Constantin Horghidan, meşteşugarul care dă culoare luminii prin sticlă. „Vitraliul clasic este precum scrisul de mână“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Constantin Horghidan (56 de ani), din Piatra Neamţ, este printre puţinii meşteşugari români care mai cunosc tehnica vitraliului clasic, o tehnică veche de peste 1.000 de ani

Constantin Horghidan are 56 de ani, şi de vreo 12 ani făureşte vitralii deşi, după cum povesteşte despre pasiunea sa, ai spune că face acest lucru dintotdeuna. „Eu sunt meşteşugar. Chiar dacă vitraliul este o artă, eu nu pot spune că sunt artist, ci meşteşugar“, spune nemţeanul. Un alt lucru stabilit de la început este că lucrează după o tehnică clasică, şi nu după metodele moderne, care folosesc desenul pe calculator şi apoi imprimarea lui pe sticlă. 

„Tehnica clasică a vitraliului a apărut în urmă cu aproape un mileniu, prin anul 1100, atunci când au luat amploare construcţiile de catedrale gotice. În acele vremuri, sticlarul făcea lucrarea de la un capăt la altul: el făcea sticla trasă manual, el făcea şi vitraliul, şi tot el îl şi monta. Primii meşteri erau călugări“, ne introduce în lumea plină de culoare „Puiu“, aşa cum îi spun prietenii. 

De la el aflăm şi faptul că acest obiect decorativ are şi o utilitate practică, apariţia sa datorându-se evoluţiei arhitecturii în epoca umanistă. 

„Până la apariţia vitraliilor, bisericile erau foarte puţin luminate. Suprafaţa vitrală, adică ferestrele, erau foarte mici şi din nevoia de mai multă lumină, s-au mărit ferestrele. Între timp apăruse sticla colorată şi s-au gândit atunci să învioreze interiorul. Folosind vitralii la ferestrele mari, s-a observat că aceeaşi culoare de sticlă îşi modifică nuanţele în funcţie de mişcarea soarelui. După 1990, şi Biserica Ortodoxă Română a început să aplice tehnica vitraliilor la construcţiile noi.“ 

image

Vitraliul clasic e precum scrisul de mână 

Primul contact cu tehnica vitraliului a fost şi prima dragoste pentru Constantin Horghidan. 

„Ca formaţie, sunt tehnician în domeniul transporturilor. Prin 2002 lucram la o fabrică de ambalaje din carton din Piatra Neamţ şi eram într-o deplasare la Dorohoi pentru a prelua o comandă. Am avut ocazia să văd atunci un atelier în care se lucrau vitralii, şi i-am rugat pe cei de acolo să mă lase să mă uit şi eu. Mi-a plăcut mult ce am văzut şi am început să lucrez aşa ceva de prin 2004. Am reuşit să-mi fac o maşină de tras plumb, iar la început lucram cu sticla din comerţ. Apoi au apărut firme care produc sticlă, plumb şi consumabile“. 

Tehnica clasică presupune multă migală, dar şi cunoştinţe despre sticlă, despre proprietăţile ei şi de estetică în produsul final. 

„Mai întâi se hotărăşte modelul, după care se fac şabloanele pentru fiecare bucată de sticlă. Apoi se taie sticla, se şlefuieşte cu un polizor, iar la final se îmbină într-un profil de plumb. Aceasta este tehnica vitraliului clasic. Tehnica modernă, sau «overlay», cu folie, a apărut prin anul 1973, iar la noi în ţară se foloseşte de pe la începutul anilor 2000“, rezumă Horghidan istoricul acestei îndeletniciri. 

image

Tot el ne face să înţelegem diferenţa dintre cele două tehnici de producere a vitraliilor: 

„Vitraliul clasic nu e perfect, se vede că e făcut de mână de om. Am văzut vitraliile de la Castelul Peleş sau la catedralele din Occident şi din modul de îmbinare a sticlei cu plumbul îţi dai seama că vitraliul clasic nu poate fi făcut decât manual. Este diferenţa dintre scrisul la calculator şi scrisul de mână. În tehnica vitraliului clasic se foloseşte orice culoare, numai că gama de nuanţe este mult mai redusă. În tehnica modernă sunt peste 1.000 de nuanţe de culori, în timp ce în tehnica clasică sunt zeci de nuanţe“. 

Constantin Horghidan a învăţat de unul singur meşteşugul producerii vitraliilor, experimentând. 

„Sunt autodidact 100%, nu m-a învăţat nimeni să fac vitralii, mi-a plăcut să descopăr singur. Am plecat de la lucrări simple ca model, iar cele mai complexe sunt vitraliile pictate la Schitul Ioan Hozevitul din comuna Urecheni. Între timp mi-am cumpărat şi un cuptor de fuziune a sticlei, pe care îl folosesc şi la vitraliile pictate. Am avut parte de ajutorul a trei oameni deosebiţi: Costică Dorugă, în atelierul căruia am făcut maşina de tras plumb, Cornel Ciurezu, care mă ajută cu accesorii pentru pictură, şi Alex Nechita, care este artistul chipurilor împreună cu care am făcut lucrări bisericeşti“. 

Norocul de la Loto l-a ajutat să-şi ţină firma   

În cei 12 ani plini de muncă în domeniu, Constantin Horghidan se laudă că a ajuns să cunoască sticla aproape la perfecţie. 

„Sunt prieten cu sticla, dar ea ştie că sunt şeful ei. O singură dată s-a întâmplat să mă tai în sticlă, dar a fost greşeala mea“, spune nemţeanul. Un moment de cumpănă în activitatea micii sale afaceri a fost în 2009, atunci când guvernanţii au introdus impozitul forfetar (impozitul minim) pentru activităţile firmelor. 

Norocul sau un semn de sus l-a ajutat însă pe meşteşugarul de vitralii să nu abandoneze afacerea. 

„Aş fi renunţat atunci la firmă, dar am câştigat de două ori la Loto, la diferenţă de trei luni. Luasem câte 8 milioane de lei vechi, cum era atunci şi mi-am putut achita impozitele, altfel cred că nu rezistam“, îşi aminteşte Constantin Horghidan. 

image

În afară de biserici şi construcţii monumentale, vitraliile mai sunt căutate şi de proprietarii caselor. 

„E cumva logic, pentru că un vitraliu îţi înnobilează casa şi te bucuri de el în fiecare zi“, spune meşteşugarul. 

Lucrările care ies din mâna sa nu înseamnă doar vitralii, ci şi aplice sau obiecte decorative comandate de clienţi din ţară sau din SUA, Franţa, Canada, Belgia ori Olanda. „În general, eu întreb clienţii ce culori le plac, cum arată încăperea unde urmează să fie montat vitraliul sau unde va sta obiectul decorativ. În funcţie de aceste date, eu le fac schiţa proiectului, şi în proporţie de 90% acceptă forma pe care le-o propun.“

Pasionatul meşteşugar de vitralii Constantin Horghidan este şi un împătimit colecţionar de obiecte vechi. Mândria sa este colecţia de fotografii făcute la început de secol XX de Adolphe A. Chevallier, fotograful Casei Regale a României, prin satele de pe valea Bistriţei, în judeţele Suceava şi Neamţ. În urmă cu zece ani, nemţeanul a absolvit şi Facultatea de Psihologie a Universităţii „Al.I. Cuza“ din Iaşi. 

„Am fost în ultima promoţie de învăţământ la distanţă şi am urmat cursul pentru o trăire interioară care m-a îndemnat să mă descopăr pe mine şi să-i descopăr apoi şi pe ceilalţi din jurul meu“,  spune meşteşugarul. 

Din punct de vedere profesional, şi-a stabilit să realizeze în următorii ani vitralii la o moschee şi la o sinagogă pentru a reproduce specificul modelelor, spre bucuria prietenilor săi musulmani şi evrei.

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite