Autorul lucrării „Andruşcă, pastel“: „Figura lui tâmpă de ticălos ambiţios pune probleme picturale mari“

Ministrul Economiei, Dănuţ Andruşcă, a fost temă de inspiraţie pentru un artist plastic care i-a făcut un portret.

Ministrul Economiei continuă să fie una din ţintele predilecte ale glumelor şi ironiilor venite din diverse domenii ale societăţii româneşti. Propulsat de liderul PSD Neamţ, Ionel Arsene, până la nivel de membru al Guvernului, Dănuţ Andruşcă atrage prin comportament reacţii critice şi chiar de compasiune. 

Recent, chiar unul din colegii de partid, senatorul Adrian Ţuţuianu (preşedintele PSD Dâmboviţa) l-a luat în colimator pe ministrul Andruşcă: „Acest ministru este atât de prost încât nu poate asculta mai mult de 5 minute când vorbeşte cineva cu el. Şi are legătură cu economia următoare: a avut o vulcanizare“, conform unei înregistrări difuzate de România Tv.
 

Mai nou, demnitarul de la Economie a devenit interesant şi pentru o lucrare artistică. Tabloul intitulat „Andruşcă, pastel“, realizat de portretistul nemţean Victor Sorin Ploscaru, a stârnit reacţii diverse pe pagina de socializare unde a fost postat zilele trecute.

„Nu te poţi limita la a portretiza numai oameni frumoşi sau agreabili. Eu mă străduiesc să învăţ a picta caractere, tipologii şi naturi umane. Pe Andruşcă nu l-am măgulit deloc: figura lui tâmpă de ticălos ambiţios pune destul de mari probleme picturale. Şi asta a fost o provocare“, a mărtusit autorul lucrării, răspunzând unui reproş („Irosiţi talentul pe cine nu merită!“). 

„Oximoronic vorbind, pare o lichea nevinovată“, l-a calificat autorul lucrării pe Andruşcă. Pentru a mai atenua valul de comentarii deloc măgulitoare la adresa subiectului tabloului, artistul a ţinut să vină însă şi cu o precizare:  

„Aş vrea, totuşi, să atrag atenţia multora că aceasta este o lucrare artistică. Dacă vedem un tablou cu brazi şi râuri, nu ne apucăm de vorbit despre cherestea şi hidrocentrale. Nu cădeţi, vă rog, în derizoriu!“.

Părerile despre operă, expuse la secţiunea comentarii, sunt fie abrupte („natură moartă cu tembel“; ,,Prostia întruchipată”), fie în cheie ironică („Portretul e senzaţional, surprinde esenţa“); „E o parodie la <Carul cu boi>, e numai un bou rămas de car, rătăcit şi speriat de postură şi funcţie“!; „Personajul cu pricina, vorbeşte în această imagine??? Deja este înnobilat cu o calitate…“).