Sfântul Dumitru, în tradiţia populară a românilor. Cum a fost ispitit de diavol şi de ce s-a izolat de oamenii păcătoşi

Moaştele Sfântului mare mucenic Dimitrie, din biserica de la Salonic FOTO: ziarullumina.ro

Conform unei poveşti care circula în urmă cu 100 de ani în zona Moldovei, Sfântul Dumitru ar fi avut o viaţă solitară, cu excepţia unui episod în care a avut ocazia să vadă cât de păcătoşi sunt oamenii.

În hagiografia (ramură a teologiei care se ocupă cu vieţile sfinţilor) populară a românilor, Sfântul Dumitru era prezentat ca un cioban care avea o turmă în mijlocul unui codru mare şi nu ştia că pe pământ mai existau şi alţi oameni. Povestea, prezentată în revista de folclor Şezătoarea (nr. 8-10 din anul 1899), sub semnătura lui N. Trofin, spune că ciobanul se ruga lui Dumnezeu după un ritual ciudat:

„Când se ruga lui Dumnezeu, se ducea la o cioată, şi sărind de trei ori zicea: <aceste sunt a tale Doamne>, şi mai sărind şi a patra oară zicea: <asta este a mea Doamne>. Apoi se ducea după turmă“

Într-o noapte, ciobanul a visat că pe pământ mai sunt şi alţi oameni, şi a doua zi a plecat să dea de ei. Povestea spune că se nimerise ca ziua în care s-a hotârât să-i caute pe oameni să fie o sfântă zi de duminică. Fiind credincios şi fără păcate, în drumul său ciobanul mergea „de-a dreptul“, adică peste ape, fără să se ude, şi peste prăpăstii, fără să cadă în ele. 

„În sfârşit a ajuns într-un sat. El văzînd că mai mulţi oamenii se bagă într’o casă şi nu mai ies, a întrebat pe unul că ce casă-i aceea. Acela i-a răspuns că-i biserica“.

Curios să vadă ce se întâmplă în biserică, ciobanul a intrat şi el. Numai că a rămas uimit văzând că oamenii purtau în spate un fel de desagi (gamueţe), drept pentru care şi-a umplut la rândul său un sac cu paie şi l-a pus în spate, ca să fie şi el în rând cu ceilalţi oameni şi a intrat încărcat astfel în biserică.

„Oamenii îi zicea să lepede sacul, ş-apoi să intre în biserică: dar el îi întreba că ei de ce nu-l leapădă. Oamenii credeau că-i nebun“, spune povestitorul care traduce astfel reacţia faţă de cioban:

„Ceea ce vedea ciobanul la oameni erau păcatele lor. El le vedea, dar oamenii nu, căci erau păcătoşi“.

Ispita diavolului

Povestea spune că în timpul slujbei, toţi bărbaţii şi femeile râdeau şi vorbeau în şoaptă. În schimb, ciobanul era singurul care avea o atitudine de sfânt în biserică, lucru care nu-i convenea deloc diavolului. 

„Într-o strană şedea diavolul şi-i însemna pe toţi acei care rîdeau şi şopteau în biserică. Da’ el văzînd că ciobanul nu face nimica şi n-are să-l poată însămna, o apucat cu dinţii o pele de bivol şi trăgînd o dată, scapă una...Nime n-o auzit şi nime n-o văzut: da ciobanul văzînd şi auzind o rîs“  

Căzând pradă ispitei, ciobanul a fost însemnat de diavol pentru că a râs în biserică. Păcatul comis în biserică a avut efect asupra ciobanului pe drumul de întoarcere spre stâna din codru. 

„Când s-o întors înapoi şi trecea peste rîpe, se cufunda pînă la genunchi şi în apă intra până la glezne. El văzînd c-o greşit înaintea lui Dumnezeu, s-o hotărît să nu mai easă la lume, că-i plină de păcate“  

Finalul poveştii spune că după mulţi ani, oamenii l-au găsit pe cioban mort în stână, dar fără ca trupul să-i fi putrezit. 

„Apoi l-o îngropat şi în locul stînei o făcut o biserică; ear pe dînsul l-o cinstit ca pe sfînt, după cum este şi astăzi“, încheie N. Trofin povestea pe care a cules-o de la Enache Ciobanul, un locuitor din satul Ghergheleu (judeţul Vaslui).  

Cine a fost Sfântul Dumitru 

Conform tradiţiei creştine, Sfântul Dumitru (Dimitrie) a trăit în perioada împăraţilor romani Maximian (Marcus Aurelian  Valerius Maximianus Herculius) şi Diocleţian (Gaius Aurelius Valerius Diocletianus), la sfârăitul secolului III şi începutul secolului IV d.H.r.

Se născuse în Tesalonic şi era fiul voievodului din cetatea Solunului. În timpul unei incursiuni a împăratului Maximian la Tesalonic, Dumitru a fost prins şi întemniţat pentru că era vestit în dreapta credinţă. 

„Un oarecare tânăr creştin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniţă, îi zise: <Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine>. Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: <Şi pe Lie vei birui şi pentru Hristos vei mărturisi>. Deci luând Nestor îndrăzneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie şi-i puse semeţia lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul ruşinându-se, s-a mâhnit şi s-a mâniat“, conform calendar-ortodox.ro.

Împăratul a trimis atunci ostaşi şi le-a poruncit să-l străpungă pe Dimitrie cu suliţele în temniţă, iar după moarte sfântul a facut minuni şi tămăduiri.