21 de ani de la moartea stareţului Mănăstirii Sihăstria. Vorbele cu care Părintele Cleopa a devenit celebru

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Fostul Mitropolit Bartolomeu Anania spunea despre părintele Ilie Cleopa că „a făcut din Sihăstria un Athos al poporului român“. Monahul, fost stareţ al mănăstirii, a devenit celebru după ce a rost vorbele: „Mânca-v-ar Raiul“.

S-au împlini 21 de ani de la moartea, pe 2 decembrie 1988, a unuia dintre părinţii al căror nume este rostit cu evlavie de către credincioşi, Ilie Cleopa, fost stareţ al Mănăstirii Sihăstria. 

Sâmbăta trecută, la aşezământul din codrii Neamţului a fost săvârşită slujba parastasului în memoria părintelui, căruia i se spunea Duhovnicul Moldovei. 

Au mai fost pomeniţi alţi cunoscuţi duhovnici ai Sihăstriei, Paisie Olaru, Ioanichie Bălan şi fostul stareţ Victorin Oanele, iar pelerinii au fost în număr foarte mare. 

De altfel, chilia şi mormântul părintelui Cleopa sunt, pe tot parcursul anului, locuri de pelerinaj pentru creştini întrucât harul celui care a fost urmărit de Securitate ani de zile nu s-a stins, rămânând în conştiinţa colectivă ca printre ultimii mari sfătuitori şi călăuzitori ai sfârşitului de veac trecut. 

"Sufletul părintelui Cleopa a intrat prin Porţile Împărăteşti ale bisericii strămoşilor noştri din ceruri, unde va începe cealaltă viaţă, pentru bucuria Domnului nostru Isus alături de toţi binecuvântaţii Părintelui Său. Prin moartea părintelui Cleopa, Biserica de pe Pământ a pierdut din mijlocul ei un monah sfânt, un puternic teolog şi un misionar statornic, într-o vreme în care lumea se secularizează şi se adînceşte în confuzie spirituală. Ce este mai de preţ decât să întâlneşti un creştin sfânt trăitor al tradiţiei neîntrerupte a bisericii?!”, spunea Daniel, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei la înmormântarea părintelui, citind mesajul Patriarhului Teoctist. 

 

„Părintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al acestui secol“

Despre fostul stareţ s-a spus că a plecat senin către Lumea de Dincolo, înainte de a muri mărturisind ucenicilor că a fost chemat la Cel de Sus. Iar pelerinilor le spunea: ”Veniţi la petrecerea mea, care se apropie şi apoi ne vom întâlni în Rai”.

IPS Bartolomeu susţinea că Ilie Cleopa „a făcut din Sihăstria un Athos al poporului român”: „Nu spun nimic nou afirmând că părintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al acestui secol. El a realizat marea performanţă nu de a fi doar un mare confesor, ci de a fi prieten şi călăuzitor (...) El ne-a fost tuturor celor care am trecut pe la scaunul său, în chilia lui, izvor de speranţă pentru miile, zecile şi sutele de mii de credincioşi din toată ţara. (...) A făcut din Sihăstria un Athos al poporului român. Raza lui a strălucit din hotar până-n hotar şi dincolo de hotare. Prin aceasta, era un dătător de speranţe".

Iar IPS Antonie, astfel îl caracteriza: „Toţi cei care au trecut întâlnirea lui au ieşit cu hotărârea de a fi mai buni şi mai drepţi, mai apropiaţi de Dumnezeu şi de semeni. A fost un om de o mare şi puternică smerenie. Cu toate că se bucura de o popularitate deosebită, aceasta nu i-a atins cu nimic modestia şi smerenia, pentru că el vedea doar oameni cu dureri sufleteşti, care veneau la el să se vindece".

Fostul stareţ era mai mult decât un confesor al celor mulţi, era un prieten, spunând, cu vorba sa dulce, moldovenească: „Eu sunt un biet hârb, legat cu sfoară“, repetând hîtru în barbă vorbele ce l-au făcut extrem de cunoscut şi căutat de cei în căutare de sfat: „Mînca-v-ar Raiul!”.

Despre duhovnic, actualul patriarh Daniel mai arăta: „Părintele Cleopa nu cunoştea doar intelectual scrierile marilor părinţi ai pustiei, ci el însuşI a trăit, zi cu zi, peste 70 de ani viaţa de monah, după canoanele şI rânduielile părinţilor întemeietori şi organizatori ai vieţii monahale, sfinţii cuvioşi Antonie cel Mare, Paisie cel Mare şi Sava cel Sfinţ". Fostul stareţ a fost îngropat pe 5 decembrie 1988, în cimitirul aşezământului monahal pe care l-a slujit aproape toată viaţa, la umbra unor brazi bătrâni. 

„Te poţi mântui numai dacă ai răbdare“

Aşa cum spuneam, vorbele părintelui Cleopa au intrat în mentalul colectiv al credincioşilor, dincolo de harul său fiind un om hâtru. „Dacă aş avea o traistă mare, v-aş băga pe toţi în ea şi v-aş duce-n Rai... Mînca-v-ar Raiul... Eu sînt un hârb legat cu sîrmă, un putregai, Moşul Putregai. Vrei să-mi faci o fotografie? Caută un măgar, fă-i o

poză şi scrie pe ea Cleopa... Moşul Putregai, 86 de ani, şase operaţii, o mînă ruptă, coaste rupte... Ce să fac, preacuvioase, să mă mântuiesc? Să ai în dreapta frica de Dumnezeu, în stânga cugetarea la moarte (moartea, moartea, moartea, moartea, moartea, repeta sacadat, bătând tactul cu mâna în masă, parcă spre a ne intra bine în cap acest cuvânt) iar în minte şi în inimă rugăciunea «Doamne Iisuse Hristoase» şi te faci sfânt, măi frate! Te poţi mântui numai dacă ai răbdare. Răbdare, răbdare, răbdare. Şi când ţi se va părea că ai găsit-o, o iei de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare“, sunt câteva din vorbele de duh ale acestuia .

Mai sustinea că „nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii”.

 

Fugar în Munţii Neamţului din cauza Securităţii

Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei. A urmat şcoala primară în sat, fiind apoi timp de 3 ani ucenicul lui Paisie Olaru, pustnic, pe atunci, la schitul Cazancea. La sfîrşitul anului 1929, la numai 17 ani, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria, Neamţ, după care a efectuat stagiul militar. Pe 2 august 1937 este tuns în monahism şi primeşte numele. În 1945 este numit egumenul schitului, care, în 1947 este ridicat la rang de mănăstire, prilej cu care părintele primeşte treapta de arhimandrit.

După 1948, urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţ al mănăstirii. Fiind mereu în vizorul Securităţii, între 1952-1954 se retrage în Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în aşezământ, din ordinul Patriarhului Justinian, dar în primăvara lui 1959 se retrage pentru a treia oară în codri, unde va sta vreme de peste cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964 ca duhovnic al obştii şi povăţuieşte fără întrerupere atât călugări, cât şi mireni.

În acest timp, a scris câteva cărţi: „Despre credinţa ortodoxă“ „Predici la praznicele de peste an“ „Valoarea sufletului“, „Despre vise şi vedenii“, „Ne vorbeşte părintele Cleopa“, publicate în mai multe ediţii. Iar ce l-a ajutat să se aplece asupra condeiului au fost studiul continuu, anii de retragere în munţi, postul, rugăciunea şi pacea interioară a celui împăcat cu sine şi cu semenii. 

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite