Aventurile ultimilor haiduci din codrii Neamţului. Cum a reuşit să scape părintele Cleopa de banda fraţilor Baltă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Isprăvile bandelor de haiduci din Neamţ sunt rememorate cu ocazia sărbătorilor de iarnă FOTO: Adevărul
Isprăvile bandelor de haiduci din Neamţ sunt rememorate cu ocazia sărbătorilor de iarnă FOTO: Adevărul

Fraţii Baltă au rămas încă în memoria colectivă a sătenilor de pe Valea Bistriţei sau din zona Târgu Neamţ. Actele comise de aceştia cu mai bine de şase decenii în urmă stârnesc şi acum dispute atunci când se vorbeşte despre ei ca haiduci sau tâlhari la drumul mare.

Fraţii Baltă, pe numele lor adevărat Nicolae, Dumitru şi Constantin Negrescu, au format o bandă care atenta la bunurile oamenilor înstăriţi din zona Târgu Neamţ şi Bicaz (Valea Muntelui) în perioada anilor 1942-1946. Fraţii Baltă au rămas în memoria oamenilor acestor locuri drept ultimii haiduci din ţinutul Neamţului. 

O amplă documentare despre acţiunile lor a fost materializată într-un capitol al lucrării „Haiduci şi tâlhari – contribuţii de mitologie şi antropologie istorică”. Cartea care tratează subiectul apelând la surse istorice (documente de arhivă, alte referinţe istorice) este opera colectivă a profesorului de istorie dr. Daniel Dieaconu, Viorel Nicolau, Alexandru Ungureanu şi Emil Pedemonte Juganaru.

Conform documentelor de arhivă, fraţii Baltă au început jafurile prin 1936-1937 asupra unor cetăţeni mai înstăriţi din zona Târgu-Neamţ. Povestea începe atunci când Dumitru Negrescu (Mitiţă sau Mitriţă cum i se mai zicea) „fecior de oameni gospodari din comuna Negreşti, tatăl său ţinând stână”, avea 16 ani, iar fratele său Nicolae era în armată.

„Pentru a avea permisii cât mai dese, ducea la comandantul de pluton câte un caş de brânză şi de urdă de la stâna tatălui său. Dar, într-o zi, tatăl s-a supărat, considerând că armata fiului său costă prea mult şi că acesta ar trebui să-şi slujească ţara, nu să umble prin cârciumi pe brânza sa. Dar învăţat cu permisii, cu balurile, horele şi nunţile din sate, Nicolae, cu un coleg de-al său, au furat un caş de la o stână şi au luat de acolo şi o trişcă, pe care Nicolae a dat-o fratelui său mai mic, Dumitru. A lăsat şi caşul la stână şi a coborât în sat la joc. Dar hoţia a fost descoperită, jandarmii au sosit la stâna lui Negrescu şi au aflat caşul şi pe Dumitru cântând din trişcă”, arată autorii lucrării.

Evadare de la Aiud după ce a săpat un tunel cu furculiţele

Dumitru a fost arestat atunci şi a fost trimis la închisoarea din Aiud, una dintre cele mai crunte închisori ale României interbelice. „În puşcăria de la Aiud a stat alături de deţinuţi periculoşi şi când mai avea trei luni de pedeapsă a evadat alături de ei printr-un tunel săpat cu furculiţele, o muncă sisifică, pământul fiind cărat cu gamele şi împrăştiat în curtea închisorii”. 

În acest timp, Niculiţă dezertase din armată şi fugise în munţi. Dumitru i s-a alăturat, dar au fost prinşi de jandarmi. „Istoricul nemţean Gheorghe Radu, în lumina documentelor de arhivă (Fondul Legiunea de Jandarmi Neamţ şi Tribunalul Judeţean Neamţ), arăta că în 1938 au fost prinşi amândoi fraţii de către jandarmii secţiei Bălţăteşti şi Poliţia din Târgu-Neamţ şi condamnaţi la pedepse corecţionale de doi ani. În 1939 au fost eliberaţi cu condiţia de a se face oameni de treabă”

Sprijiniţi de dezertori din armată

Referirile la banda fraţilor Baltă se înmulţesc din anul 1942, acţiunile sunt mai numeroase, atât ale bandiţilor, cât şi ale autorităţilor. Apar reclamaţii despre jaful a trei călugări din Dolhasca (judeţul Baia), apoi învăţătorul Gheorghe Ailenei din Dobreni reclamă lipsa unor obiecte casnice.

În acelaşi an, au mai fost atacuri la Stânca-Pipirig, un jaf la o cârciumă, de unde s-au luat 17.000 de lei. „De la o şatră de ţigani nomazi se iau covoare şi curele, pe Dealul Petru-Vodă. O pereche de pantaloni şi nişte sumani sunt daţi la nişte ţigani din Filioara, ce prădaseră şi omorâseră un boier de la Piatra. Este oprit pe Dealul Petru-Vodă şi subprefectul de Roman, dar nu i se ia nimic, cel aşteptat era un negustor evreu, despre care ştiau că are la el bani şi marfă”, se arată în lucrare, conform surselor documentare. Autorii susţin că, fiind vreme de război, bandei i s-au alăturat bandei şi dezertori din armată, fugari de pe front.

Părintele Cleopa, „călcat” de banda lui Baltă

Ţinta bandei lui Baltă a constituit-o şi lăcaşurile monahale. În septembrie 1944, banda fraţilor Baltă a atacat schitul Sihla, şi în acelaşi an schitul Sihăstria, unde stareţ devenise părintele Ilie Celopa. 

Conform declaraţiei stareţului Vasian Scripcă, au fost maltrataţi călugări, au fost luate haine şi încălţăminte şi bani. Schitul Sihăstria, al cărui stareţ a devenit în acel an părintele Ilie Cleopa, se afla în zona de acţiune a bandei fraţilor Baltă, cum era cunoscută, şi a avut de suferit de pe urma ei. În acel an, un incendiu mistuise parte din chilii şi din biserică. Autorii lucrării reţin mărturia părintelui Macarie Tănase care relatează întâlnirea călugărilor păstoriţi de Cleopa cu banda lui Baltă:

FOO DREAPTA: O filă dintr-un dosar al fraţilor Baltă, o declaraţie a părintelui Ilie Cleopa (sursa: Arhivele Naţionale)

declaratie

„La Sfântul Dimitrie, pe la nouă, când erau la litie, a intrat un ofiţer cu caschetă şi pistol automat. A cerut linişte şi a vorbit. Era Mitiţă Baltă. Era urmărit de jandarmi şi s-a apropiat de icoana Maicii Domnului, s-a închinat, a pus bani şi a cerut să i se cânte ceva frumos, căci plătise. A plecat apoi la stăreţie cu părintele Cleopa şi Ioil Gheorghiu, cerând să fie ospeţit; doi oameni stăteau de pază şi nu au lăsat pe nimeni să iasă afară din biserică, călugări sau mireni care veniseră la schit cu căruţele. Au scotocit prin chilii şi au luat o damigeană plină de rachiu, pe care au băut-o. După ce s-au îmbătat, şeful a cerut să fie toţi împuşcaţi, dar unii s-au opus şi astfel au scăpat creştinii din biserică. Spre dimineaţă au plecat certându-se spre Sihla. 

În iarna lui 1944-1945, tâlharii ne-au vizitat de mai multe ori şi au luat tot ce era mai bun. Dar Privegherea Acoperământului Maicii Domnului, aşa cum a cerut părintele stareţ Cleopa, i-a ferit apoi de alte necazuri şi tâlharii n-au mai venit”, este relatarea părintelui Macarie Tănase.

Părintele Cleopa, cioban şi stareţ la mănăstirea Sihăstria FOTO: doxologia.ro 

image

În decurs de un an şi jumătate, din primăvara anului 1942 şi până la 10 septembrie 1945, în contul bandei fraţilor Baltă (Niculiţă, Mitiţă şi Costică) sunt trecute 15 tâlhării, 2 crime de tâlhărie, 4 furturi calificate, conform unui document al Curţii Marţiale de la Iaşi studiat de autorii lucrării. 

„O dovadă a îndrăznelii şi a forţei bandei este atacul asupra unui convoi rusesc de camioane şi căruţe pe Dealul Petru Vodă, după ce în prealabil a fost blocat drumul cu lemne. Au atacat pe ruşii înarmaţi şi au luat haine. După lovitură au petrecut la o cârciumă în Gârcina, plătind băutura, iar la Agapia cumpără băutură. Au vândut ţigări şi tutun la cârciumile din sate”, susţine profesorul Daniel Dieaconu.

Niculiţă şi Costică împuşcaţi, Dumitru ucis cu baltagul

Jandarmii s-au luptat cu bandiţii la Schitul Sihla, la 23 iulie 1945, iar pe 7 august a avut loc o nouă confruntare la locul numit „Scaune”, lângă mănăstirea Agapia. 

FOTO DREAPTA: Tituluri din presa vremii despre luptele fraţilor Baltă cu jandarmii 

presa

„La 10 august 1945, într-o pădure lângă Bălţăteşti a fost împuşcat Niculiţă Baltă, o lovitură grea pentru fraţii săi”, arată autorii lucrării.  

Aceştia au stabilit că din octombrie 1945 au acţionat două bande Baltă, Costică Baltă şi oamenii lui controlând zona de pe valea Bistriţei.

„În dimineaţa de 27 octombrie 1945, banda lui Costică Baltă este surprinsă de un grup de jandarmi la Sabasa, undeva la 8 km de şoseaua naţională şi confruntarea este de neînlăturat. După o oră de schimb de focuri, conform declaraţiei locotenentului Mihai Săcanu, Constantin Baltă este împuşcat”.

Situaţia devenise dramatică şi pentru Dumitru Baltă pe care se pusese un premiu însemnat (20.000 de lei).  

„În ziua de Sf. Dimitrie a anului 1946 a fost şi sfârşitul lui Dumitru Negrescu, zis Baltă, care a plecat să mai dea o lovitură, însoţit de Petrea, el cu puşcă, băietanul doar cu un baltag. La trecerea peste apa Cuejdiului, Petrea l-a lovit cu baltagul pe la spate, în dosul capului. Ucigaşul, care era locotenent de miliţie, l-a lovit cu sete: abia i se mai ţinea capul de trup”, se arată în lucrarea „Haiduci şi tâlhari – contribuţii de mitologie şi antropologie istorică”.

Pe aceeaşi temă:

Isprăvile haiducului Pantelimon: se deghiza în popă, nu trăgea niciodată cu arma. Cum se distrau gazetele pe seama neputinţei jandarmilor de a-l prinde

Cine a fost „Hoţul Mitropolitului”: Ion Pietraru Banditul, marele căpitan de bandă din Moldova iubit de popor, dar urât de ciocoi

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite