De ce Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă este supranumită „Meteora României“. Miracole ale creştinătăţii produse aici
0
Aflată la 22 de kilometri de oraşul Câmpulung Muscel, la o altitudine de 880 de metri, Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă seamănă cu Schitul Meteora din Grecia şi este considerată cea mai aspră sihăstrie românească. Alimentele, materialele şi apa se transportă până acolo cu un funicular.
Ctitorul mănăstirii nu se cunoaşte cu certitudine. Se presupune că acesta ar fi fost voievodul Nicolae Alexandru Basarab, fiul lui Basarab I. Acesta apare în al treilea strat de frescă în naos. Tradiţia locală susţine că primul ctitor ar fi fost Negru Vodă. Biserica din peşteră, atribuită lui Negru Vodă a fost construită în secolul al XIII-lea, odată cu cetatea Câmpulung-Muscel, prima capitală a Ţării Româneşti.
Schitul Cetăţuia este amintit în timpul lui Mihai Viteazul care a trecut pe acolo în anul 1595.Domnitorul Constantin Şerban s-a refugiat în acest loc în 1658, iar în anul 1690 şi Constantin Brâncoveanu. Atunci schitul era metoc al Mănăstirii Negru Vodă din Câmpulung - Muscel.
Scriitorul Petre Ispirescu spunea că la Cetăţuia "te simţi mai aproape de Dumnezeu. Un fel de teamă neînţeleasă ţi se strecoară în inimă; rămâi uimit de atâta mărire şi pari că eşti pe altă lume." Turistul cunoscător, care păşeşte printre stâncile argintii care ascund nenumărate taine şi ajunge în preajma Sfântului Lăcaş, este surprins de asemănarea izbitoare cu Schitul Meteora din Grecia, motiv pentru care scriitorul Mihai Rădulescu l-a numit "Meteora României", fiind profund impresionat de acest rai de pământ românesc.
Stânca ce s-a topit la rugăciunile domnitorului Negru-Vodă
La Cetăţuia se găsesc câteva miracole ale creştinătăţii. În 1996, pe când se afla în mijlocul credincioşilor adunaţi la slujbă, Icoana cu chipul Maicii Domnului a început să lăcrimeze. De atunci, mii de pelerini vin în fiecare an aici şi se roagă la icoană.
Pe cel mai înalt colţ de stâncă de pe vârful Cetăţuia este o cruce, supranumită "crucea dorinţelor". Aici s-a rugat Negru-Vodă să scape de năvălitori. Aceeaşi legendă spune că celui care ajunge aici şi se roagă îi vor fi îndeplinite trei dorinţe. Dar aceste dorinţe trebuie chibzuite cu grijă.
Pe cărarea de piatră ce coboară de la cruce se văd nişte urme de picior săpate în piatră. Aceste urme misterioase, spune legenda, ar fi ale lui Negru-Vodă şi ale soţiei sale. Rugându-se să scape de urgia tătarilor, domnitorul ar fi cerut un semn că rugăciunea i-a fost auzită. Pe când coborau de pe vârful pe care s-au rugat, stânca s-a topit sub paşii lor, semn că rugile le-au fost îndeplinite.
Schitul Meteora din Grecia FOTO Blog de Călătorii
De ce este drumul spre mănăstire considerat Golgota românilor
La Cetăţuia nu este nicio sursă de apă. Totuşi, în Sfântul Altar, în fiecare an picură un fir de apă în perioada cuprinsă între Izvorul Tămăduirii şi Adormirea Maicii Domnului. Drumul ce duce spre mănăstire, unul extrem de dificil şi abrupt, este considerat Golgota românilor. De la şoseaua principală se poate ajunge la mănăstire pe o potecă îngustă, aproximativ o oră.
În acest lăcaş, cu numele Cetăţuia Negru Vodă, şi-au găsit refugiul la liniştea zidurilor si laolaltă în rugăciune cu sihaştrii, Nicolae Alexandru Voievod, Ioan Radu Negru Voievod, Vladislav Vlaicu, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Matei Basarab la 1634, Constantin Şerban Vodă la 1658, Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu la 1690, din a cărui poruncă s-a pictat cel de al doilea strat în biserica din stânca; Stolnicul Constantin Cantacuzino, la 1775; primul rege al României Carol I, ce a vizitat în câteva rânduri ruinele vechii cetăţi.
Aici se găsesc singurele moaşte ale unui sihastru din secolul al XVII-lea
În mănăstire se află două biserici: biserica veche, aflată într-o peşteră naturală, şi biserica nouă din lemn, în stil maramureşean. Biserica rupestră este împărţită clasic, în Sfânt Altar, naos şi pronaos. Această biserică păstrează trei straturi suprapuse de pictură, constatate de pictorul Teodorescu în anul 1922.
Mai jos de biserica rupestră se vede o cruce mare căţărată pe o stâncă înaltă şi îngustă. Despre aceasta se crede că a fost aşezată acolo de Negru Vodă. La baza crucii se află o piatră mare numită "Masa lui Mihai Viteazul".
Aici s-au nevoit numeroşi călugări sihaştri, mai ales în secolele XIV-XVIII, care au avut aceeaşi faimă şi înălţime duhovnicească ca şi cei din Munţii Buzăului. Unul dintre aceşti sihaştrii a fost descoperit în ultimele decenii, într-o peşteră suspendată pe panta muntelui. În fundul peşterii s-au găsit osemintele cuviosului, galbene, mirositoare, nemişcate de mâna omului, aşezate într-o scobitură de piatră în formă de sicriu, iar deasupra pe perete scria în piatră "Ioanichie Schimonah 1638".
Sunt singurele moaşte întregi ale unui cuvios român din secolul al XVII-lea păstrate până în zilele noastre.
Se încarcă comentariile...
