Victorie la CEDO. O orădeancă s-a judecat un sfert de secol pentru imobilele confiscate abuziv de comunişti
0Proprietara a patru apartamente din Oradea a obţinut la CEDO despăgubiri în contul imobilelor confiscate abuziv de comunişti după un sfert de secol de demersuri şi procese. La fel ca ea, alţi peste o sută de solicitanţi au avut câştig de cauză.
Femeia avea 51 ani când a început demersurile, iar acum are 75, în timp ce avocatul care a reprezentat-o, Vlad Cigan, nu terminase încă facultatea. Cigan a intrat în avocatură în 2000 şi a preluat cazul orădencei în 2003, când îşi epuizase toate căile legale, atât administrative, cât şi în Justiţie, pentru a-şi recăpăta imobilele confiscate abuziv de regimul comunist.
„În 1996, a cerut să i se restituie apartamentele în natură şi să se blocheze orice vânzare a acestora până la finalizarea demersului”, povesteşte Cigan. În loc de asta, apartamentele au fost vândute chiriaşilor, iar ei i s-a respins acţiunea, pierzând şi procesul în care a cerut anularea contractelor, printr-o decizie a Curţii de Apel Oradea, în care se recunoştea, în schimb, dreptul ei de proprietate.
Decizie-pilot
Un an mai târziu, în 2004, Cigan înainta la CEDO, în numele clientei sale, acţiunea împotriva Statului Român, pentru nerespectarea dreptului de proprietate. După şase ani, timp în care li s-au solicitat mai multe documente drept completări, procesul a fost suspendat. „În 2010, Curtea de la Strasbourg a pronunţat o hotărâre-pilot, impunând Statului Român ca, în termen de optsprezece luni de la data rămânerii definitive a soluţiei, să pună în aplicare un mecanism funcţional de despăgubire şi rezonabil ca timp”, explică Cigan(foto) motivul.
Parlamentul a şi adoptat un act normativ, Legea 165/2013, prin care se prevedeau unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent. „Această lege nu a dus, însă, la o despăgubire efectivă şi justă a oamenilor. Atât de îndelungată şi anevoioasă e birocraţia, încât unii oameni mor înainte să-şi intre în drepturi” spune avocatul.
Procedura, explică el, începe cu un dosar înaintat la Comisia locală de aplicare a legii, care apoi îl trimite la Instituţia Prefectului, pentru controlul de legalitate. Prefectul fie sesizează instanţa, în cazul în care consideră că dispoziţia primarului nu e corectă, fie trimite dosarul la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP).
Aici începe o nouă aşteptare, în unele cazuri chiar şi un deceniu, în condiţiile în care, luna trecută, unele dintre deciziile emise de ANRP priveau dosare înaintate în 2011.
Aşteptarea nu se opreşte aici, căci ANRP, prin Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, poate să invalideze dispoziţia primarului sau poate să stabilească o valoare mult sub valoarea reală, iar solicitanţii nemulţumiţi nu au altă cale decât să deschidă procese în instanţă. „Iar procesele pot dura ani buni”, zice avocatul Vlad Cigan.
Să plătim
Acesta este şi motivul pentru care românii au continuat să se adreseze CEDO şi după 2010, solicitând condamnarea Statului Român pentru încălcarea dreptului la proprietate şi, pe considerentul că România nu s-a conformat Deciziei-pilot din 2010, instanţa de la Strasbourg a decis reluarea proceselor.
Primele hotărâri s-au pronunţat în acest an, iar cea mai usturătoare condamnare s-a dat pe 29 septembrie, când instanţa europeană a pronunţat soluţii de condamnare a Statului Român în şase cauze în care a strâns 103 dosare, între care şi cel al orădencei.
„Ceea ce constituie o premieră în aceste cauze reluate e că CEDO a considerat că ingerinţa gravă în dreptul reclamanţilor de a se bucura paşnic de bunurile lor nu poate fi compensată prin simpla constatare a încălcării dreptului lor la proprietate. Ca atare, a acordat solicitanţilor despăgubiri, şi nu oricum, ci la valoarea de piaţă a imobilelor şi a terenului aferent, stabilită prin expertize judiciare solicitate oamenilor în timpul procesului”, spune Cigan.
Costul indolenţei: 15,5 milioane de euro
Din cele şase hotărâri pronunţate, CEDO a reproşat Statului român că nu a reuşit să despăgubească victimele regimului comunist nici după 30 ani de la Revoluţie. „Reclamanţii au obţinut decizii finale recunoscând ilegalitatea naţionalizării de către stat a bunurilor lor imobile şi dispunând restituirea acestora. Până în prezent, aceste decizii nu au fost contestate sau anulate. Cu toate acestea, reclamanţii nu au putut să recapete posesia bunurilor şi nici să obţină despăgubiri pentru această privare de proprietate”, se precizează în hotărâri.
Conform documentelor publicate deja pe portalul CEDO, „statul pârât trebuie să restituie solicitanţilor, în termen de trei luni, bunurile imobile în cauză”, or, dacă acest lucru nu e posibil, e obligat să plătească solicitanţilor, în aceeaşi perioadă de trei luni, sumele prevăzute ca despăgubiri, cheltuielile cu judecata, daune morale, şi chiar şi impozitele pentru sumele obţinute.
Iar suma este enormă, de peste 15,5 milioane de euro, din care orădencei îi revin 275.000 euro, contravaloarea celor patru apartamente care i-au fost confiscate abuziv, plus 5.000 euro, daune morale. O sumă care nu poate înlocui, însă, cei 25 ani pierduţi pe coridoarele Justiţiei şi a instituţiilor statului.
Se încarcă comentariile...
