Singurul cercetător român cu trei articole în revistele de unde se aleg candidaţii la Nobel. Cum a rezolvat o problemă veche de 90 de ani

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Laura Gal
FOTO: Laura Gal

La 46 ani, fizicianul orădean Paşcu Moca este singurul cercetător român cu 3 articole apărute în Nature, Nature Physics şi Science, revistele care dau tonul în lume în cercetarea ştiinţifică  şi de unde se aleg candidaţii pentru premiile Nobel, ultimul fiind cel din revista Science, publicat luna trecută şi în care se prezintă rezolvarea unei probleme de fizică fundamentală celebre, veche de aproape 90 de ani.

„Am fost un grup de 6 fizicieni care am lucrat la această problemă. E o probleme de fizică fundamentală ridicată prin anii 30 de fizicianul Eugene Wigner şi denumită cristalul Wigner", explică fizicianul orădean.

Problema porneşte de la faptul că, datorită sarcinilor electrice de acelaşi semn, electronii se resping intre ei, iar Wigner a presupus că atunci când electronii sunt izolaţi într-un spaţiu relativ mic, aceştia se ordonează într-o structură cristalină. "De aici şi denumirea, cristalul Wigner. Pentru a observa această stare fragilă este nevoie de condiţii extreme: temperaturi foarte mici de ordinul miliKelvin, densităţi mici, dar şi o metodă neinvazivă de analiză, spune Paşcu Moca. 

Unii cu teoria, alţii cu practica

La rezolvarea problemei au lucrat, timp de 2 ani, trei fizicieni teoreticieni şi trei experimentalişti. Experimentul s-a făcut în Israel, de un grup coordonat de Shalani Ilani, profesor de fizică la Institutul de Ştiinţe Weizmann din Lehova, care studiază fenomene cuantice în sisteme mezoscopice (sisteme cu dimensiuni de ordinul nanometrilor), şi care a dezvoltat o metoda nouă, neinvazivă, de studiu a acestor sisteme, pe bază de nanotuburi de carbon, special  pentru acest experiment. 

„Până acum, toate măsurătorile au pus în evidenţă doar indirect existenţa acestui cristal, prin măsurători de tunelare, de conductivitate, etc. Practic nimeni nu a făcut o măsuratoare directă a densităţii electronilor care formeaza un astfel de cristal Wigner”, spune Moca. 

Asta pentru că, zice tot el, un microscop de tunelare clasic are vârful mult prea mare, şi nu puteau surprinde aranjarea electronilor. „E ca şi cum ai incerca să măsori poziţia unei muşte cu botul unui tren. Cam ăsta ar fi raportul”, explică, plastic, profesorul. 

De 50.000 ori mai subţire decât un fir de păr

Echipa a construit un microscop de tunelare în care a  înlocuit vârful metalic cu un nanotub de carbon, care are diametrul de aproximativ 1.5-2 nanometri, adică de 50.000 ori mai subţire decât un fir de păr. Acesta a fost apoi folosit pentru vizualizarea cristalului Wigner format intr-un al doilea nanotub. 

Experimentul nu are, deocamdată, aplicare în practică. „E  ca şi întrebarea pusă lui Hertz, când a descoperit undele electromagnetice. Bun, şi la ce sunt bune? E prima măsurătoare în care efectiv se vede localizarea in spaţiu a electronilor”, zice Moca. 

Echipa de teoreticieni, din care a făcut parte fizicianul Cătălin Paşcu Moca, a făcut calculele care au arătat unde şi cum ar trebui să stea electronii respectivi, în funcţie de cât de puternică este interacţiunea, electronii fiind sarcini electrice care se resping. „Toate rezultatele teoretice au fost în acord cu experimentul. E partea în care justifici că ce ai măsurat nu e altceva. Reviste ca Nature sau Science nu acceptă rezultate experimentale fără o confirmare teoretică plauzibilă. In plus, trebuie să dovedeşti că rezultatele teoretice sunt în concordanţă cu măsurătorile experimentale”. 

Cum să construim o moleculă controlabilă cu doi electroni

Articolul publicat în luna mai în revista Science este al treilea la care a lucrat cercetătorul orădean. Primul său articol a fost publicat în revista Nature Physics, în 2014, în care s-a demonstrat, atât în teorie cât şi în practică, faptul că, la o temperatură aproape de zero absolut, când structura cristalină îngheaţă, în sistemele cu dimensionalitate zero, numite puncte cuantice,  poţi să constrângi mişcarea electronilor într-un spaţiu. „Pe româneşte, am reuşit să construim o moleculă controlabilă cu doi electroni”, explică el. 

Totul a început în vara anului 2011, când o echipă de specialişti de la Universitatea Stanford din Statele Unite a apelat la ajutorul fizicianului orădean să confirme teoretic efectul Kondo cu simetrie înaltă. Pe înţelesul tuturor, era nevoie să fie determinat comportamentul punctelor cuantice, cunoscute şi sub denumirea de atomilor artificiali, ca funcţie de temperaturi.

"A fost o întrebare pentru comunitatea ştiinţifică din domeniul fizicii, dacă efectul Kondo cu simetrie înaltă poate fi sau nu poate fi pus în evidenţă experimental şi dacă poate fi găsit un sistem fizic în care acesta să existe cu adevărat", explică profesorul.

Orădeanul a acceptat provocarea şi împreună cu alţi doi fizicieni străini a constituit un grup de cercetare. Cea mai mare parte a muncii au făcut-o la Universitatea Tehnică din Varşovia, pe un supercomputer format din 8 mii de procesoare. După aproape 2 ani de calcule şi investigaţii ştiinţifice au rezolvat ceea ce americanii credeau că au măsurat.

„A fost o perioadă lungă, de vreo 15 ani în care multe centre universitare şi multe grupuri de cercetare au încercat sa-l evidenţieze şi se pare că nu au reuşit , iar noi am fost primii care am reuşit să-l evidenţiem", spune Moca.

Cel de-al treilea articol, a fost publicat în revista Nature, în 2015, şi era tot o rezolvare a unei probleme de fizică fundamentală,  a unei posibile tranziţii de fază in atomii artificiali. 

O premieră

La acel articol, Paşcu Moca a lucrat cu doi fizicieni experimentalişti şi 3 teoreticieni. ”Calculele noastre teoretice au ghidat măsurătorile experimentale şi în cele din urmă tranziţia de fază cuantică a putut fi evidenţiată”, zice Moca. 

Orădeanul a devenit, astfel, singurul cercetător român trăitor în România care a ajuns la această performanţă. În total, din 1975, în revista Nature, au fost publicate 48 de articole având semnatari din România, în revista Science au fost 20 astfel de articole, însă doar 3 din domeniul fizicii, Paşcu Moca şi  doi fizicieni de la Magurele, in timp ce in Nature Physics au semnat până în prezent 11 români.

Performanţa universitarului orădean e cu atât mai importantă cu cât articolele din revistele  “Nature” şi “Science" stau la baza decernărilor premiilor Nobel, dar şi a unuia dintre cele mai importante clasamente ale universităţilor  din lume, Topul Shanghai.

Fizician, din ambiţie

Absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii Babeş Bolyai din Cluj, promoţia 1996, unde a obţinut şi titlul ştiinţific de doctor, 4 ani mai târziu, fizicianul Paşcu Moca predă la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii Oradea din 1996, din 2008 ca şi profesor universitar.  Totodată, din 2015, orădeanul e şi conducător de doctorat la Facultatea de fizică a Universităţii de Vest din Timişoara. 

 “Sincer, în liceu am fost mai bun la matematică, decât la fizică. Până în clasa a Xl-a, l-am avut ca profesor de fizică pe Ioan Kosztin, care ulterior a plecat la Cluj şi apoi în SUA. Era un profesor pe care orice îl întrebai, îţi putea răspunde în aşa fel încât să înţelegi, ca elev. Ce e funcţia de undă cuantică, ce e nu ştiu ce. Dacă aveai întrebări, chiar dacă nu înţelegeai foarte despre ce e vorba, putea să dea un răspuns care să te mulţumească. Şi apoi ne-a venit în clasa a Xll-a, un professor nou, care, la orice întrebare, avea un singur răspuns: eşti prea mic să înţelegi lucrurile acestea. Cred că lipsa lui de implicare m-a ambiţionat să urmez fizica”, îşi aduce aminte Moca. 

Şi pare că a ales bine. Are două cărţi publicate, zeci de articole din care 3 în cele mai titrate reviste ştiinţifice ale lumii, şi cu o listă lungă de probleme la care lucrează în echipă cu colegi din Oradea, Cluj, dar şi din Budapesta şi chiar Japonia. A lucrat ca asistent de cercetare la Universitatea Notre Dame din Indiana, SUA,  apoi la Laboratorul naţional Argonne, a fost cercetător postdoctoral la Universitatea Clemson şi la Unitersitatea Tehnică din Budapesta, unde colaborează şi în prezent, ca şi cercetător, în cadrul mai multor proiecte ştiinţifice.

Cercetătorii? Nişte ciudaţi

Pe lângă munca de cercetare, iubeşte să predea. Paşcu Moca îşi cunoaşte fiecare student pe care reuşeşte să-i motiveze, să le capteze interesul şi să le câştige încrederea într-atât încât aceştia nici nu se supără când nota e doar de trecere pentru că ştiu că e pe bune. Care a fost până acum cel mai bun? “Am fost student care lucrează în cercetare în Franţa, în Germania, unul e în Strasbourg. De departe cel mai capabil e, însă, George.  Are o situaţie puţin specială, dar acum e masterand la Bucureşti, şi lucrează la un institut de cercetare de pe platforma Măgurele”. 

Cum e viaţa de cercetător la Universitatea Oradea? Nu prea bună, după cum spune fizicianul, care e privit aproape ca o ciudăţenie. Poate şi pentru că e un pic altfel. Nu îi place să umble în costum, preferând un tricou comod şi blugii, are gura un pic slobodă şi critică fără reţineri orice derapaj al colegilor din conducere şi nici nu umblă după funcţii. De fapt, nici nu are sens căci, zice tot el, “mi s-a explicat la un moment dat că nu pot avea nicio funcţie, că sunt încă prea tânăr, să îmi văd de ale mele”.

Subfinanţaţi pentru că nu fac greve 

Cea mai mare nemulţumire a profesorului orădean este haosul care domneşte în finanţarea proiectelor de cercetare. Mai degrabă subfinanţarea, având în cedere că domeniul a primit un buget ridicol, de sub 1 procent din PIB, cu mult mai mic decât în statele din regiune (Ungaria, Polonia, Bulgaria), cel mai probabil pe considerentul că oamenii de ştiinţă nu vor face greve sau revolte. 

Singurii care o duc bine sunt cei de la Institutul National pentru Fizica Laserilor, Plasmei si Radiatiei unde salariile sunt de 3,4 ori mai mari decât a celorlalţi. “Acum nu mai ştiu exact care e raportul dar în urma cu ceva timp, un angajat pe post de cercetător gradul 3, avea aproximativ 8000 lei, când aici, la Oradea, un cadru angajat pe acelaşi grad, avea cam 2000 lei. Eu, ca profesor, aveam în jur de 4000 lei. Nu e normal. Trăim în România, eşti bugetar, trebuie să ai salarii ca în România. Dacă ar plăti UE salariile, eu n-aş nicio problemă, dar dacă vin de la buget, nu e normal ca unul care e la 100 de metri mai departe de tine, angajat pe aceaşi poziţie să ia 2000 lei, iar tu să primeşti 8000 lei”, spune Moca. 

Oradea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite