Cum a făcut Regina Maria o pasiune pentru inelele găsite într-un mormânt. Nicolae Iorga a convins-o să renunţe

Nici acum nu se ştie cui a aparţinut misteriosul mormânt princiar FOTO: arhivă Adevărul

În urmă cu aproape un secol, în 1920, la Biserica Domnească din Curtea de Argeş, o echipă de savanţi şi arheologi coordonată de marele Nicolae Iorga descoperea un misterios mormânt princiar păstrat intact. Regina Maria a făcut o pasiune pentru inelele descoperite pe oasele descărnate ale misteriosului personaj.

Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeş, a fost descoperit neprofanat în 1920, în naosul bisericii, o dată cu renovarea acesteia. Descoperirea aparţine istoricului Virgil Drăghiceanu, sub supravegherea căruia s-au efectuat săpăturile. Mormântul conţinea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identităţii acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu şi Radu I. Cercetări recente (inclusiv datarea cu C14 a osemintelor) au dovedit că moartea personajului a survenit cel mai târziu în 1370, prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I.

După cum spune Cristian Cocea, director al Direcţiei de Cultură, Culte şi Patrimoniu Argeş cu privire la misteriosul mormânt, „lespedea care-l acoperă nu poartă nicio inscripţie, ci doar un desen straniu-un Arbore al Vieţii, încununat de o stea cu 12 colţuri, formată din tot atâtea triunghiuri echilaterale. Racla de piatră mai avea săpată, la picioarele mortului, o cruce templieră, şi la cap-o Stea a lui David. Misteriosul personaj purtat o diademă de mărgăritare, strânsă cu un lanţ de aur peste părul lung. O tunică din mătase purpurie, veneţiană, împodobită cu zvastici, îi acoperea pieptul. Cavalerul era încins cu o centură brodată cu metal preţios, care se strângea cu o uluitoare pafta de aur, înfăţişând un castel cu patru turnuri. În faţă, pe smalţ albastru, o Lebădă de argint cu cap de femeie strălucea enigmatic. Inele dăltuite cu litere latine se vedeau pe oasele descărnate ale mâinilor. Apoi, deodată, în contact cu aerul, ţesăturile minunate s-au pulverizat, rămânând doar câteva petice. Disperat, marele Iorga a căzut atunci în genunchi şi s-a rugat de iertare. Dar ireparabilul se produsese”.

Relicvele, inclusiv inelele, au fost duse la Bucureşti. Iar Regina Maria a făcut o pasiune pentru inelele Cavalerului. Numai că Nicolae Iorga i-a spus la un moment dat Reginei Maria: „Majestate, lăsaţi-le! Sunt ale Dinastiei Basarab, nu ale Casei Hohenzollern-Sigmarigen”. Regina a cedat rugăminţilor marelui savant, iar inelele sunt expuse şi astăzi la Muzeul Naţional de Istorie din Capitală.

Identitatea personajului domnesc rămâne însă şi astăzi un mister.