Născut în aceeaşi zi şi acelaşi an cu Regele Mihai. Întâlnirea din Crimeea: „Mi-o zâmbit şi m-o sărutat pe frunte“

Neculai Brocea, din Bicaz, şi fostul rege al României, Mihai I, s-au născut amândoi pe 25 octombrie 1921. Peste ani aveau să se vadă de două ori, în Crimeea.

Destinul a făcut ca pe 25 octombrie 1921, în colţuri diferite ale României Mari, să se nască doi băieţi. Unul într-un cătun uitat din Munţii Neamţului, la Potoci, aproape de Bicaz, iar altul la Sinaia, în familia regală a României. 

Este vorba despre Neculai Brocea şi Mihai I, cel ce avea să devină regele României. 

Aşadar, pe 25 octombrie văleat 1921, se năştea Neculai Brocea, fiul Anei lu' Brocea, o fată mândră de sub poale de

Ceahlău, îndrăgostită de flăcăul Neculai Baltag, din Potoci. 

Soarta a făcut ca iubirea celor doi munteni să nu sfârşească printr-o căsătorie, aşa cum ar fi trebuit să fie, astfel încât băiatul a crescut numai cu mama şi bunicii. Deşi cu o soartă potrivnică în copilărie, de Neculai Brocea s-au legat lucrurile bune în viaţă, el având ce povesti despre câte i-au fost date să trăiască şi-n „civilie“, şi pe front, şi în perioada comunistă. 

„Viaţă zbuciumată de muncă la pădure, ani buni de război în linia-ntâi şi apoi comuniştii“, îşi aducea aminte, dând impresia că-i pare rău de timpul trecut prea repede. 

„Soarta mea se leagă într-un fel de cea a regalităţii României. Şi să vă spun cum. Prima dată, prin 

faptul că bunicul, Mihai Brocea, ca ostaş în Regimentul 15 Dorobanţi, a luptat alături de Prinţul Carol la Plevna, tatăl de drept, Neculai Brocea, sergent major, a luptat în Primul Război Mondial, la Mărăşeşti,

alături de Ferdinand I, iar eu, alături de tatăl vitreg Petrea Başa, am luptat în cel de-al Doilea Mondial sub Regele Mihai I. Apoi, avea să-mi spună mama că Regina Elena a vrut să mă înfieze când eram mic“, rememora veteranul de război. 

Din cele spuse de el, mama regelui a aflat că la Bicaz, acolo unde era unul dintre Domeniile Coroanei

României şi unde venea destul de des, era un copil născut în aceeaşi zi şi acelaşi an cu fiul ei. De ce nu s-a mai petrecut înfierea, puţin probabilă din cauza rigorilor unei familii regale, nu ştia nici Nicolae Brocea: „Nu ştiu cum i-am părut ei atunci când o venit la şcoala din Bicaz în vizită şi m-o văzut în clasă“. 

Veteranul îşi mai amintea de întâlnirea de pe frontul de Est cu regele Mihai I şi cu mareşalul Antonescu: „Am avut onoarea, de două ori, să dau ochii cu Majestatea Sa. La Sevastopol, unde batalionul nostru, 13 Vânători de Munte, a înfipt primul drapelul românesc în vârful stâncii, ca semn al victoriei şi a doua oară, tot în Crimeea. Acolo am avut cinstea să fiu sărutat pe frunte de Regele Mihai şi bătut pe umăr de Mareşalul Antonescu. Asta, pentru că atunci când regele a întrebat cine este născut pe 25 octombrie, eu, mândru, am făcut un pas în faţă. Mi-o zâmbit şi m-o sărutat pe frunte“.

Încorporat la cerere, veteran şi drepturile refuzate

Cât priveşte soarta sa, despre care spune că s-a legat într-un fel de cea a Regalităţii României, ea a fost una ca mai toate rezultate din condiţia de om simplu, născut într-o familie modestă.

Până la încorporare, a lucrat ca sortator de cherestea la depozitul Domeniului Coroanei Bicaz, iar după război prin exploatări forestiere, la fasonat şi corhănit de buşteni. În 1950 a făcut şcoala de maiştri la Vatra Dornei şi a refuzat însă să fie membru de partid pe motiv că nu-şi trădează „Sfânta Cruce“, pentru care a luptat în război, înrolându-se voluntar 

„La plecarea pe front am jurat că voi apăra pământul României şi Sfânta Cruce, iar comandantul ne-a spus că cine va face «înainte» va fi decorat, cine va face «înapoi» va fi împuşcat. Nu m-am făcut de ruşine“. 

Cât priveşte prima „lecţie“ despre ce avea să însemne frontul, povestea lui e fantastică. „După ce am fost repartizaţi pe companii, ni s-au dat efecte militare. Înainte de a le îmbrăca, am stat şi am cârpit la ele. Unele vestoane, pantaloni şi mantale erau găurite de gloanţe şi pline de sângele celor ce-şi pierduseră viaţa. Când le cârpeam şi curăţam, ne gândeam la ei şi ne dădeam seama că asta ne

aşteaptă şi pe noi. Cu inima împietrită, juram în gând că-i vom răzbuna. Asta, zic eu, că a fost prima lecţie de patriotism trăită înainte de a primi botezul focului“, relata munteanul din Bicaz, continuând:

„Am trăit fapte mari, atât eu, cât şi strămoşii mei, care deşi păreau că o să mă facă un om fericit peste vreme, n-a fost să fie. Din toate, cel mai rău îmi pare că am cerut de bună voie să fiu încorporat şi să plec la război, gândind, aşa cum au gândit mulţi românii atunci, că, luptând pentru ţară, voi căpăta drept recunoştinţă o palmă de pământ“. 

Neculai Brocea se referea la faptul că, după 1990, trebuia să primească o suprafaţă de teren conform legii reconstituirii dreptului de proprietate pentru veteranii de război, dar nu a putut intra în posesia ei.

Despre Domeniul Coroanei Bicaz

Palatul regal din Bicaz. FOTO: imagoroumaniae

Domeniile Coroanei României reprezentau un fond de proprietăţi ce asigurau susţinerea economică a Curţii regale şi au fost înfiinţate printr-o lege din 9 iunie 1884, la iniţiativa lui Ion Brătianu. 

Însumau 129.989 hectare, împărţite astfel: în judeţul Suceava - Mălini - 27.405 ha; Borca - 17.871; Sabasa şi Farcaşa - 3.955 ha (ultimele trei localităţi sunt din Neamţ, dar aparţineau atunci de judeţul vecin); în Neamţ - Bicaz - 13.224 ha; în Vaslui - Dobrovăţ -  6.300 ha; în judeţul Râmnicu-Sărat: Domniţa - 5.487 ha; în Brăila - 6.367 ha; în Prahova - Gherghiţa - 2.900 ha; Clăbucetul cu Caraimanul - 1.953 ha; în Dolj - Sadova - 19.353 ha şi Segarcea - 11.800 ha, iar în Ilfov - Cociocul - 3.674 ha. 

Revenind la Bicaz, cum aici s-a stabilit să fie sediul Administraţiei Domeniului, acest lucru a impus începerea unor lucrări de amenajare şi construire a unor obiective de primă importanţă pentru buna desfăşurare a activităţilor ce aveau să urmeze: Palatul regal (actualul sediu al primăriei), teatru, farmacie, baie populară, brutărie, moară, darac, un dinam de 110V şi 25KV acţionat de apă, care asigura alimentarea cu energie electrică a zonei centrale, primăria, cancelaria, biroul telegrafo-poştal, locuinţe pentru personalul din administraţie. 

Lucrările pomenite au influenţat populaţia zonei, care a început să-şi construiască locuinţe mai mari, arătoase, în locul celor joase, cu fereste mici, schimbând în acest fel aspectul de până atunci al localităţii. 

În timpul refugiului din Primul Război Mondial, Regele Ferdinand a stat o bună perioadă la Bicaz şi a aşteptat marile victorii de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, care au permis crearea României Mari. Ignacy Moscicki, preşedintele Ploniei şi o parte a guvernului său au fost oaspeţii Domeniului Regal Bicaz, după ce Germania nazistă a ocupat ţara, în 1939.