârtecate cu cuţitul şi abandonate pe un câmp din Bihor.

20 aprilie este o zi neagră pentru două familii din localitatea bihoreană Avram Iancu. Atunci, pe câmpul situat între satele Boiu şi Ciumeghiu, au fost găsite trupurile sfâşiate cu zeci de lovituri de cuţit ale unor tinere de 18 ani. La aproape 18 ani de la producerea odioasei crime, anchetatorii nu au reuşit să dea de urma criminalului.

În dimineaţa zilei de 20 aprilie 1999 un localnic aflat la muncă pe un tractor, a descoperit două trupuri pe câmp. Era vorba despre Ramona Florica Magda şi Marinela Dan, ambele de 18 ani, din comuna Avram Iancu. La câţiva metri de ele, o Dacie de culoare crem, înmatriculată în judeţul Arad, zăcea abandonată în noroi. „Le-am strigat, dar n-am primit vreun răspuns. Atunci, mi-am dat seama că ceva nu este în regulă. Am anunţat postul de Poliţie“, povestea, a doua zi, omul care a descoperit una dintre cele mai oribile crime comise în judeţul Bihor

Cu o dimineaţă înainte, în jurul orei 6.30, Ramona şi Marinela au plecat de acasă, cu „o ocazie“, spre liceul Agricol Salonta, unde erau eleve în clasa a XII-a. Nu era prima dată când fetele mergeau spre liceu la autostop. S-au urcat într-o Dacie crem cu numărul de înmatriculare 4-AR-3216, fără să bănuiască o clipă că erau ultimele lor clipe în viaţă.

Un cuţit de 25 de centimetri

Au ajuns, în scurt timp, în Ciumeghiu, comuna situată la jumătatea distanţei dintre localitatea de baştină şi Salonta. În loc să-şi continue drumul, şoferul a luat-o pe drumul spre Boiu, unul dintre satele aparţinătoare comunei Avram Iancu. Cel mai probabil, fetele au protestat. În zadar, însă. Au murit sub o ploaie de lovituri de cuţit. 22 de astfel de urme s-au găsit pe trupul Ramonei şi 14 pe cel al Marinelei.

Arma crimei, un cuţit cu lama de 25 de centimetri, a fost găsită la câţiva metri de victime. Din raportul anchetatorilor rezultă că ucigaşul şi-ar fi împlântat cuţitul pe la spate, în timp ce fetele au încercat să scape. Nu au existat urme care să ateste vreun raport sexual sau vreo tentativă de viol. Potrivit relatărilor din presă, de la aceea vreme, trupurile neînsufleţite au zăcut, în câmp, din seara zilei de marţi până a doua zi, dimineaţa. Poliţiştii, sesizaţi cu o seară în urmă, au ajuns la locul faptei în jurul orei 20.00, când, din cauza întunericului, nu era posibilă ridicarea de probă.

Pe 21 aprilie 1999, poliţiştii şi procurorul au început investigaţiile la faţa locului, investigaţii care nici în ziua de azi nu au dus la prinderea criminalului. Se ştie că Dacia crem, găsită în apropiere de corpurile celor două tinere, aparţinea unui inginer din Arad şi a fost declarată ca fiind furată în dimineaţa aceleiaşi zile. Singura dovadă lăsată în urmă de criminal este un fir de păr găsit în unghiile Ramonei.

„Mergeam în fiecare lună la Poliţie“

În timp ce poliţiştii susţin că în cel mult şase luni criminalul ar urma să fie prins, bazându-se atât pe colaborarea cu o echipă de specialişti de la Bucureşti, cât şi pe un program care le-ar putea indica făptaşul, familiile tinerelor nu au aceeaşi speranţă, mai ales că nu este prima dată când li se promite acest lucru.

Ioana Roşu (31 de ani) este sora Ramonei. Avea 13 ani la momentul producerii crimei. „Nu m-am putut împăca şi nici acum nu pot să mă împac cu ideea că acel criminal este în libertate. Din clasa a zece m-am dus periodic la Poliţie să văd ce-mi mai spun, să văd cum se desfăşoară ancheta. Mergeam în fiecare lună. Mereu îmi spuneau că se cercetează. Prima dată au avut o pistă cu un şofer de TIR, după aceea a fost vorba despre un moldovean cercetat pentru mai multe crime, care era plecat în Argentina. Apoi a fost pe listă un hoţ de maşini. Nimic concret. Şi acum, când stau şi mă uit în urmă, nu are logică. Am cerut, la un moment dat, cam după 10 ani, să văd dosarul. Am citi tot ce era în dosar, am citit toate declaraţiile, am văzut toate pozele, un dosar mare, dar, din păcate fără niciun răspuns“, a povestit Ioana Roşu.

Primii ani după pierderea Ramonei au fost cei mai dureroşi pentru familia acesteia. Ioana a încercat să se descurce singură, fără să-şi mai împovăreze părinţii cu problemele ei. Atunci când a simţit că nu mai poate, a cerut ajutorul specialistului. „La un an după crimă am conştientizat că nu voi putea să mă descurc singură. Am ajuns să mă duc la psiholog, pentru că nu mai puteam. Aveam coşmaruri, mă chinuiam să închid ochii, să o visez, să-mi spună cel puţin o dată ce a fost. Viaţa merge înainte, dar suferinţa se adânceşte cu fiecare zi care trece“, a mai spus Ioana Roşu.

De aproape 18 ani o macină aceleaşi întrebări, caută aceleaşi răspunsuri şi trăieşte cu speranţa că, într-o zi, o să-l poată privi în ochi pe cel care i-a ucis sora. „«Cine» şi «de ce» sunt întrebările care mă macină, chiar dacă am familie, chiar dacă am copii. Mă termină. Nu pot să dorm noaptea pentru că nu ştiu cine şi de ce. De ce atâtea lovituri de cuţit? Aurul era tot la ele, bani în portofel, lanţul la gât, inelul pe deget. Nu a luat nimic. Sora mea a încercat să se lupte cu el, să scape. Ea stătea pe bancheta din spate. În unghiile ei a rămas părul lui“, şi-a amintit Ioana Roşu.

Dispariţia fulgerătoare a Ramonei a lăsat răni adânci şi în sufletele părinţilor. „Singura consolare a părinţilor sunt copiii mei, nepoţii lor. Nu pot să-mi las părinţii singuri. Au rămas cu frica şi cu un gol care parcă pe cum trece timpul se adânceşte tot mai tare“, a adăugat Ioana.

Cea mai grea povară

Aceeaşi durere zace şi în familia Marinelei. Părinţii nu şi-au găsit liniştea nici până în ziua de astăzi şi susţin că nu şi-o vor găsi până când criminalul nu va fi prins. „Unde sunt probele care s-au luat atunci? Cine le-a distrus, cine a umblat la dosar? Eu nu cred prea mult în ceea ce spune Poliţia. Nu am să-mi găsesc liniştea cât am să trăiesc. Nu am cum. Dacă criminalul ar fi prins poate m-aş mai linişti. Poate aşa mi-aş mai găsit răspunsuri la unele întrebări. Vreau să ştiu de ce a făcut ce a făcut. Cum a putut să trăiască atâţia ani, ce viaţă a putut duce? El a scăpat, dar noi... Cel mai mult îmi doresc să văd cine e şi să văd cum ar avea puterea de ce şi pentru ce le-a ucis, uitându-se în ochii noştri. Speranţa e tot mai mică“, a spus şi Ecaterina Dan, mama Marinelei. Femeia este convinsă că ancheta crimei a fost compromisă de la început. „În primă fază am fost minţiţi. De la capătul locului s-a greşit şi ni s-au ascuns lucruri. Şi dacă eu aş bănui pe cineva, nu am cum să dovedesc. Cei care au luat probele ar trebui să răspundă, iar Justiţia trebuie să facă dreptate. Să-şi primească pedeapsa pe care o merită. Moarte a făcut, moarte să primească. E cea mai grea povară ce o duc pe umerii mei“, a adăugat mama Marinelei.

„În luna ianuarie, o echipă de experţi din Bucureşti va sosi la Oradea. Vom reanaliza probele şi sperăm ca în maximum 6 luni să avem un suspect sau chiar criminalul“, a declarat comisarul Adrian Călin Bucur, împuternicit la comanda Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bihor.