„La morminte“. De ce s-a întors un soldat german, după 40 de ani, la locul unei ambuscade plănuite de Armata Roşie în Ceahlău

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Locul luptei din Ceahlău este adus în actualitate, spre neuitare, de o cruce. FOTO: traseemontane.ro
Locul luptei din Ceahlău este adus în actualitate, spre neuitare, de o cruce. FOTO: traseemontane.ro

Ostilităţile de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial au cuprins şi Ţinutul Neamţului, o întâmplare dramatică din 1944 fiind destăinuită chiar de către un fost militar german.

Cel de-al Doilea Război Mondial şi-a desfăşurat ostilităţile şi pe teritoriul judeţului Neamţ, lupte fiind în special în 1944, când trupele germane se retrăgeau prin zona montană spre Transilvania, urmărite de cele ruseşti. 

Aşa se face că masivul Ceahlău şi localităţile de la poale încă mai poartă „urmele“ conflagraţiei, cele petrecute în anii aceeia constituind un izvor de relatări scrise sau orale. 

O întîmplare dramatică din vara anului 1944 a fost povestită cu ani în urmă, în „Monitorul de Neamţ“, de Ion Ţăranu, din Bicaz, fost director al staţiunii  Durău. 

Aşa aveam să aflăm despre clipele dramatice trăite de un soldat german, pe care soarta l-a făcut să ajungă, spre sfârşitul conflagraţiei, pe înălţimile Ceahlăului. Sursa citată relata că, în primăvara anului 1984, în virtutea sarcinilor de serviciu pe care le avea ca şef al staţiunii, a primit însărcinarea să întâmpine o delegaţie a veteranilor de război din Germania. Au fost omeniţi conform tradiţiilor româneşti în staţiunea de la poalele muntelui, după care străinii şi-au manifestat dorinţa de a urca pe Ceahlău, Ioan Ţăranu, fiind unul din cei care au însoţit grupul. 

„Ajungînd în zona «Morminte» în spatele «Stâncii lui Enescu», s-au oprit şi au început să se orienteze atent, după care unul dintre ei a început să măsoare în paşi distanţa. S-a oprit pentru a păstra un moment de reculegere, după care a aprins o lumânare şi a pus un buchet de flori pe care l-a scos din rucsac. Întrebînd prin translator care este justificarea acestor fapte, a început să-mi povestească o întâmplare petrecută chiar în acel loc, la cota 1.400 metri, dar cu 40 de ani în urmă“, declara Ioan Ţăranu. Şi a ieşit la iveală o poveste tragică, terifiantă chiar.

„Am decis să aprind o lumânare la mormântul  fratelui meu“

Învăţătorul Dumitru Luca (în stânga fotografie), este cel care a avut iniţiativa ridicării crucii. FOTO: Dan Sofronia

cruceceahl1

Germanul a povestit că, în 1944, se afla poziţionat cu şase tunuri şi un pluton de soldaţi, printre care şi fratele său, pe munte, în locul numit şi astăzi „Stânca lui Enescu“. Ei aveau misiunea să distrugă coloanele ruseşti ce se deplasau spre Transilvania, în urmărirea nemţilor, care se retrăgeau cu intenţia de a se regrupa în Ardeal sau Ungaria. 

Fiind o zonă înaltă, tunarii din masiv aveau un atu de partea lor, putând, lesne, ţine sub observaţie drumul care şerpuia în acele vremuri pe lângă albia Bistriţei. Cu ajutorul translatorului, fostul şef al staţiunii a mai aflat de la turistul german că supravegherea lor a dat roade, astfel că ruşii au făcut tot posibilul să distrugă poziţia camuflată în codrii din munţi, care le stânjenea înaintarea. 

O patrulă de cercetare s-a strecurat prin comuna Ceahlău, printr-o altă zonă a masivului şi cu ajutorul unor călăuze a descoperit locul de unde se trăgea. Apoi, în preajma locului amintit, au fost aduse, cu caii, muniţie şi mitraliere, fără ca soldaţii nemţi să sesizeze acest lucru. Ce a urmat, a aflat fostul director de la cel care a trăit pe viu drama din acele vremuri trecute.

„Cum ne cunoşteau deja programul, într-o dimineaţă, la adunarea pentru înviorare şi fixarea programului, ruşii au deschis focul, lovindu-ne în plin. Eu şi trei camarazi am scăpat cu fuga, stând ascunşi până ce ruşii au plecat. Apoi, ne-am întors şi am îngropat pe ceilaţi camarazi, după care ne-am retras spre Bicazul Ardelean. Cu greu am ajuns acasă. Întrucât anii au trecut, am decis ca înainte să mi se sfârşească zilele să mai trec odată prin locul unde consider că m-am născut a doua oară şi să aprind o lumânare la căpătâiul mormântului fratelui meu“, a spus germanul  care şi-a văzut fratele murind sub ochii săi. 

Nu se ştie exact câţi soldaţi, nemţi sau ruşi, au sfârşit în luptă, unii afirmând că au fost câteva zeci, alţii peste o sută.

Crucea ridicată de un învăţător în zona „La morminte“

Crucea a fost dedicată ostaşilor germani şi ruşi, decedaţi pe Ceahlău, la cota 1.400 metri. FOTO: Dan Sofronia

Imagine indisponibilă

Despre confruntarea de la Cota 1.400 dintre germani şi ruşi povestea şi Dumitru Luca, fost primar al comunei Ceahlău, ofiţer de profesie, dar care a ales să se dedice şcolii, devenind învăţător în satul natal. De altfel, el şi alţi doi consăteni erau la originea unei inţiative creştine de apreciat, ridicând în 2009, în punctul „La morminte“, o cruce cu o placă comemorativă pentru ostaşii care şi-au dat viaţa. 

Învăţătorul spunea că nu a contat deloc că victimele nu erau români, ci ruşi şi nemţi, fiind motivat nu de naţionalitatea sau religia lor, ci de faptul că atâtea suflete s-au stins în acel loc. 

„Toate costurile le-am suportat eu, dar nu e important. Important e că mă simt mulţumit, satisfăcut, faţă de cei care trebuiau să se ocupe de acest lucru. Se uită şi este păcat. E o recunoştinţă să ridici o cruce, ca un omagiu adus celor ce au luptat pe front. Este ca o troiţă mai mică“, spunea fostul primar. 

Iar amplasarea crucii nu a fost un lucru tocmai uşor. Dumitru Luca a întâmpinat oarecare împotriviri din partea localnicilor şi a autorităţilor. Parte din săteni nu au fost deranjaţi, unii s-au opus, dar Dumitru Luca a ştiut să-i lămurească. A mers la biserică şi le-a vorbit despre credinţă. 

„Nu are importanţă că e rus, că e neamţ, acolo au murit peste 100 de suflete şi eu de asta am făcut crucea. Am fost la biserică şi le-am spus celor prezenţi, mai ales celor care se opuneau că atunci când săpam groapa pentru cruce parcă se auzeau din mormânt voci care spuneau: «Iertaţi-ne, nu noi am vrut război!». Nişte bătrâni au început să plângă. Cei care au sfârşit aici erau şi ei oameni. Iar lumea trebuie să ştie ce s-a întâmplat, că altfel se uită şi-i păcat“, rememora dascălul din Ceahlău.

Pe aceeaşi temă:

REPORTAJ Tradiţii seculare care pier. Cositul şi adunatul fânului, coşmarul de pe Valea Bistriţei: „Noi am îmbătrânit“

Biserica seculară salvată din apele lacului Bicaz. Unde poate fi vizitată capodopera acum

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite