Cum se controlează şi corectează agresivitatea la copii

Agresivitatea este un comportament pe care îl întâlnim frecvent în anturajul nostru, pe stradă, la televizor. Ne-am obişnuit oarecum cu violenţa adulţilor, dar ne mirăm când vedem agresivitate la cei mici şi ne întrebăm adesea de unde vine şi cum o putem vindeca.

Vrem să acceptăm sau nu, agresivitatea copiilor noştri are mare legătură cu noi. „De obicei părinţii au această preocupare legată de agresivitatea copilului: <<De ce muşcă?>>, << De ce le loveşte jucăriile?>>, <<De ce bate ceilalţi copii?>>. În general, copilul învaţă ceea ce vede în jurul lui. El încearcă să imite gesturile şi comportamentele adulţilor din casă sau ale celorlalţi copii la şcoală/grădiniţă. De asemenea, desenele animate agresive au un rol foarte important în comportamentul copiilor”, explică, pentru Adevărul, psihologul Hajar Owrang.

Iubirea sau lipsa iubirii, securitatea sau inexistenţa ei, încrederea sau neîncrederea cu care îi tratăm îi feresc sau îi împing pe copii la agresivitate. Asta pentru că frustrarea este, de obicei, principala sursă a agresivităţii umane.

„Există trei tipuri de agresivitate: agresivitatea verbală, agresivitatea fizică, agresivitatea latentă. Mediul în care cresc are un rol foarte important în comportamentul copiilor şi în formarea personalităţii. Copilul învaţă practic primele modele şi forme de comportament. Specialiştii consideră că, dincolo de excepţia moştenirii genetice, majoritatea atitudinilor şi comportamentelor sunt invăţate de undeva. Prin urmare, de cele mai multe ori, copilul care s-a dezvoltat într-un mediu paşnic va manifesta foarte rar sau deloc agresivitatea, pentru că el a beneficiat la timpul potrivit de suport psihologic, căldură şi ataşament din partea părinţilor”, mai spune psihologul.

„Până la 12 ani nu se vor folosi fraze cu negaţie, de genul: <<Nu fă!>>, << Nu e voie!>> sau <<Ai greşit!>>”

Potrivit psihologului, în afara comportamentelor sau gesturilor pe care le vede la alţii, familia copilului are cel mai important rol în agresivitatea lui. Pentru a preveni acest comportament, ar fi foarte bine ca părinţii să fie atenţi la nevoile copilului.

„Copilul are nevoie de susţinere şi căldură şi de înţelegerea părinţilor. Până la circa 12 ani, copilul nu prea reuseşte să perceapă negaţile sau critica, deci când se doreşte a se transmite un mesaj copilului, nu se vor folosi fraze cu negaţiae, de genul <<Nu fă!>>, << Nu e voie!>> sau <<Ai greşit!>>. E bine ca părinţii să folosescă o comunicare bazată pe pozitivitate, pe resursele copilului şi să încurejeze copilului. De exemplu, dacă a greşit ceva, în loc să spunem că nu e bine, îi putem transmite mesajul că poate face mai bine pe viitor”, mai spune specialistul. 

Să vorbeşti cu cel mic despre lucrurile care-l supără şi-l fac nervos sau măcar să faci efortul de a înţelege aceste cauze e primul pas spre echilibrarea lui şi un început în controlarea agresivităţii.

„Specialiştii consideră că pentru a controla agresivitatea la cei mici, în primul rând se va încerca o discuţie cu copilul, ce îl supără, ce îl doare. De cele mai multe ori, copiii reacţionează agresiv şi impulsiv, fără să-şi conştientizeze emoţia care îi supără şi este foarte oportun de menţionat, ca atunci când demonstrează agresivitate, să spună ce îi deranjează. O altă metodă de a controla agresivitatea copiilor este metoda de descărcare a energiei dureroase din interior. Pentru a clarifica cauza, se va utiliza suportul pentru tehnici de relaxare, se vor da activităţi artistice, gen muzică, desen etc, activităţi sportive, gen fotbal, înot, gimnastică etc", recomandă psihologul.

Atenţie la pedepse!

De multe ori, pedepsim accesele de agresivitate fără însă să le arătăm copiilor ce ar trebui să facă atunci când ajung într-un context care i-a făcut agresivi. Pedeapsa în astfel de cazuri nu-şi are rostul, atâta timp cât copilul nu înţelege cum îşi poate gestiona altfel problema, mai ales, dacă noi înşine ajungem să ne răstim la ei şi să-i bruscăm. Apoi, trebuie avută în vedere şi puterea exemplului personal astfel încât noi, ca părinţi, să fim primii care respectăm regulile pe le impunem copiilor noştri. Şi nu în ultimul rând, să le asigurăm acasă mediul de care au nevoie pentru o dezvoltare non-agresivă.

„Familia frumoasă şi liniştită are un rol foarte important în comportamentul copiilor. De asemenea, comportamentul copiilor şi educătorilor/profesorilor din cadrul şcolii/grădiniţe joacă un alt rol important în viaţa copiilor mici, respectiv a adolescenţilor. În concluzie, pot spune că mediul în care creşte copilul  are un rol foarte important în dezvoltarea personalităţii omului”, încheie psihologul Hajar Owrang.