Cum poţi opri atacurile de panică: „Mintea poate fi cel mai bun prieten al omului, dar şi un sabotor“

Atacul panică este una dintre cele mai frecvente probleme de tip anxios, caracterizată prin episoade de frică foarte intense care apar neaşteptat, „ca din senin”, şi care durează, de regulă, 10-20 minute, însă anumite simptome se pot întinde chiar şi pe intervale de peste o oră.

„Atacul de panică vizează apariţia bruscă a sentimentului de frică, acompaniat de semne şi simptome fizice şi cognitive, cum ar fi: tahicardie, tremor, sentimente de derealizare, frica de moarte. Simptomele pot fi psihologice (frică, teroare, teama de moarte, teama de a nu înnebuni, sentimente de derealizare) şi fizice (palpitaţii, tahicardie, dureri de tip angios, senzaţia de înec, vertij, parestezii în extremităţile membrelor, senzaţia de valuri rece şi cald)”, explică, pentru „Adevărul”, psihoterapeutul Erna Constantin specialist în Psihologie integrativă.

De cele mai multe ori, după primul atac de panică, problema este pusă de cel în cauză pe existenţa unei probleme fizice care, neconfirmată, creează motive şi mai mari de îngrijorare, pentru că, de regulă, problemele psihice sunt mai greu de acceptat decât cele fizice, tocmai fiindcă par mai greu de controlat.

„După apariţia atacului de panică, apare frica legată de apariţia unui nou atac de panică sau de consecinţele lui. Înainte de tratarea atacului de panică, recomand vizita la medic, întrucât acesta poate fi asociată cu administrarea unor medicamente sau cu afecţiuni medicale cum ar fi hipertiroidism, tulburări cardiace sau pulmonare. După înlăturarea cauzelor medicale, se trece la tratarea tulburării de panică. Factorii declanşatori ai atacului de panică pot fi: factori legaţi de o pierdere semnificativă (divorţ, moartea cuiva apropiat, plecarea copilului de acasă, pierderea locului de muncă, pierderi financiare sau scăderea imunităţii în urma unei boli), consumul de alcool sau droguri, schimbări apărute în viaţa persoanei (schimbarea locului de muncă, schimbări în familie – naşterea unui copil), tulburarea posttraumatică de stres, fobii, anxietate”, arată specialisul.

Vestea bună este tocmai faptul că totul se petrece doar în mintea noastră. Asta înseamnă că tot în mintea noastră trebuie căutată şi rezolvarea problemei.

„Factorii care favorizează apariţia în lanţ a atacurilor de panică sunt: comportamentul de evitare, negarea anxietăţii în faţa persoanelor apropiate, încrederea scăzută că problemele pot fi depăşite, dialogul interior care amplifică anxietatea, credinţele care susţin pierderea controlului şi frica de moarte. Persoanele cu atacuri de panică au tendinţa de a evita situaţiile care au generat anterior astfel de tulburări. Comportamentul de evitare menţine ideea că există situaţii care generează atacuri de panică ceea ce nu face decât să amplifice sentimentul de teamă şi să creeze mediul propice apariţiei unui alt moment tulburător. Menţinerea acestei credinţe împiedică persoana să se confrunte cu situaţia anxiogenă, astfel că aceasta nu îşi dă ocazia să afle că atacul de panică nu apare de fiecare dată în situaţia respectivă”, spune psihoterapeutul

Diferenţa între emoţii, gânduri şi realitate

Starea de panica este creată în mintea celor care trăiesc această experienţă, de aceeea, conştientizarea faptului că nu este vorba de un pericol real, este importantă.

„În tratarea atacului de panică se are în vedere restructurarea cognitivă. Restructurarea cognitivă porneşte de la faptul că atacurile de panică apar atunci când persoana percepe senzaţii pe care le consideră ameninţătoare pentru propria viaţă, sau atunci când persoana se află în situaţii în care au mai apărut atacuri de panică la care se adaugă teama că nu poate primi ajutorul de care are nevoie. Restructurarea cognitivă se bazează pe faptul că gândurile sunt asociate cu comportamentul de evitare şi cu anxietatea. Un prim pas este diferenţierea gândurilor de emoţii. Majoritatea persoanelor cu atacuri de panică au dificultăţi în a face această diferenţă între emoţii, gânduri şi realitatea în care acestea au apărut”, precizează Erna Constantin.

E nevoie de dovezi că frica a fost nefondată

Atunci când se instalează frica de ceva, respectiva persoană începe să remarce mult mai repede acel lucru şi au o sensibilitate mai mare în a identifica accelerarea bătăilor inimii şi tremorul. Concentrarea atebnţiei pe aceste simptome amplifică teama de consecinţe. De aici, cercul vicios în care atacul propriu-zis e inevitabil.

„Mintea poate fi cel mai bun prieten al omului dar şi un sabotor. Fiecare individ cu atacuri de panică are o listă cu situaţii de evitat: să nu meargă departe de casă, să nu meargă pe stradă neînsoţit de o persoană de încredere, să nu meargă în locuri în care dacă ar apărea atacul de panică ar fi penibil, să evite locurile în care nu este semnal la telefon sau să nu facă efort pentru a nu genera senzaţii care să ducă la apariţia atacului de panică. Odată conştientizate senzaţiile se trece la expunerea graduală a situaţiilor pe care persoana le evită. Culegerea dovezilor care să susţină că frica a fost nefondată este parte importantă din acest proces”, spune specialistul în Psihologie integrativă.

Cum putem controla respiraţia în astfel de situaíi

Lucrând la ameliorarea a ceea ce ar putea însemna simptome, intervenim, practic, chiar în cercul vicios. „Reeducarea respiraţiei ajută în cazul atacului de panică, pentru că atunci când persoana respiră rapid, apare hiperventilaţia. Hiperventilaţia conduce la scăderea dioxidului de carbon din sânge, la creşterea PH-ului, la contracţia muşchilor şi la descreşterea capacităţii oxigenului de a trece din sânge, în celule. Astfel, în urma hiperventilaţiei, persoana începe să se simtă ameţită, confuză, dezorientată şi simte furnicături în corp”, explică Erna Constantin.

Specialistul explică şi cum putem normaliza respiraţia: „Primul pas în controlul hiperventilaţiei este recunoaşterea ei atunci când apare. O tehnică este controlul respiraţiei prin adoptarea unei poziţii relaxante. Persoana pune mâna pe abdomen şi urmăreşte mişcarea mâinii odată cu respiraţia. Când abdomenul se măreşte în volum se spune în gând un număr (pe inspiraţie), iar pe expiraţie se spune ,<<relaxează-te>>. La următoarea inspiraţie se spune 2, iar pe expiraţie,<<relaxează-te>> şi tot aşa până la 10, iar apoi se reia procesul, începând de la 1”.

Pornid de la faptul că atacul de panică afectează calitatea vieţii persoanei, specialistul spune că gestionarea şi tratarea lui este absolut necesară.