30 de lecţii de înţelepciune ale părintelui Iustin Pârvu. „A fi român înseamnă a muri pentru România”
0
Părintele Iustin Pârvu era căutat la mănăstirea Petru Vodă nu doar de pelerinii care mergeau să se spovedească ori să-i ceară sfaturi de viaţă, ci şi de scriitori, jurnalişti sau personalităţi publice. Experienţa acestor întâlniri a reprezentat adevărate lecţii de viaţă, iar vorbele rostite de „Duhovnicul Moldovei” au rămas pentru posteritate.
În anul 2001 a văzut luma tiparului la Editura Conta lucrarea „Semnele vremii noastre. 7 întâlniri cu Părintele Iustin Pârvu”, semnată de scriitorul nemţean Adrian Alui Gheorghe. În Cuvântul înainte, autorul descrie cum a ajuns să închege lucrarea
„După dialogurile cu părintele Iustin din anii 2005-2006, credeam că nimic nu mai e de spus. Însă trecând pe la Petru Vodă pe la începutul anului 2010, după ce părintele Iustin a ieşit din spitalul de la Cluj Napoca, de unde tot primeam veşti că a plecat, nu m-am putut abţine şi am mai înregistrat o convorbire. Apoi, la o vreme, revenind, părintele m-a întrebat: Nu continuăm? Şi am continuat. Derulând memoria reportofonului, am descoperit că au fost şapte întâlniri în perioada 2010-2011. Acestora li s-au adăugat alte câteva, când am stabilit forma finală a textului”, spune autorul.
Între cele 30 de lecţii de înţelepciune ale părintelui Iustin, cele mai multe sunt extrase din lucrarea semnată de Adrian Alui Gheorghe. Pentru o mai uşoată parcrugere, acestea sunt grupate pe diversele teme de discuţie.
Despre români, românism, România
- A fi român înseamnă a muri pentru România. Cuvântul român, după mine, egal sfânt.
- Cei mai mulţi se tem să vorbească despre trecutul neamului nostru, despre eroismul şi frumuseţile noastre. Străinii, mai curând, vorbesc despre frumuseţile noastre.
- România e o ţară cu pământuri roditoare, mănoase, din păcate, ţăranul român a cam pierdut rostul trebii, acum e orăşean în Italia, sau în Spania, e slugă pe-acolo.
- Dacă nu se va întoarce la pământ, ca la izvorul belşugului, românul va tot flămânzi şi se va plânge că nu are.
- Omul românesc şi-a pierdut reperele şi a răsturnat scara de valori. De fapt era pe undeva de aşteptat, după 50 de ani de comunism.
- Ar trebui să-I mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat să trăim într-o ţară ortodoxă, şi nu într-o lume păgînă, asiatică sau musulmană; că suntem nu numai un popor de oameni drepţi şi demni, ci şi unul tolerant, care trăieşte în pace cu toate confesiunile religioase. Este limpede că Dumnezeu are dintotdeauna ochii deschişi asupra destinului acestui popor.
Despre preoţi, biserică
- Formalismul distruge adevărata credinţă. Preotul care nu e soldat în prima linie, care nu e învăţător şi doctor de suflete, atunci să se lase de misiune.
- Preotul trebuie să predice cuvântul Evangheliei şi să o facă cu folos, nu ca pe o lucrare de funcţionar în biserică, să urmărească efectele în rândul creştinilor.
- E adevărat că şi mulţi preoţi de-ai noştri se comportă de parcă ar vrea să posede averea lui Iov, uită că ei sunt trimişi ai lui Hristos şi nu administratori ai averilor pe lumea asta.
- Eu cred că un preot ar trebui să fie format un an, doi, pe lângă o mănăstire şi apoi să fie trimis în lume, să-şi facă familie, să intre în rândul lumii. Păstorul slab nu ştie a păzi turma.
- Fala prea mare şi bogăţia prea mare, turnurile poliete cu aur şi averile ierarhilor au îndepărtat pe omul simplu de valorile consacrate ale Bisericii, ale rugăciunii. Mai degrabă intră Duhul Sfânt într-o colibă sărăcăcioasă, dacă i s-a făcu loc, decât într-un palat în care să se simtă stingher.
Despre credinţă, creştini, credincioşi
- Tu te rogi lui Dumnezeu să-ţi dea binele şi Dumnezeu se roagă de tine zilnic să faci binele.
- Fiecare om a primit ceva în dar de la Dumnezeu şi tot fiecare om gîndeşte că darul lui este mai mic decît al vecinului. Însă atenţia noastră trebuie îndreptată mai mult spre rugăciune şi mai puţin spre satisfacerea unor curiozităţi mărunte.
- Viaţa noastră trebuie pusă, oarecum, pe planul acesta: să trăieşti ca un sfânt, dar să fii acolo unde trebuie să sfinţeşti
- Când se va încerca o modernizare a Bisericii Orotodoxe, pe faţă sau pe ascuns, atunci va fi pusă în pericol, însăşi existenţa Bisericii, a omului nostru, a creştinătăţii.
- Uneori, mândria de a fi creştin poate să depăşească modestia frumoasă a credinciosului. Când vezi, duminica, prin vreun sat de-al nostru un bărbat, o femeie, îmbrăcaţi în costumaţie populară, tradiţională, ştii că ai de-a face cu un creştin pe care te poţi baza. Uneori e de-ajuns atâta ca să îţi dai seama.
- În Rai nu e o competiţie între mai mulţi, între toţi cei care bat la porţile cerului, acolo sufletul e numai el singur cu poverile sale. Intri peste rând numai dacă ai făcut faptele plăcute Domnului. Atunci, da, te ia şi te duce înainte, peste rând.
Despre vremurile noastre
- Trăim vremuri care, cu cât sunt mai tulburi şi mai grele, cu atât sunt mai bune pentru mântuire.
- Să ne păstrăm în stare de convingere. Să nu renunţăm, să nu cedăm. Pentru că vin vremuri grele, încercări, şi la presiunile acestea să rămânem în integritatea noastră.
- Omul care e prizonierul televizorului, care face numai ce aude la televizor, care spune mai departe ceea ce îl învaţă televiozorul nu e un bun creştin
- Va fi o perioadă în care vom crede tot ce ne spune Europa, după care ne vom întoarce la istoria noastră şi la credinţa noastră.
Despre bani, bogaţi şi săraci
- Trupul bogatului nemilostiv se strică încă de pe pământ, duhoarea lui se simte până în ceruri.
- Când cineva dă un ban în folosul bisericii, şi de aici în folosul celor mulţi, nu trebuie să ştie decât cel care primeşte şi Dumnezeu. În rest, nimeni.
- Banul muncit o fi el mic, dar e bun pentru temelie şi pe pământ şi în cer.
- Banul nu trebui să fie decât ceea ce este, monedă de schimb. Omul care crede numai în valoarea banului, îşi pierde toate calităţile.
- Pentru bani, omul se duce până la capătul lumii, pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum.
Despre politică, politicieni
- Politicile noastre par făcute ca omul să nu fie stăpân pe ceva anume, să fie nesigur, să depindă de pomana statului sau a străinului.
- Se spune: Biserica n-are voie să facă politică, şcoala n-are voie să facă politică, justiţia n-are voie să facă politică, medicii n-au voie să facă politică, păi atunci cine face politică? Borfaşii, scursurile societăţii?
Despre mame
- Mamele noastre care au crescut şi cresc copiii în dragostea lui Dumnezeu sunt amintirile cele mai frumoase ale copilăriei.
- Rugăciunea mamei este întotdeauna medicament pentru copil.
Pe aceeaşi temă:
Părintele Iustin, profeţie înspăimântătoare: „12 luni de linişte, după care vine urgia“
Se încarcă comentariile...
