Piatra Neamţ

articolul anterior articolul urmator

Aventurile românilor captivi în Noua Zeelandă. Câte mii de kilometri au de mers pe jos în noua expediţie

0
25 May 2020 05:44:56
Autor: Dan Sofronia
Radu Păltineanu şi Irina Repede, poate singurii români care şi-au propus traversarea pe jos a Noii Zeelande. FOTO: facebook
Radu Păltineanu şi Irina Repede, poate singurii români care şi-au propus traversarea pe jos a Noii Zeelande. FOTO: facebook

Radu Păltineanu, un temerar călător prin lume şi prietena lui, Irina Repede, au pornit o aventură de 3.000 de kilometri, în condiţiile în care erau blocaţi în Noua Zeelandă din cauza pandemiei de coronavirus.

 
De loc din Piatra Neamţ, Radu Păltineanu, un româno-canadian absolvent al Universităţii McGill, după temerara experienţă ce a însemnat traversarea pe bicicletă a continentelor americane din Alaska până în Ţara de Foc, care a durat vreo 3 ani, are parte de o nouă aventură. Nu a plănuit-o, dar hazardul l-a pus în postura de a trăi noi încercări tocmai la capătul lumii. 
 
Împreună cu prietena sa, Irina Repede, a decis să petreacă o vacanţă în Noua Zeeleandă şi după ce au făcut diligenţele necesare au zburat de la Bucureşti spre Australia şi de aici la Auckland. Numai că epidemia de coronavirus le-a schimbat sejurul în îndepărtata insulă, punându-i în posturi şi provocări nebănuite. 
 
De altfel, Radu Păltineanu îşi propusese ca provocarea acestui an să fie traversarea Groenlandei pe
schiuri, cale de vreo 600 de kilometri. În Noua Zeelandă, cei doi români au apucat să parcurgă ceva-ceva din itinerariul plănuit, dar acum sunt „prizonieri“ acolo de pe 23 martie, când autorităţile au decis
închiderea graniţelor şi suspendarea zborurilor din pricina pandemiei care începuse să afecteze şi această ţară. 
 
Aşa se face că au fost nevoiţi să rămână într-un mic sătuc din Northland - Ţinutul de Nord (una dintre cele 16 regiuni ale ţării), situat la ceva distanţă de un mic oraş, Kerikeri (destinaţie turistică la 240 de kilometri nord de capitala Auckland), cu vreo 6.000 de suflete. Pentru ca experienţa din Noua Zeelandă să fie împărtăşită şi altor pasionaţi de călătorii şi nu numai, Radu Păltineanu ţine un jurnal de călătorie pe contul de Facebook. 
 
Recent, el a postat că, împreună cu amica sa, au început traversarea pe jos de la nord la sud a Noii Zeelande, pe un itinerariu ce va însuma aproximativ 3.000 de kilometri. În cele ce urmează, prezentăm notele de călătorie ale tânărului din Piatra Neamţ, lăsând cititorul să descopere lucruri ştiute s-au deloc ştiute despre Noua Zeelandă şi despre expediţia în care au plecat.
 
 „Să înceapă aventura! It's so good to be back on the road!“

 
„Când am plecat spre Noua Zeelandă, nu mi-aş fi imaginat o clipă că pandemia de COVID-19 va căpăta asemenea dimensiuni la scară globală. (...) Tind să văd şi partea bună din acest fenomen. În toţi anii petrecuţi explorând cele mai sălbatice colţuri ale Terrei, am realizat cât de afectată este planeta de impactul nostru, de urmele lăsate de noi şi de trendurile economiilor noastre mereu puse pe creştere cu orice preţ şi prea puţin orientate spre conservare şi spre autenticitate. Spre valorile intrinseci şi spre conexiunea cu natura. Aşa că eu îl văd şi ca pe un moment de trezire la realitate. (...) Chiar cred în vorba aia românească: tot răul spre bine! Azi dimineaţă m-am dus la aeroport doar ca să constat că toate zborurile mele au fost anulate“, scria, pe 23 martie 2020, Radu Păltineanu, în ziua când a aflat că sunt prizonieri în Noua Zeelandă. 
 
În cele peste 2 luni de când sunt în ţara insulară de la Antipozi, cei doi români au vizitat locuri de un pitoresc aparte, au legat prietenii cu localnicii şi au muncit pentru a procura cele necesare traiului. Iar de câteva zile au plecat în noua aventură. Iată şi detaliile oferite, pe Facebook, de Radu Păltineanu.
 
17 mai. Câteodată în viaţă trebuie să te adaptezi situaţiei şi să ştii să profiţi de ceea ce-ţi oferă locul şi clipa. Anul acesta aveam programată traversarea Groenlandei pe schiuri, dar este evident că nu voi mai putea face asta în toamnă. Epidemia de COVID-19 m-a prins în Noua Zeelandă, iar atunci cândzborurile mi-au fost anulate, am decis să rămân. Şi nu regret o clipă căam făcut acest pas. 
 
După 5 săptămâni petrecute în izolare în micuţa localitate Kerikeri şi alte 2 săptămâni în care am făcut voluntariat la 2 gazde diferite, am decis să demarăm prima aventură mai de anvergură în doi: traversarea Noii Zeelande de la nord la sud, pe o rută de peste 3.000 de km, care include şi unele
porţiuni care trebuiesc parcurse cu caiacul. 
 
A fost o idee care ne-a venit cumva natural, mai ales că în momentul de faţă marea majoritate a ţărilor sunt încă închise tranzitului, iar ideea aceasta ne motivează pe amândoi şi ne permite să ajungem în cele mai sălbatice colţuri ale celor două insule principale. 
 
Astăzi a fost prima zi. Prima bucată include kilometri buni de plajă dar şi de porţiuni de coastă împădurite. Să înceapă aventura! It's so good to be back on the road! (Este atât de bine să fii din nou pe drum - n.r.). Haideţi împreună cu noi pentru următoarele luni să cunoaştem Noua Zeelandă aşa cum puţini reuşesc să o vadă.
 

„Zeci de kilometri de plajă fără picior de om. Doar noi, marea şi dunele“


20 mai. Au fost 4 zile intense în care am reuşit să parcurgem 52 de km de coastă via capul Reinga, extrema nordică a insulei de Nord a Noii Zeelande, punct pe care l-am atins în a doua zi şi de care ne-am putut bucura de unii singuri, şoseaua care ajunge acolo fiind încă închisă traficului de către comunitaţile maori. 

 Până la urmă ăsta este avantajul enorm al mersului pe jos sau cu bicicleta, al formelor alternative de a călători, a expediţiilor şi experienţelor prin forţe proprii şi motivul pentru care am ales să străbatem Noua Zeelandă pe jos. Nu cred că ne-am aşteptat niciodată să vedem atâta varietate în doar 52 de km parcurşi.
 
De la plaje sălbatice de zeci de kilometri, la stânci impunătoare acoperite de vegetaţie, la dune de nisip şi locuri care te transpun direct în deşert. Şi nu au fost nişte kilometri deloc uşori, ţinând cont că în această zonă trebuie să ne cărăm hrană suficientă şi distanţele până la punctele de alimentare sunt considerabile. 
 
Dar, uneori, în astfel de situaţii, trebuie să ştii să te foloseşti de ceea ce-ţi oferă natura şi chiar asta am făcut în a treia zi, când, dis-de-dimineaţă, am găsit pe plaja Te Weraki trei peşti proaspăt aduşi de maree. Pe doi dintre ei i-am aruncat înapoi în mare şi am păstrat doar unul pe care l-am gătit.
 
21 mai. Chiar nu ne aşteptam să dăm de zone deşertice în Noua Zeelandă, dar asta nu face decât să ne demonstreze încă odată diversitatea incredibilă a acestei ţări. Şi ce zonă sălbatică! Zeci de 
kilometri de plajă fără picior de om. Doar noi, marea şi dunele. Mă rog, ce-i drept, noaptea ne mai vizitează câte un possum. 22 mai. 90 de km de plajă pustie de străbătut. 
 
Vântul din faţă şi monotonia peisajului ne fac să ne dorim să ajungem cât mai repede la următoarea secţiune împădurită a traseului nostru prin extrema nordică a insulei de Nord a Noii Zeelande. Încă puţin şi ajungem înapoi la civilizaţie. Dacă până mai ieri am avut parte de vreme călduţă şi însorită, de azi au început ploile şi asta ne îngreunează semnificativ drumul, chiar mai tare decât peisajul anost şi lipsit de repere pe care îl reprezintă plaja „90 Mile“.
 
Ieri am reuşit să parcurgem 33,5 km, iar azi puţin peste 18 km. Am cărat destul de multe provizii la noi, deşi, natura ne-a mai oferit ba o scoică, ba un peşte. Aventura abia a început! Cei care doresc să-i
ajute pe cei doi români să ducă la capăt expediţia o pot face cu donaţii la paypal.me/radupaltineanu.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii