VIDEO Piramida holografică, misterul care a umplut Ceahlăul de curioşi. „Am venit pe urmele civilizaţiei geto-dacice“
0
Masivul Ceahlău a fost magnet pentru sute de oameni, urcaţi pe munte pe data de 6 august să asiste la fenomenul piramidei holografice care se proiectează la răsăritul soarelui.
6 august, ora 1 noaptea. Parcarea din staţiunea Izvorul Muntelui, una din porţile de intrare în traseele din Parcul Naţional Ceahlău este atât de agitată cum n-a fost în nici o zi din an. Un furnicar de maşini şi de turişti care foiesc de colo-colo ca nişte mineri în abataj, cu lămpile frontale obligatorii pentru urcarea spre vârful Toaca.
„Piramida! Vrem să vedem piramida!“, se aude pe buzele tuturor. Maşini de Neamţ, Bacău, Iaşi, Bucureşti, altele cu număr de Italia abia au loc în parcarea generoasă.
Nu-i timp de stat la palavre, toţi sunt cu ochii pe ceas: fiecare vrea să ajungă pe Toaca, la cota 1904 metri, acolo unde, la ora 6 răsăritul va produce minunea: piramida holografică tridimensională.
Primele îndoieli
Urcuşul se face în şir indian, fără multă vorbă. Se aud doar răsuflările sacadate şi întrebarea care revine obsesiv de la cei care ajung pentru prima dată pe traseele de pe Ceahlău: „Cât mai avem până ajungem?“
După circa două ore şi jumătate de urcuş susţinut, în partea dreaptă se întrezăreşte vârful Toaca. Imaginea e copleşitoare: două râuri de lumină curg invers, spre vârf, iar piscul parcă are o coroană luminată. Deja mulţi au ajuns deja şi teama că va fi greu să mai găseşti loc îi zoreşte şi mai mult pe cei din vale.
La cabana Dochia nu se stă decât preţ de un ceai, după care urmează ultima etapă până la destinaţie. În jurul orei 5 se crapă de ziuă, iar lanternele nu mai sunt de trebuinţă. Ultima sforţare se face după cabana meteo, printr-un grohotiş sâcâitor. Sus, locurile bune sunt deja ocupate, dar…totul depinde de un amănunt: cum va fi răsăritul.
„N-o să se vadă nici o piramidă, e prea înnorat la răsărit“, cobeşte cineva din mulţimea care s-a întins pe coastă în aşteptarea fenomenului.
Dintr-o privire, se pot estima cel puţin 500 de oameni adunaţi pe vârf, dacă nu şi mai mulţi.
Ora 6.00. Soarele se lasă aşteptat şi strecoară îndoiala în inima tuturor. Plafonul de la răsărit împiedică globul să-şi facă treaba pentru care a venit atâta lume pe munte. Mulţimea e aşezată strategic cu faţa spre apus, acolo unde ar trebui să se vadă cele trei umbre care formează o piramidă tridimensională. Alţii se uită spre est, şi se roagă ca soarele să risipească dâra de negură de pe linia orizontului.
Printre ei, un grup de 22 de turişti francezi, care fotografiază la foc automat răsăritul. Nu toţi cunosc istoria piramidei, dar Fred (35 de ani), a venit tocmai din Paris pentru că e fascinate de astfel de poveşti:
„Am venit în România pentru a merge pe urmele civilizaţiei geto-dacice. Am fost la Sarmisegetuza, acum suntem aici, pe Ceahlău unde am auzit ceva şi despre această piramidă şi suntem impresionaţi de câtă lume a venit doar pentru aşa ceva. Am auzit şi de tunelurile subterane care ar fi aici, iar mâine vor pleca spre Bucegi, pentru că am auzit că ar fi astfel de tuneluri şi acolo“
Fred (stânga) şi doi intre prietenii francezi au venit de la Paris pe Ceahlău FOTO: Florin Jbanca
Chiar pe borna din vârf a muntelui s-a format un ciorchine uman, de vede treaba, cei mai matinali turişti. Sub ei, pe gardul care împrejmuieşte aparatele meteorologilor sunt atârnate două steaguri ce reprezintă vremuri diferite: Dacii Liberi sunt prezenţi pe un drapel tricolor, iar câţiva metri mai încolo un om şi-un câine păzesc un mesaj pentru guvernanţii de azi şi de mâine: „Moldova vrea autostrada Iaşi- Târgu Mureş“.
În acest timp, minutele trec în zadar, pentru că soarele nu are forţa să spargă norii. Şi devine clar, că odată cu scurgerea timpului, anul acesta piramida nu se va forma.
„E a şaptea oară când vin, de şase ori am văzut-o, acuma nu, pentru că nu a ieşit soarele. Explicaţii nu sunt, de aia şi vine toată lumea aici, este o piramidă, un con de umbră parcă este desenată cu rigla, perfect laturile. Nu pot fi discutat de la ce este, e clar că e puterea lui Dumnezeu. E o încărcătură pe care o simţim cu toţii, că muntele Ceahlău de fapt asta este…“, clarifică lucrurile Ilie Niţă din Bucureşti.
Omul spune că de regulă, piramida se vedea în jurul orei la 6.20.
Ilie Niţă vorbeşte despre piramida de pe Ceahlău
Ioan Moţ, de loc din Arad, fost profesor de matematică, este poate singurul care nu înţelege agitaţia din jurul lui:
„Am fost aproape în toţi munţii României. Ceahlăul e un munte frumos, dar nu e chiar aşa de greu ca Piatra Craiului de exemplu. Ceahlăul a fost un fel de piramidă şi este muntele în jurul căruia s-au adunat din vechime oamenii acestor locuri. A fost pavăză, a fost loc de refugiu“, spune falnicul bătrânel care la vârsta de 78 de ani a urcat încă o dată Ceahlăul.
Ioan Moţ, fost profesor de matematică, un împătimit al muntelui FOTO: Florin Jbanca
În jurul lui, dezamăgirea e mare, dar nu e o tragedie. Şi la anul va fi 6 august.
Ce este piramida holografică
Mihai Marin este unul din fotografii din Neamţ pasionaţi de misterul piramidei holografice care se produce an de an, în august, pe vârful muntelui Ceahlău. Acesta a făcut observaţii şi a studiat fenomenul începând din anul 2003.
„Este vorba de o suprapunere a minim 4 umbre date de formaţiunile reliefului zonei. În jurul datei de 6 august dimineaţa, vârful Toaca, ce are forma de piramidă regulată cu baza pătrat, sub radiaţia soarelui dinspre est formează umbra unui triunghi isoscel, ca în oricare dimineaţă senină din an. Stânca numită Piatra Ciobanului fiind mai mică şi mai jos situată, face altă umbră prelungă, la fel Piatra Vulcanului şi peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui Lespezi”, spune Mihai Marin.
Mihai Marin şi piramida holografică formată în spatele său
Din experienţă, acesta a ajuns să detalieze condiţiile în care poate fi admirată umbra tridimensională a muntelui ce se proiectează în spaţiu (de aici şi denumirea piramida spaţială):
„Umbra vârfului Toaca se poate vedea în orice dimineaţă şi seara când e senin, dar pentru a fi umbra holografică clară trebuiesc îndeplinite cel puţin aceste condiţii:
- Fenomenul are loc la răsăritul soarelui, se observă de pe vârful Toaca şi durează cam o oră. Se aplatizează şi dispare pe măsură ce soarele se ridică pe cer.
- Proiecţia este clară şi tridimensională în jurul celei de-a 49 dimineţi înainte şi după solstiţiul de vară.
- Între soare şi munte să nu fie nori, adică lumina să fie suficient de puternică încât să formeze umbre.
- Trebuie să existe un ecran pe care să se formeze imaginea tridimensională spre vest, între Piatra Ciobanului şi Piciorul Şchiop. Ecranul este în principal din ceaţă sau nori rarefiaţi.
- Fluorescenţa oxigenului sub acţiunea razelor ultraviolete dă impresia de corp distinct ce luminează în diverse nuanţe.
- Curcubeele din vârf se formează probabil prin difracţia luminii pe particule fine de ceaţă sau aerosoli”
- În vârful umbrei vârfului Toaca uneori apare şi umbra persoanei ce priveşte, ce pare învăluită în halouri multicolore. Aceasta se poate vedea şi în alte zile ale anului”
Se încarcă comentariile...
