Piatra Neamţ

articolul anterior articolul urmator

Diana Chirilă, ofiţerul cu subordonaţi de vârsta tatălui ei. A rămas impresionată de drama copiilor afgani

10
30 Nov 2021 18:55:10
Autor: Dan Sofronia
Onor la căpitan FOTO Presamilitară.ro
Onor la căpitan FOTO Presamilitară.ro

Ofiţerul Diana Chirilă are la activ două misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan, unde a comandat o companie. Şi-a început cariera militară la 14 ani, când a decis, după ce a văzut o paradă de 1 Decembrie, că va îmbrăţişa cariera militară.

Data de 1 Decembrie are conotaţii deosebite pentru Diana Chirilă, care, la 29 de ani, este ofiţer de stat major în cadrul Biroul operaţii şi instrucţie din Brigada 15 Mecanizată Podu Înalt Iaşi. Cu ani în urmă, a fost marcată de parada de Ziua Naţională a României, gândindu-se la o viitoare carieră militară. 
 
Despre „drumul“ spre actualul grad de căpitan al tinerei din judeţul Neamţ au dezvăluit Presamilitară.ro şi Armata.ro, care au creionat un portret despre femeia care-şi croieşte destinul într-un domeniu considerat, cu ani în urmă, apanajul bărbaţilor. 
 
Crescută la ţară, era oarecum călită, nefiindu-i deloc străine muncile câmpului. După ce i-a fost clar că vrea să fie militar de carieră, s-a hotărât să urmeze cursurile Colegiului Militar „Mihai Viteazu“ din Alba Iulia. 
 
N-a făcut meditaţii pentru admitere, iar pregătirea fizică, probă obligatorie la astfel de licee, a însemnat alergări pe uliţele mărginaşe ale satului, „să nu o vadă lumea şi să se uite la ea ca la urs, întrebându-se ce are săracul copil de fuge, oare l-or fi izgonit ai lui de acasă?“ 
 
„Eram acasă cu mama, iar defilarea militarilor a reprezentat primul contact vizual cu disciplina şi ritmul trepidant al mediului cazon. Peste puţin timp, am mers, împreună cu ea, la Centrul Militar Zonal, pentru a afla mai multe despre admitere. Faptul că am fost admisă la un liceu militar a fost un vis devenit realitate“, a povestit, pentru Presamilitară.ro, Diana Chirilă, despre începuturile carierei sale.  
 
Adaptarea la rigorile cazone ale cursurilor liceeale n-a fost uşoară, dar actualul căpitan spune că a avut parte de profesori foarte buni, care i-au motivat şi au scos ce era mai bun din ei. Oricum n-ar fi abandonat, pentru că nu se putea întoarce acasă să le spună părinţilor că a renunţat. După absolvirea liceului, era normal să urmeze cursuri universitare în domeniu, „ţinta“ fiind, de această dată, Academia Forţelor Terestre din Sibiu. A ales specializarea „Infanterie“ pentru că este locul unde pregătirea fizică este arma personală cea mai de temut, cea cu care te poţi impune.  
 

„Apreciez cu adevărat ceea ce noi avem aici, în România: pace“ 

 „M-am ambiţionat şi am încercat să fiu din ce în ce mai bună. Întotdeauna, fetele au fost percepute ca fiind mai tocilare, mai conştiincioase, considerându-se că rezistenţa la efort fizic nu este punctul lor forte. Am demonstrat că nu este aşa“, a dezvăluit Diana Chirilă. A urmat repartizarea în locurile natale, la Batalionul 634 Infanterie Mareşal Józef Pilsudski din Piatra Neamţ, în funcţia de comandant de pluton, plecând apoi în Afganistan, în 2017. 
 
Diana Chirilă, căpitan infanterist FOTO Presamilitară.ro
 
La întoarcere, a fost numită comandant de companie şi s-a reîntors în zona de război chiar în acest an. I-au rămas în minte imaginea copiilor afgani, declarând pentru sursa citată: „Copiii de acolo îşi doresc doar un simplu dascăl şi nu au parte de el. Dacă noi, aici, schimbăm adidaşii în funcţie de brand, copiii de acolo abia trag de încălţări, să nu meargă tot timpul desculţi. Dacă nouă, aici, nu ne mai place o marcă de ciocolată pentru că, între timp, a apărut alta, copiii de acolo ar da orice şi pentru o gură de apă. Privirea copiilor afgani chiar este copleşitoare“. 
 
Şi acum, după ce a trecut la o altă etapă a carierei, susţine că gândurile i-au rămas tot la „adrenalina câmpului de instrucţie“. Nu uită că Afganistanul a însemnat misiuni de luptă, pe când în ţară era vorba despre exerciţii. „Acolo, unde pericolul era la tot pasul, am putut simţi cum viaţa celor pe care îi conduceam era oarecum în mâinile mele. Aveam şi subordonaţi de vârstă cu tatăl meu, care aveau copii de vârstă cu mine, care îi aşteptau acasă. (...) Acest sentiment de responsabilitate m-a schimbat atât din punct de vedere uman, cât şi militar, făcându-mă să apreciez cu adevărat ceea ce noi avem aici, în România: pace“, conchide Diana Chirilă, căpitan infanterist. 
 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Cafeneaua turcilor cherestegii, poveşti de acum 150 de ani. Era loc de socializare, bursă a lemnului şi de plutărit
 
O româncă de 100 de ani s-a vaccinat contra COVID-19, cu a treia doză. „Am încredere în medici” VIDEO

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

Adrian Foangӑ
30.11.2021, 20:52:12

Vai de capul vostru de militari. Ne rigam sa nu avem vreodata nevoie sa luptati pe bune, ca suntati gulas.

-7 (23 voturi)
Utilizator Adevărul
1.12.2021, 02:35:58

Comentariu considerat abuziv.

Ef Ef
1.12.2021, 10:08:45

Mucles, mă Goangă! Baga-te inapoi in beciul tiraspolez din care ai aparut. Azi doar romanii vorbesc.

+2 (10 voturi)
Stefan din Nord
1.12.2021, 10:06:51

Uite asa degenereaza o armata Ingloband in randul ei o multime de muieri combatante ba unele chiar in posturi de comanda Nu sunt misogin ,femeile pot practica cu succes multe meserii ce erau mai demult apanajul barbatilor ,dar pur si simplu e de neconceput ca femeile sa participe cot la cot cu barbatii pe front la ucis soldatiii inamici . In razboi rolul lor ar trebui sa fie doar cel de a bandaja plagile celor raniti

-3 (9 voturi)
Ef Ef
1.12.2021, 10:12:16

Mai citeste istorie, nordic Stefan. De la amazoane incoace, femeile au luptat cu arma in mana, cam peste tot.

+1 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (10)

Modifică Setările