Copiii care îşi rod unghiile ascund o teamă uriaşă. Adulţii cu acest obicei au, în general, obsesia perfecţionismului
0
Tulburările repetitive concentrate pe corp, cum este rosul unghiilor, apar frecvent la persoanele axate pe excelenţă. Când vine vorba despre copii, însă, obiceiul este asociat unor conflicte semnificative în relaţiile de familie sau a unor probleme de natură emoţională. Neînţeles şi netratat, acest comportament poate avea consecinţe grave pentru viitorul adult.
“Rosul unghiilor este un comportament repetitiv care are ca rezultat distrugerea propriilor unghii şi adesea a pielii din jurul unghiilor. Acest comportament este destul de comun mai ales la copii şi adolescenţi, dar în anumite situaţii este mai mult decât un obicei prost. Atunci când devine o activitate compulsivă ce conduce la autovătămare (sângerări, vânătăi, infecţii sau chiar daune permanente la degete), există un semn serios de întrebare privind sănătatea mentală şi funcţionarea psihologică a persoanei”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.
Milioane de oameni din întreaga lume au astfel de comportamente, care doar aparent sunt gesturi inofensive. Specialiştii avertizează că de foarte multe ori este vorba de afecţiuni mentale periculoase care, fără un tratament de specialitate, pot atrage şi alte probleme.
“În situaţiile în care acest obicei devine o obsesie dăunătoare prezentă frecvent în comportamentul persoanei, efectele negative se manifestă atât la nivelul sănătăţii fizice, cât şi la nivel psihologic şi social (anxietate, ruşine, respingerea şi stimagtizarea la nivel social)”, mai spune psihologul.
Anxietate de separare
Un copil care îşi roade unghiile ascunde probleme emoţionale ale căror cauze pot fi găsite, cel mai adesea, în disfuncţionalităţile din familie. Pedepsirea copiilor care au un astfel de comportament în ideea renunţării la acest obicei periculos este cea mai proastă soluţie. Micuţii cu astfel de probleme trebuie mai întâi înţeleşi, apoi ajutaţi.
“La copii şi adolescenţi, roaderea unghiilor apare frecvent asociată cu alte tulburări comportamentale şi emoţionale: tulburare de hiperactivitate şi deficit de atenţie, tulburări opoziţionale, anxietate de separare şi tulburarea obsesiv-compulsivă. În acest context, intervenţia psihoterapeutică este necesară atât pentru stoparea acestui comportament invalidant la nivel personal şi social, cât şi pentru tratamentul celorlalte tulburări conexe. Independent de tratamentul psihoterapeutic, un rol decisiv îl joacă educaţia parentală şi sistemul relaţional familial, deoarece în multe situaţii astfel de probleme ale copilului sunt consecinţa directă a unui stil parental neeficient sau a unor conflicte semnificative în relaţiile de familie.”, mai spune Ionuţ Ghiugan.
Cei axaţi pe performanţă sunt mai vulnerabili
Specialistul spune că la adulţi acest comportament repetitiv este în multe situaţii legat de o tulburare obsesiv-compulsivă sau de o structură de personalitate perfecţionistă.
“Oamenii care sunt axaţi pe performanţă şi excelenţă sunt aparent mai vulnerabili la tulburări repetitive concentrate pe corp. Roaderea unghiilor joacă un rol de reglare emoţională şi calmare în confruntarea cu situaţii sau evenimente evaluate ca fiind încărcate de stres, frustrante, neconforme cu aşteptările. Din păcate, majoritatea celor care se confruntă cu această compulsie nu acceptă că au o problemă ce interferează negativ cu relaţiile personale, socio-profesionale şi echilibru psihologic şi din acest motiv nu solicită ajutorul de specialitate”, mai spune Ionuţ Ghiugan.
Se încarcă comentariile...
