Ce spun desenele copiilor despre personalitatea lor şi când ar trebui să ne îngrijorăm - explicaţia specialiştilor

Preşcolarii realizează desene ce transpun universul lor interior. Fiecare obiect sau persoană din preajmă are, în mintea lor, anumite trăsături reprezentative, pe care micuţii se străduiesc să le ilustreze cât mai clar în desenele pe care le realizează. Dar tot cu ajutorul desenelor ei exprimă conflictele şi problemele pe care le au. Tocmai din acest motiv, spun specialiştii, trebuie acordată o atenţie aparte acestor desene.

Fiecare etapă a vieţii are acumulările ei în sfera intelectuală, dar şi o serie de conflicte şi tensiuni aferente. Prima etapă, cea a copilăriei, are nevoie de un mediu stabil de dezvoltare, pentru că în acest interval se formează premisele viitorului. Sunt situaţii în care, în lipsa acestei stabilităţi, conflictele şi tensiuniile prin care trec copiii ajung să le creeze tulburări de adaptare. În aceste situaţii, spun specialiştii, micuţii trebuie încurajaţi să-şi dezvăluie sentimentele într-un context în care se pot exprima liber, iar desenul poate fi cea mai uşoară şi la îndemână metodă.

„Prin desen, copiii reuşesc să proiecteze în exterior adevăratele sentimentele care le au pentru persoanele importante din viaţa lor. Desenând, copilul îşi expune experienţele prin care a trecut, dorinţele şi temerile. Limbajul culorilor, cel al liniilor şi semnelor, toate pot deveni instrumente preţioase pentru înţelegerea copiilor, pentru că oferă informaţii importante sub aspectul personalităţii, comportamentului, traumelor, conflictelor şi bucuriile lor. Până la 6-7 ani, desenele reprezintă trăirile interioare ale copiii, fiindcă în această etapă ei nu încearcă să redea fotografic realitatea din jurul lor, ci desenează lumea aşa cum o ştiu ei”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. Abundenţa detaliilor, echilibrul compozitiei, apropierea mai mare sau mai mică de perfecţiune indică nivelul de inteligenţă al copilului şi gradul de maturitate psihomotorie. 

Ce spun detaliile desenelor ce reprezintă chipului uman 

Modul de executate a detaliilor corporale spune câte ceva despre anumite tendinţe ale copilului. “Gura, spre exemplu, desenată deschisă, sugerează o atitudine pasiv-receptivă a subiectului, dependenţă orală. Când sunt schiţaţi şi dinţii, gura deschisă poate trăda sau sugerează o atitudine devoratoare şi revendicativă. Părul desenat haşurat, dezordonat, abundent şi înnegrit indică preocupări sexuale şi teamă faţă de acest aspect. Accentuarea în desen a urechilor poate sugera o stare de suspiciune faţă de ceilalţi sau sensibilitate la critici. Şi desenarea braţelor vorbeşte despre unele probleme. Omiterea mâinilor tradează sentimente de neadaptare, iar desenarea unor degete ascuţite, agresivitate”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan.

Şi alegerea culorilor poate fi interpretată. Albastrul indică o stare de calm, copilul poate fi evaluat ca uşor adaptabil, verdele indică trăiri intense, galbenul, sociabilitate, dar şi dependenţă. Culoarea violet trădează dificultăţi de adaptare, neliniştite şi anxietate. Roşu sugerează energie, dinamism, dar tradează şi un un comportament agresiv.  

Şi culoarea maro indică dificultăţi de adaptare, pe când negrul trădează un copil contrariat şi rebel. Folosirea curcubeului este specific copiilor comunicativi, echilibraţi şi sociabili, comunicativi. De asemenea, modalitatea de folosire a culorilor poate trăda un copil introvertit, dacă în desen sunt folosite doar două sau trei culori, sau un copil extrovertit dacă în desen se regăsesc multe culori calde.

Familia, redată în desenele copiilor

Relaţiile pe care copilul le are cu membrii familiei, felul în care micuţul percepe relaţiile dintre ceilalţi membri ai familiei, dar şi gradul în care este el afectat de aceste relaţii se văd cel mai bine când copiii sunt puşi să ilustreze aceasta temă. “Dacă din desenul micuţului lipseşte unul dintre membrii familiei sau chiar mai mulţi, ori copilul nu se reprezintă pe el însuşi, ar trebui să dea de gândit părinţilor. Cel mai frecvent întâlnit este desenul în care lipsesc sora sau fratele apărut ulterior în sânul familiei. Când copilul se desenează pe el pe întreaga planşă, avem de-a face cu o deschidere deosebită spre mediul înconjurător”, mai spune psihologul.

Casa şi ferestrele, în desenul copilului

Desenul casei, locul în care cel mic se dezvoltă şi se simte protejat de pericolele mediului exterior, poate dezvălui câte ceva din personalitatea copilului şi problemele copilului .

Când micuţul desenează casa la o distanţă mică, trădează o instabilitate emoţională şi oarecare neîncredere în propria persoană. Corect interpretate, detaliile casei desenate pot scoate la iveală unele dificultăţi ale copilului, ca în cazul lacătelor de la yală care indică existenţa unor probleme de comunicare. Uşa şi geamurile larg deschise sunt dovada unei firi extrovertite, sociabile. Ferestrele închise, în schimb sau, şi mai rău, lipsa acestora indică nevoia de a se proteja de ochii lumii.

Existenţa coşului de fum indică faptul că micuţul este iubit în familie iar reprezentarea unei case cu două uşi poate arăta că cel mic percepe un conflict între mamă şi tată sau sau între membrii familiei, în general, spun specialiştii.

Copacul din desene şi nevoia copilului de dragoste şi protecţie

Testul arborelui poate lămuri asupra nevoii de iubire şi securitate.

Desenarea unor copaci foarte mari este semn al existenţei  unei hipersensibilităţi , a unor tendinţe de dominare, şi a unor tendinţe exhibiţioniste dar şi al unei  incapacităţi de apărare, în cazul fetelor. În schimb, desenarea unor arbori foarte mici poate trăda complexe de inferioritate, inadaptare, introversiune şi anxietate. Copacii uscaţi în desenele copiilor pot indica tulburări psihice - depresie, tendinţe de suicid, nevroze, apatie, depresie, sentimente de inutilitate sau de vinovăţie. Copacii desenaţi dintr-o linie continuă indică atitudini ostile.
 

Redarea unor coroane mari, largi, e semn  al nevoii de competiţie, de reuşită, de dominare, nevoia de competiţie, în timp ce ramurile căzute indică pierderea abilităţii de a face faţă presiunilor mediului. Ramurile foarte mari denotă o imaginaţie bogată iar existenţa prea multor ramuri în desen, o personalitate idealistă. Când coroana desenată este una armonioasă înseamnă că avem de-a face cu o structură flexibilă, iar dacă în desen ramurile sunt asemănătoare ca şi structură, rădăcinilor ar putea fi semn al unei  posibile psihoze. Atunci când copilul deseneză copaci cu ramuri tăiate poate ascunde sentimente traumatice, iar când ramurile sunt desenate neglijent sau sunt omise putem avea de-a face cu un copil dezinteresat de relaţiilor sociale. Ramurile ascuţite semnalează şi anumite tendinţe de agresivitate”, explică renumitul psiholog.

 În plus, dacă micuţul desenează o coroana accentuată în partea dreaptă are, cel mai probabil o personalitate care amână sau evită emoţiile. Coroana accentuată în partea stângă, în schimb, indică o personalitate indecisă şi impulsivă . 

În desen, un copac al cărui trunchi are baza lată indică inhibiţie şi  dependenţă maternă, iar apelarea la linii discontinue este semn al  impulsivităţii şi  nervozităţii, pe când desenarea unui trunchi lung, cu o coroana mică poate indica infantilism sau retard.

“Orice element bizar sau chiar violent, precum extremităţile ascuţite, ar trebui să ridice părinţilor semne de întrebare. Interpretarea desenului nu trebuie tratată superficial, ci după anumite criterii, de către un specialist care în evaluarea copilului ia în considerare mai mulţi factori”, precizează Ionuţ Ghiugan.