Piatra Neamţ

articolul anterior articolul urmator

Păţaniile marelui Caragiale din perioada în care mergea în inspecţii prin şcoli. „La proşti trebuie meşteşug, nu glumă“

9
29 Oct 2016 04:02:07
Autor: Florin Jbanca
I.L. Caragiale FOTO Wikipedia
I.L. Caragiale FOTO Wikipedia

Pentru o scurtă perioadă, între 1881 şi 1882, I.L. Caragiale a fost revizor şcolar pentru judeţele Neamţ şi Suceava. Peste ani, Nenea Iancu i-a povestit lui Octavian Goga o întâmplare haioasă pe care a trăit-o în acele vremuri.

În lucrarea de memorii „Din trecutul oraşului Piatra-Neamţ”, publicată de Dimitrie Hogea, fost primar al urbei de la poalele Pietricicăi (1914-1918), sunt cuprinse şi câteva amintiri legate de activitatea lui I.L. Caragiale în Neamţ.
 
La vârsta de 30 de ani, Caragiale a fost numit, prin decret regal, revizor şcolar pentru judeţele Baia (Suceava) şi Neamţ, cu reşedinţă la Piatra Neamţ. Deşi mandatul era pentru patru ani, Caragiale a activat doar în perioada 1 octombrie 1881 - 28 februarie 1882.
 
„Atunci l’am văzut şi cunoscut întâia oară. Era tânăr, de vre-o 30 ani, voinic şi chipeş. Cu lumea intelectuală de la noi, n’a prea avut multe legături de prietenie, căci în scurtul timp cât a funcţionat ca revizor şcolar, era mai mult pe drumuri”, amintea D. Hogea în lucrarea sa.
 

Cu şampanie, în vizită la deţinutul Goga 

 
Deşi a activat o scurtă perioadă ca revizor şcolar în nordul Moldovei,  Caragiale a rămas cu multe amintiri din acele vremuri. După aproape trei decenii, în urma unei vizite pe care i-a făcut-o lui Octavian Goga, aflat în detenţie la penitenciarul din Seghedin, Nenea Iancu i-a povestit o întâmplare haioasă petrecută în anii în care era revizor şcolar la Neamţ. 
 
Episodul a fost făcut cunoscut apoi de Goga, în lucrarea „Amintiri despre Caragiale”.  
 
„La Seghedin, în închisoarea unde ispăşeam o pedeapsă ungurească, acolo l-am văzut ultima oară”, mărturisea Octavian Goga despre întâlnirea cu Nenea Iancu. Aflat la Berlin, Caragiale îi trimitea zi de zi cărţi poştale, telegrame sau pachete cu cărţi nemţeşti, iar într-una din zile (martie 1911) a venit personal să stea de vorbă cu scriitorul întemniţat.  
 
„... Uite, ţi-am adus nişte merinde şi două sticle de şampanie, să le bem noi laolaltă aici în Kecskemet, la magyar kiralyi allamfoghaz (Închisoarea regală maghiară de stat), mă rog frumos...”
 
Cu un an înainte de a muri (9 iunie 1912), la vârsta de 59 de ani, Nenea Iancu era descris de Goga „mai tânăr ca oricând”. 
 
„Se plimba de-a lungul odăii cu paşi lungi, se oprea câteodată, îşi potrivea ochelarii de după care strălucea acelaşi neastâmpăr al ochilor cu sclipiri de oţel şi vorba lui era vechea împletitură de fulgere cari cădeau tumultuos ca totdeauna”.
 

Pilda cu iapa nărăvaşă 

În cele trei ore în care a fost în vizită, Caragiale i-a povestit lui Goga şi un episod din vremea în care era revizor şcolar la Piatra Neamţ.
 
„Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam la inspecţii călare ... Avea popa o iapă murgă ... Zic, <să mi-o dai, părinte, dimineaţa> ... Popa zâmbea. <Prea bucuros, domnule Iancule>. Şi-am plecat ...” 
 
Nenea Iancu avea însă destul de mult de furcă în a stăpâni iapa, după cum el însuşi povestea:  
 
„Cât m-a zolit iapa ceea, mă ... Oricum dam din căpăstru ieşea rău ... N-o puteam cârmui nicidecum...”
 
La revenirea din inspecţie, Caragiale a purtat un dialog spumos cu preotul de la care împrumutase iapa, redat în amintirile lui O. Goga: 
 
„M-am intors la vreo doua ceasuri tot apă:
- Părinte, cât face iapa asta?
- Face zece galbeni!
- Ei, pui d-ta cinci, să pui şi eu cinci, s-o tăiem, a-n asta-i om... ”
 
Proprietarul iepei nărăvaşe i-a dat lui Caragiale şi soluţia pentru a o putea stăpâni şi conduce pe drumurile lungi din inspecţii:
 
„Ba să n-o tăiem, domnule Iancule, mai bine să-i învăţăm năravul ... Ştii ce? Când o încaleci şi ajungi la o răspântie, dacă vrei să apuce la stânga, tu să tragi de frâu la dreapta ... Da' să tragi cumplit, auzi ... Să vezi c-o ia la stânga ... ” 
 
Caragiale a menţionat că i-a urmat sfatul preotului, iar concluzia sa a fost:

„Ei vezi, la prost, trebuie meşteşug, nu glumă ... Ascultă-mă ...”

 
Povestea lui Caragiale s-a vrut o pildă pentru prietenul ajuns în închisoare în urma articolelor publicate de Goga în revista „Ţara noastră” unde a adoptat o poziţie critică faţă de exploatarea la care erau supuşi ţăranii din România şi faţă de guvernanţii de atunci. 
 
„Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu proştii, că te răpun ... Ce crezi tu, pe urma cui am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi infige capul în pământ ca struţul, ridică spatele şi trec pe deasupra lui toate curentele ... Nimic mai greu decât să cârmuieşti proştii ... Ei au un instinct de împotrivire organică”.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

9 Comentarii

Lica Mosu
29.10.2016, 07:27:52

@ Autor. Daca i-ai trimite articolul si lui ...Stan (V. - ,,generalu' " !) si la f. muuuuuuulti invatatori si profesori...dar ,mai ales, candidatilor la... ,, perlementari" !!! PS ,,Cum poate face un elev ,,destept" un invatator ?profesor prost ??!!"

0 (2 voturi)
Filon Aurel
29.10.2016, 10:29:08

Ma intreb si va intreb,dragi jurnalisti,va informati si din alte surse in afara de Wikipedia pt a va redacta articolele???Pentru ca ceea ce faceti dumneavoastra nu numai ca nu se cheama jurnalism dar poate sa fie numit amatorism si incultura!!!Draga domnule,O.Goga nu a fost inchis la Seghedin pt ca a scris despre situatia taranilor din Romania ci pt ca a scris despre situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungar.Faptul ca cel care a redactat articolul din Wiki(pe care l-ati copiat mot-a-mot) a spus o monstruozitate nu inseamna ca-l preluati ca pe un academician.Informati-va!!!!Cautati surse inainte sa preluati aceleasi minciuni!!!!Cititi articolul lui Caragiale,"Situatie penibila",inainte sa scrieti articolul!

+4 (4 voturi)
Filon Aurel
29.10.2016, 10:30:11

Apărut în Universul, 1 Ianuarie 1910, semnat: Caragiale; neretipărit. Guvernul maghiar a ținut să facă de anul nou încă o mare bucurie și o deosebită cinste Românilor. Tânărul nostru poet laureat Octavian Goga, aflându-se într-un otel al cunoscutelor băi Sf. Luca din Budapesta, a fost ridicat de poliție și dus la temnița ordinară, unde l-au închis între vinovații de drept comun, care-și așteaptă acolo judecata și osânda. Iată, pe scurt, după gazetele românești de dincolo, cum s-au petrecut lucrurile. În ziua de 1 Ianuarie la ora 2, se pomenește Goga cu o vizită: — Sunt Sugo Ferencz, agent de poliție. — Și ce poftești? — În numele legii, te arestez! — În virtutea cărui mandat? — În virtutea telegramei acesteia! Și agentul puse sub ochii lui Goga o telegramă a judecătorului de instrucție de pe lângă tribunalul din Cluj, care-i ordonă arestarea prin poliția din Sibiu, telegramă transmisă de acolo poliției din Budapesta. — Dar care e motivul arestării mele? — Nici un motiv nu cunosc, răspunde agentul. Eu cunosc numai ordinul de arestare și atâta tot. Dumneata ești Octavian Goga, eu trebue să te arestez! — Atunci, zice arestatul, duceți-mă acasă la Sibiu, unde sunt urmărit, să comunic familiei mele ce mi se întâmplă și să aflu de ce sunt învinovățit! — Asta nu se poate! Și fără mai multă vorbă de deslușire, e dus omul la temnița preventivă. Acolo, directorul, care, pe cât se vede are și el în deosebi instrucțiuni, luându-l în primire, îi spune că a doua zi seara va fi escortat prevenitul cătră Cluj.

+4 (6 voturi)
Filon Aurel
29.10.2016, 10:31:01

Și-n adevăr — după o noapte petrecută într-o celulă strâmtă, pardosită cu cărămizi, fără sobă, și având drept pat o laviță acoperită cu cergă — a doua zi, cu trenul accelerat de la 9 și 10 seara, este pornit subt bună pază cătră capitala Ardealului, unde-l așteaptă o gazdă și un culcuș tot atât de convenabile. De ce oare să se fi făcut vinovat bunul nostru poet? Ce crimă așa de grozavă o fi săvârșit ca să merite atâta asprime? Până acuma nimeni nu poate răspunde în mod precis la aceste întrebări. Dar iată cel puțin ce se bănuiește. Goga a fost proprietarul-editor al unei publicațiuni săptămânale, „Țara noastră”, care apărea pân' acu câteva luni la Sibiu, unde chiar locuește el. Redactorului responsabil al acelei foi, anume Dumitru Marcu, îi intentase parchetul local mai multe procese de presă. Până să vie prevenitul în fața justiției, a dispărut și „Țara noastră” și el, sărmanul redactor responsabil s-a dus pe lumea cealaltă, unde desigur va fi judecat cu mai multă blândețe decât după legile și datinile maghiare. Dumitru Marcu a murit mai zilele trecute. Asta se-vede l-a supărat foarte adânc pe d. procuror maghiar, așa că nu se putea lăsa fără a găsi numaidecât o mângâiere pentru pierderea suferită, și astfel, dacă a murit Marcu, trăiască Goga! Acesta e lăsat să plece din orașul de provincie unde este statornic, unde-l cunoaște toată lumea, unde-l știu toate autoritățile publice ca pe un cetățean de seama-ntâia. La plecarea lui de-acasă, nu pornește cumva tiptil; din contra, e condus de atâția prietini cu vesele manifestațiuni simpatice la gară. Merge, precum tot orașul știe, în capitala regatului maghiar, să se instaleze pentru o cură regulată într-un stabiliment de băi de primul rang. Stă acolo câteva zile; primește acolo corespondență de la familia lui, ba chiar de la [o] autoritate administrativă oarecare — și tocmai apoi, d. procuror de la Cluj telegrafiază poliției din Sibiu, ca aceasta să telegrafieze celei din Budapesta, să-l lege cot la cot pe Goga, ca pe un osândit fugar, dacă Dumnezeu l-a scăpat pe Marcu, și să-l aducă pe cel viu în locul celui mort, la Cluj, fără altă deslușire.

+3 (5 voturi)
Filon Aurel
29.10.2016, 10:31:51

Cu privire la aceasta, „Lupta”, organul național român din Budapesta, care are și el acuma pe spete al nu știm câtelea proces de presă, zice cu multă melancolie: „Patru sunt treptele schingiurii libertății de presă în Ungaria. Din treaptă-n treaptă, trebue să răspunză, pentru fiecare cuvânt tipărit, întâi autorul; dacă acesta nu se poate descoperi, redactorul responsabil; în lipsa acestuia, editorul; și când nici acesta nu poate fi-nhățat, vine tipograful la rând. Mai cuminte ar fi, pentru mai mare siguranță a Statului, să dea ordin strașnic lui Dumnezeu sfântul ca să nu sufere pe globul maghiar speța asta primejdioasă...” Și să se observe bine că în cazul de față redactorul responsabil a fost găsit și că nu a scăpat din mâna justiției maghiare prin dosire, ci numai după porunca lui Dumnezeu! Sunt foarte frumoase legile maghiare, și foarte omenoși maghiarii însărcinați cu paza și aplicarea acestor legi așa de liberale — n-avem ce zice... Oricum ar fi însă, nu e în dreptul nostru nici în dorința noastră să ne amestecăm în afacerile Statului vecin... Și totuși... Totuși, naște o întrebare... E oare bine că se poartă așa de aspru și de vitreg Maghiarii cu concetățenii lor Români? Firește, punem întrebarea, nu dacă e bine pentru Maghiari; ci dacă e bine pentru noi, pentru regatul nostru. O fi asta bine sau rău pentru Statul vecin, nu putem spune sigur, și de altminteri asta nici nu ne privește pe noi — deși înclinăm a crede că e rău chiar pentru Statul vecin, fiindcă un Stat unde trăiesc mai multe rase, în proporție numerică nu prea covârșitoare de la una la alta, pe altă cale decât a violenței, nu poate folosi mult din învrăjbirea lor, împinsă sistematic de el însuși până la limitele răbdării unora, prin îngăduirea ba chiar asmuțirea samavolniciei altora. Punem așadar întrebarea numai și numai din punctul nostru de vedere: e bine pentru Statul român că se poartă Maghiarii așa de aspru și de vitreg cu concetățenii lor conaționali ai noștri? Și fără înconjur răspundem că nu, nu e bine deloc. Să ne-nțelegem — fără fraze sentimentale; la o parte orice sentimentalism, care n-are ce căuta în politică — să vorbim liniștit numai de interesele practice și cât se poate mai scurt și mai lămurit.

+3 (5 voturi)

Vezi toate comentariile (9)