Piatra Neamţ

articolul anterior articolul urmator

Cafeneaua turcilor cherestegii, poveşti de acum 150 de ani. Era loc de socializare, bursă a lemnului şi de plutărit

0
27 Nov 2021 03:06:42
Autor: Dan Sofronia
Plute la Piatra Neamţ. FOTO Centrul Carmen Saeculare Neamţ
Plute la Piatra Neamţ. FOTO Centrul Carmen Saeculare Neamţ

Acum circa 150 de ani, cafeneaua turcilor cherestegii era loc de socializare într-un oras unde se încheiat afaceri cu lemnul adus de plutaşi.

Viaţa economică a unui târg micuţ de provincie era legată, acum vreun secol şi jumătate, în special de comerţul cu lemn, exploatat în marile bazine forestiere ce se întindeau de-a stânga şi de-a dreapta râului Bistriţa, până spre localităţile de la baza masivului Ceahlău şi de aici în zona Vatra Dornei, din judeţul Suceava.
 
Despre „ce şi cum la acele vremuri“, relatări parvin de la Dimitrie Hogea, fost primar, în cartea „Din trecutul oraşului Piatra - Neamţ. Amintiri“, apărută în 1936. Sunt prezentate aspecte interesante, cu privire la „ce se mărginea viaţa socială şi cea de familie“ în deceniile opt şi nouă ale veacului XIX, sau altfel spus perioada anilor 1870-1890. 
 
Edilul consemna că „nu existau nicio librărie, bibliotecă, cercuri ori asociaţii culturale, teatru, cinematografe, muzici, sporturi. Totul se mărginea la o viaţă patriarhală; fiecare căutându-şi de treburile gospodăriei lui, petrecând mai mult în cercul restrâns al familiei“. 
 
Animaţie era în zilele de duminică şi de sărbători, când mai toată lumea umplea bisericile. 

Mai scria fostul primar că nu erau cluburi politice sau particulare. Pomeneşte însă de „Cafeneaua Turcească“, de lângă malul Bistriţei, singura în peisajul monden al urbei din trecut, frecventată mai ales în timpul verii, ca loc de întâlnire al negustorilor de cherestea turci, greci, români şi alţi puţini orăşeni, mai ales boieri, care nu consumau decât cafele, jucând table. 
 
Dimitrie Hogea consemnează şi despre rolul ei important în viaţa comercială a oraşului Piatra Neamţ. 
Impresionau din punctul de vedere al vestimentaţiei şi consumaţiei „turcii cherestegii care îşi sorbeau cu tabiet cafeaua şi fumând din narghilele îmbrăcaţi în hainele lor largi orientale, purtând în cap fesuri roşii înfăşurate cu mari cealmale (turbane)“. La cafeneaua turcilor, cherestegii îşi avea sediul, dacă se poate spune aşa la acele vremuri, o bursă a lemnului, aici încheindu-se toate afecerile din domeniu. 
 
Se făceau vânzări şi cumpărări, se angajau şi se plăteau plutaşii, care aduceau marfa până aici, fiind tocmiţi şi cei care o transportau la Galaţi. Aşadar, printre cei dintâi negustori de păduri şi lemne s-au
numărat în primul rând turcii, pentru că provincia românească era sub dominaţie otomană, apoi grecii şi câţiva armeni. Ceva mai târziu au apărut şi românii, foarte cunoscuţi fiind Nicolai Albu, Nicolai Gridov, Spiru Alexiu, Nicolae Calmuschi şi fraţii Dimitrie Constantin, Vasile, Neculai şi Alecu Şoarece, toţi fruntaşi ai orăşelului. 
 

Regele Carol I, despre un mare industriaş: „Un bun şi sfătuitor prieten“ 

Despre un mare comerciant şi industriaş, Dimitrie Lalu (1835 - 1917), a scris în cărţile sale profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statulu Neamţ. A venit de tânăr din Grecia şi s-a stabilit în Piatra Neamţ, activând peste 40 de ani în domeniul economic al zonei, fiind un apropiat al Regelui Carol I, care-l considera „un bun şi sfătuitor prieten“. 
 
A deţinut mari exploatări forestiere de pe Domeniul Coroanei Broşteni şi al multor alte păduri de pe Valea Bistriţei, „care gemea de schelele şi plutele lui, pe tot cursul acestei ape“. Rămâne în istoria economică a locului ca fondatorul Societăţii Moldova, una dintre cele mai mari fabrici de cherestea din Piatra Neamţ şi a celei de la Cozmeşti, pe Siret, lângă Mărăşeşti, în judeţul Vrancea. 
 
Presa vremii din Neamţ nota că investiţiile acestuia în exploatarea pădurilor, comerţ, plutărit şi întreprinderi au însemnat pentru localnici siguranţa unui loc de muncă cert şi a traiului familiilor lor. De altfel, şi „Corpurile Legiuitoare“ ale ţării i-au recunoscut meritele, acordându-i cetăţenia română, cu dispensă de stagiu. A rămas în memoria pietrenilor şi ca un mare filantrop, ajutând  multe familii nevoiaşe şi contribuind la opere de binefacere. 
 
Plutele erau folosite şi ca mijloc de transport al persoanelor FOTO Centrul Carmen Saeculare Neamţ
 
Revenind la „transportul“ de odinioară al lemnelor în zona Neamţului, o amplă carte, „Plutăritul pe Bistriţa“, despre această îndeletnicire a fost scrisă de Constantin Cojocaru - Ţuiac, profesor universitar şi diplomat. El s-a născut la Lunca Gâştei, aşezare situată la o azvârlitură de băţ de Borca, localitate situată pe malurile râului pomenit. 
 
Un amplu articol pe tema plutăritului a fost publicat de profesorul Ţuiac şi într-un număr al revistei
Historia. Menţiona că plutăritul a fost nu numai un mod de transport al lemnului pe apă, ci a fost, în acelaşi timp, un mijloc de comerţ şi pentru alte mărfuri. Spre exemplu, în timpul iarmaroacelor, pe plute se transportau la Piatra Neamţ bovine, ovine, piatră, araci, draniţă, doage, fân, brânză la bărbânţă sau
lapte acru. 
 
„Comerţul cu lemn s-a dezvoltat aşa de mult, încât, pe la 1870, numai în Piatra Neamţ ajunseseră să locuiască aproape 200 de cherestigi. Se înmulţesc ştirile privind preţurile, cantităţile şi destinaţia lemnului exportat de Moldova. Un catarg din brad, lucrat în Moldova, pentru un vas de 600 de tone, costa la Galaţi între 62 şi 64 franci, în timp ce la Constantinopole preţul lui era de 210-220 franci“, detalia Constantin Cojocaru - Ţuiac. 
 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Premieră naţională. Ciprian Porumbescu poate fi „ascultat“ la Altarul din Poiana Liniştii
 
Cea mai impunătoare biserică zidită de voievodul Ştefan. În urma cărei bătălii a fost sfinţită

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările