Calvarul îndurat de familia lui Vladimir Streinu. „Tatălui său i-au smuls, cu patentul, dantura de aur”
0
În marginea sud-estică a judeţului Argeş, la limita cu Dâmboviţa, pe malurile râului Mozacu, se află comuna Teiu, locul copilăriei lui Vladimir Streinu, a cărui casă memorială are un trecut la fel de zbuciumat ca soarta tatălui său, torturat de comunişti.
Scriitor, critic literar, deputat, estetician, istoric literar, pedagog şi membru post-mortem al Academiei Române, Vladimir Streinu (pseudonim al lui Nicolae Iordache) s-a născut pe 23 mai 1902, în în satul Teiu din comuna argeşeană cu acelaşi nume, ca fiu al lui Şerban Iordache, din neam de moşneni, agricultor foarte avut, şi al Leancăi.
În satul natal a absolvit, în 1912, şcoala primară, pentru ca, mai apoi, să înceapă studiile la Liceul I.C. Brătianu din Piteşti, unde a şi promovat primele patru clase. A urmat perioada schimbărilor majore din viaţa sa, căci în anul scolar 1916/1917, prin suspendarea cursurilor pe teritoriul ţării (ocupate de trupele germane), a întrerupt strudiile pentru a se refugia în Moldova.
„Nu-i mai puţin adevărat că el a zburat în altă parte"
În aprilie 1917, la doar 15 ani, după ce s-a declarat mai mare ca vârsta, s-a înscris voluntar în armată, unde a fost repartizat la Regimentul 29 infanterie, compania 10, Dorohoi. Între 1 octombrie 1917 şi 21 iunie 1918, a urmat cursurile unei şcoli militare, primind gradul de sergent. Lăsat la vatră, timpul petrecut în armata i-a fost socotit apoi o clasă, a V-a, iar clasa a VI-a a absolvit-o ă în particular. A continuat la zi clasele următoare la Piteşti. Din această perioadă datează primele sale încercări literare.
„Tatăl meu a rămas foarte legat de aria copilăriei sale, de anii în care a învăţat aici, care au fost foarte importanţi pentru el, dar nu-i mai puţin adevărat că el a zburat în altă parte, prin procupările pe care le-a avut atât de devreme. Sigur că era legat de locurile astea, dar nu era legat în sensul în care era legat, spre exemplu, fratele lui, Anton, care iubea pământul, iubea zona. Întotdeauna m-am întrebat când a avut timp să decanteze în acest copil, care a plecat voluntar la 14 ani, în Moldova, unde a citit el atât, dacă, întorcându-se după sfârşitul războiului, a ajuns să fie traducător din engleză, traducător din franceză şi să înceapă opera critică şi poetică de la 18 ani", spunea, în 2008, într-un interviu acordat poetei Denisa Popescu, pentru Centrul Cultural Piteşti, Ileana Iordache-Streinu, fiica lui Vladimir Streinu.
Se întâmpla cu prilejul Concursului naţional de critică şi istorie literară ,,Vladimir Streinu" organizat în Teiu de poetul şi jurnalistul Jean Dumitraşcu, orginar şi el din aceeaşi comună, rudă, prin străbunica sa, cu familia criticului literar şi născut chiar în casa fratelui lui Vladimir Streinu.
Tatăl, torturat de comunişti
Familia lui Vladimir Streinu a trecut prin momente cumplite în anii comunismului.
"Tatăl lui Vladimir Streinu, Şerban Iordache, a fost arestat de comunişti şi dus la Securitatea din Piteşti. Vladimir Streinu era acasă. A reuşit să fugă cu o sanie la Găeşti, apoi, cu trenul, la Bucureşti. Tatăl a fost condamnat şi toată averea i-a fost confiscată. Pentru că Şerban Iordache avea dantură de aur, în închisoare i-au scos-o cu patentul. În urma torturilor, la câteva săptămâni de la arestarea sa, a decedat. În 1949, casa sa a devenit sediu de Gospodărie Agricolă de Producţie (n.r. apoi C.A.P) ", precizează, pentru "Adevărul", Jean Dumitraşcu.
Vladimir Streinu n-a mai călcat niciodată prin casa natală sau prin Teiu
Ororile pin care a trecut părintele său l-au ţinut departe pe Vladimir Streinu de locurile natale.
"Din păcate, n-a mai călcat niciodată, dar niciodată, pe la casa lui şi nici prin comună. Putea s-o facă în anii '50, până la arestarea lui - pentru că şi el a fost arestat - putea s-o facă după eliberarea lui din puşcărie, dar n-a mai călcat prin Teiu", mai povesteşte, pentru "Adevărul", Jean Dumitraşcu.
CAP-ul, mutat din casa lui Vladimir Streinu, în cea fratelui
Casa copilăriei lui „Vladimir Streinu” din Teiu, construită în 1902 de părinţii săi, este astăzi muzeu memorial, după ce, la 28 noiembrie 1971, a avut loc, la iniţiativa prof. Vasile Falcescu şi cu aprobarea primului secretar al judeţului de la acea vreme, Gheorghe Năstase, constituirea Societăţii culturale "Vladimir Streinu" din Teiu şi, prin eliberarea unei încăperi din C.A.P., înfiinţarea unei Camere Memoriale.
"Până la urmă, în anul viitor, C.A.P. Teiu se mută din casa lui Vladimir Streinu puţin mai jos, în cea a fratelui său, Anton", precizează CJ Argeş.
În 1972, pe 28 mai, are loc inaugurarea Casei Memoriale "Vladimir Streinu", după ce, anterior, înainte de organizarea ei ca muzeu, a avut loc o şi o restaurare a imobilului.
"În Casa Memorială "Vladimir Streinu" sunt expuse obiecte ce au aparţinut familiei scriitorului, tablouri, costume populare specifice zonei etc. Aici se află şi o bibliotecă a Societăţii, ce conţine cărţi care au aparţinut lui Vladimir Streinu şi donate de scriitori. În aceeaşi clădire este amenajat şi muzeul sătesc. Casa Memorială Vladimir Streinu poate fi vizitată, dar cu programare prealabilă la Primăria Teiu", precizează, pentru "Adevărul", Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean Argeş.
Despre Vladimir Streinu
Vladimir Streinu a debutat ca poet în „Adevărul literar şi artistic" (1921), iar în 1922, şi în calitate de critic, în revista „Muguri" (Câmpulung Muscel), cu un articol despre volumul de poezii „Pârga”, de Vasile Voiculescu. A colaborat cu foarte multe alte publicaţii, precum „Săptămâna muncii intelectuale”, „Cetatea literară”, „Viaţa Românească”, „Gândirea”, „Mişcarea literară”, „Universul literar”.
Vladimir Streinu a fost, înainte de toate, un critic de poezie, pe care a îmbrăţişat-o aproape în întregimea ei, de la Eminescu şi încă de mai înainte, până la cel mai tânăr contemporan.
În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
